Ziua celor trei declaratii

Discursul tinut de presedintele Basescu continua sa faca valuri in presa. In cele din urma au inteles si ziaristii romani ca presedintele a avut totusi un discurs important desi initial se repezisera sa il critice ptr faptul ca a oscilat intre anodin si patetic. Asa cum tarziu au inceput sa inteleaga si politicienii romani ca vor veni vremuri ciudate si neplacute ptr domniile lor. Caci ziua de ieri a stat sub semnul a trei declaratii care demonstreaza febra care a cuprins brusc clasa politica.
A surprins ieri pe toata lumea o declaratie vehementa a lui Ioan Oltean la Bistrita (acelasi Ioan Oltean care a precipitat demiterea domnilor Bachonschi si Lazaroiu) care a sustinut ca Guvernul trebuie sa gaseasca solutii ptr problemele oamenilor care protesteaza, in caz contrar Executivul ar trebui sa isi dea demisia. “Populatia a venit si a tras un semnal de alarma extrem de puternic: opriti-va, am ajuns la maxima suportabilitate. Guvernul trebuie sa inteleaga acest lucru si sa gaseasca solutii de rezolvare a problemei. Pentru ca altfel nu exista decit o solutie: plecarea guvernului. Este clar. Daca nici acum nu realizeaza care sint dificultatile tarii si nu se apleaca cu mai multa atentie asupra solutiilor ce se impun, aceea e solutia, pe care o spune strada“, a declarat Ioan Oltean citat de Mediafax. Si intrebat care ar fi termenul ptr solutionarea acestor probleme, domnul Oltean a raspus scurt: o luna. Domnul Oltean a spus probabil ceea ce grupul care a revenit de facto la conducerea PDL (Blaga, Berceanu, Videanu &comp) gandeau de mult: Emil Boc nu le mai serveste interesele si ptr ca este an electoral Guvernul trebuie sa dea drumul la pomenile electorale. Si nu doar atat. Este posibil ca in interiorul PDL sa se coaca o strategie menita sa contrabalanseze initiativa prezidentiala. Daca demisia prremierului va fi ceruta din interiorul partidului, PDL ar putea incerca sa ceara ca tot un lider democrat-liberal (probabil Vasile Blaga) sa formeze noul guvern. Nu cred ca asta are in vedere presedintele dar asta nu ii impiedica pe marii strategi din grupul BVB sa incerce marea cu degetul. Ulterior insa, speriat probabil de faptul ca i-a scapat un porumbel din gura, Ioan Oltean a revenit cu un comunicat in care a incercat sa sustina ca guvernul ar trebui sa-si dea demisia intr-o luna. Cineva ar trebui sa le explice liderilor PDL ca in politica retractarile sunt mai periculoase decat primele declaratii proaste ptr ca nu fac decat sa le intareasca pe primele.
La randul sau, Cristian Preda s-a declarat adeptul ideii unui guvern de larga sustinere politica condus de un independent. O idee care cred ca este apropiata si de intentiile prezidentiale. Iar acest fapt a fost confirmat indirect de liderul PSD, Dan Ioan Popescu. Intr-un material publicat de Inpolitics, DIP facea in esenta trei afirmatii importante: ca prin discursul tinut la inceputul saptamanii presedintele a semnalizat divortul efectiv de PDL, ca se pregateste de o posibila coabitare cu opozitia si ca demiterea lui Teodor Bachonshi s-ar fi datorat incapacitatii acestuia de a organiza intalniri la nivel inalt ptr seful statului.
Prima afirmatie este cat se poate de corecta. Faptul ca Traian Basescu s-a lepadat de PDL a fost inteles pana la urma chiar si de marginitii ziaristi romani. Posibilitatea ca presedintele sa se pregateasca prin acest gest ptr o coabitare cu USL merita nuantata. Daca o parte a PSD va ajunge sa faca parte dintr-un guvern viitor guvern, acesta nu va fi un guvern condus de domnul Victor Ponta (e chiar foarte posibil ca respectivul domn sa nu aiba nici un cuvant de spus in alcatuirea acestuia) iar vechea garda a PSD va fi in totalitate exclusa nu doar de la prezenta intr-un astfel de guvern dar si de la orice functie decizionala. Dan Ioan Popescu are motive sa arunce astfel de afirmatii in media prietenoasa. In primul rand ptr a testa reactia prezidentiala si din aceasta sa incerce sa deduca daca astfel de discutii se poarta deja in subteran.
Cea de a treia afirmatie este o tentativa de a relua mitul “izolarii” internationale a presedintelui Basescu. PSD mizeaza pe faptul ca romanii au o memorie relativ scurta si au uitat ca anul trecut presedintele a avut o vizita extrem de importanta la Washington si ca la sfarsitul anului a facut naveta intre Berlin si Bruxelles si s-a oprit si la Ankara ptr discutii extrem de importante.
Ma astept ca aceste trei teme sa fie deci reluate de presa favorabila opozitiei in speranta ca planurile prezidentiale vor putea fi dinamitate. Spun asta ptr ca este clar ca ideea alegerilor anticipate a ramas in subconstientul liderilor opozitiei si ca decalarea acestora macar cu una sau doua luni ar oferi opozitiei sansa sa se bata cu un PDL zdruncinat daca nu de pierderea premierului ci macar de o substantiala remaniere guvernamentala, si cu o Noua Republica aflata in primele stagii de formare ca partid politic.
Acest calcul politic are marele defect ca nu ia in consideratie situatia internationala si faptul ca viitorul guvern va dansa dupa muzica impusa de la Bruxelles. Asa cum nu i-a in calcul nici cameleonismul politicianului roman si capacitatea acestuia de a-si schimba opiniile de pe o zi pe alta. Si nu i-a in calcul nici posibilitatea ca unii presedinti de partid sa nu mai fie liderii acestor formatiuni politice peste noapte daca interesele o cer.
Clemy

Viscolul vine de la răsărit

Viscolul care bântuie peste România a avut marele merit de a tempera avântul revoluționar al protestatarilor din Piața Universității. Și i-a oferit premierului Boc oportunitatea de a arăta electoratului cât este de preocupat de modul în care se desfășoară dezăpezirea punând personal mâna pe lopată în fața camerelor de luat vederi și vizitând în plină noapte operațiunile de dezăpezire.

Nu este în principiu rău ca un premier să arate că este sincer interesat de problema zăpezii (deși eu ma întreb de ce viscolul în luna ianuarie este un eveniment și o surpriză) dar nu știu cât efect va avea această operațiune de PR a premierului. Sigur, în comparație cu liderii USL, care au continuat să toace mărunt discursul prezidențial, Emil Boc a încercat măcar să arate că este aproape de preocupările populației dar mi-e teamă că acest blitzkrieg mediatic nu îl va salva de mânia prezidențială ce se va abate asupra capului domniei sale în viitorul nu prea îndepărtat.

Atât însă deocamdată despre guvern și premier. Acum însă, că insurecția se îndreaptă către un final sigur și puțin glorios, este cazul să vedem care este situația în care se află opoziția după “războiul” de două săptămâni împotriva “dictaturii”. Am spus ieri că la prima vedere opoziția a câștigat puncte serioase. Cu toate acestea USL se află într-o stare mai fragilă decât era înaintea începerii “revoluției din ianuarie”. Ideea demisiei în bloc a parlamentarilor opoziției, idee vânturată de Crin Antonescu, a fost ferm respinsă de PSD. După Adrian Năstase a venit ieri rândul lui Victor Ponta să explice că demisia deputaților USL nu ar duce la alegeri anticipate și a venit cu încă un motiv pentru a refuza această inițiativă pentru că “Vorbim de partea de modificare a Constitutiei, care in acest moment, doua treimi, nu se poate realiza decat cu noi, de legea votului prin corespondenta, de exemplu, pe care o consideram o lege gresita. Deci sunt lucruri foarte importante pe care mi-e teama ca Puterea actuala, tocmai profitand de lipsa noastra de acolo, s-ar vedea incurajata sa le foloseasca“.

Constituția va trebui modificată chiar dacă domnului Ponta îi convine sau nu și asta probabil că a aflat domnia sa și de la întâlnirea cu ambasadorii statelor Uniunii Europene. Dacă România vrea să participe în viitor la moneda unică va trebui să accepte înscrierea în Constituție a deficitului zero. Lui Victor Ponta îi este mai ușor să vorbească în schimb despre votul prin corespondență decât să recunoască că PSD, care visează la reinstalarea la Palatul Victoria, va trebui să joace după muzica de la Bruxelles dacă vrea ca partidul să nu rămână încă câțiva ani în opoziție nu datorită lui Traian Băsescu ci datorită opoziției UE.

Declarația președintelui PSD nu face decât să arate că între domnia sa și Crin Antonescu s-a căscat o mare prăpastie. După ce PSD s-a lăsat târât în circul revoluției ratate, în acțiunea liberalilor de a confisca manifestările populare, după ce Victor Ponta a făcut prostia să meargă la Strasbourg pentru a cere sancționarea României pentru încălcări inexistente ale drepturilor omului, partidul a început să privească extrem de prost faptul că liderul unui partid minor a început să dicteze acțiunile USL. Iar Victor Ponta nu poate să sfideze baronetul local care va duce în spate viitoarele alegeri pentru toanele amicului său Crin Antonescu. De aici și refuzul public al ultimei ințiative liberale.

Și pentru că de mai multe ori pe acest blog, dar și pe blogurile prietene, s-a pus în repetate rânduri întrebarea privind motivațiile atacurilor opoziției din ultimele luni, aș îndrăzni să emit câteva ipoteze. Prima ține de calendarul electoral al acestui an și de situația în care se găsea USL, pe un trend descrescător extrem de accentuat. Cea de a doua ține mai mult de contextul internațional de la granița de est a României, cu precădere de complicata ecuație ce se desfășoară în prezent la Moscova. Vladimir Putin se află în plină campanie de realegere în funcția de președinte al Rusiei într-un moment în care relațiile UE cu Iranul sunt mai proaste ca niciodată. Iar premierul rus, un partener internațional al Iranului, are tot interesul să slăbească flancul estic al UE iar România este un teatru de operații excelent din acest punct de vedere. Atât prin poziționarea geografică cât și prin partida rusească din interiorul USL.

În România viscolul vine întotdeauna de la răsărit atât în prognoza meteo cât și în viața politică.

Clemy