Banca încrederii și proba timpului

Suntem ca fluturii la becul virtualului plin de chestii, una mai luminoasă decât cealaltă, într-o permanentă emulație, uneori ușor ridicolă, dar în linii mari cu efecte destul de bunicele.
Oricât ar fi de precară informația pe care o pritocim și pe care o întoarcem pe toate fețele, precum copilul piesele de lego, minunându-ne naiv și caraghios, e bine.

Ne obișnuim cu avalanșa de informații, din care multe sunt trăsnăi, multe distorsionate grav iar restul minciuni sfruntate, DAR …. dar asta înseamnă experiență acumulată. Trecem printr-un proces atât de selecție a datelor primare (pe care între noi fie vorba, le luăm ca gușterii de la surse nu întotdeauna oneste, care ne pot băga practic pe gât orice 😀 ) cât și a analizei lor mai mult sau mai puțin inteligente, dar cu folos.
Oricât de proastă e o analiză, e bine că există. Fiecare e un pas mai departe spre una mai bună.

Fără îndoială că din punctul de vedere al unui (semi)profesionist, cum ne dăm noi pe blog, e râsu-plânsu !
Și nu mă refer punctual la un singur blog. Toți transpirăm generos diletantism prin toți porii. 😀 😀 😀 😀
Dar o facem !!!!
Azi mai binișor decât ieri iar mâine un pic și mai bine.
În oarecare măsură, pe multe subiecte probabil suntem la fel de ridicoli ca în etapa filmelor cu karate 😀 😀 😀
Dar timpul trece iar karatele se usucă și cad.

Cel mai dificil lucru este să ne alegem sursele de trăsnăi pe care să le tocăm conștiincioși cu satârul frustrărilor noastre.
Mai alaltăieri Sorina era om de bază al Antenei 3 și mesteca harnic în ventilatorul varanului materia cenuștie pentru spulberare pe sticlă.
Ieri și-a mutat bagajele în tabăra opusă, a început să atace hotărât fosta-i sursă de venit, trai și existență, iar azi pare să se fi sucit iar.
Este desigur foarte posibil ca opiniile sale diferite privind diverse aspecte uneori să coincidă cu ale noastre, alteori nu. Și explicația este simplă : când zice ce ne place, e de partea „corectă” când zice ce NU ne place e din tabăra pizmașului 😀 😀 😀
Asemeni o întreagă pleiadă de jurnaliști și dătători cu părerea, de oameni media și femei asemenea 😀 😀 😀
Cum să ne descurcăm cât mai onorabil pe ceața asta ???

Din punctul meu de vedere, repet, cel mai bun examen în aceasta privință este proba timpului.
Nimeni nu reușește să fie relativ constant decât dacă e într-adevăr independent și-și exprimă propriile păreri. Saltul dintr-o extremă în cealaltă, fără argumente care să justifice amploarea lui și mai ales în timp scurt, este de regulă exclus pentru cei ce fac ceva din convingere.
Pentru mercenari nu e nici o problemă.
Ba chiar mai mult : pentru ei e o necesitate 😉
Schimbarea „patronului” pentru care prestează este de regulă un salt la buzunar, ca în orice slujbă 😉

Pentru noi problema reală ce geme după o soluție este să înțelegem cum funcționează relația asta, cum se construiește și se întreține puntea încrederii, astfel încât să recunoaștem cât de cât falsul față de original, să ne limitam pe cât posibil mușcatul momelilor ce ni se flutură pe la botic.
Pentru că până și cei mai onești personi pot avea păreri opuse nouă la un moment dat privind un anume aspect.
Este nu doar probabil ci cred că este inevitabil. Este practic imposibil să nu avem păreri diferite, uneori chiar divergente, pe subiecte poate sensibile și dureroase. Nu cred că pot spune ceva nou. Dar pot limpezi, șterge de praf, ceva vechi și valoros 😉

Încrederea este o monedă importantă ce se gestionează ca orice valoare de acest tip.
Se depune permanent câte o doză în „Banca Încrederii” iar nivelul economisirii reflectă credibilitatea în fața celorlalți membri ai societății. Uneori părerile subiectului nu coincid cu ale celorlalți. Și atunci o parte din economii „se retrag”. Dar dacă suma economisită în timp e suficient de mare, el poate rămâne „pe plus” și după ce a călcat pe bec. 😀
Depunerile sistematice de încredere pot astfel suporta retragerile inevitabile.

O investiție continuă, de durată, asigură o balanță pozitivă de încredere chiar dacă retragerile ocazionale inerente erodează constant capitalul.
Investiția cea mai credibilă este cea rezultată din depuneri modeste dar sistematice, ce rezultă din „muncă” onestă și continuă.
Iar dacă pe termen lung „credit-score”-ul e pozitiv, deponentul poate primi și credit 😀 😀 😀 😀
Dar e clar că este o acțiune dificilă. Capitalul de încredere se adună greu, în timp îndelungat. Și se poate risipi extrem de ușor și de rapid.
Cel mai adesea majoritatea oamenilor sunt la fel de (i)responsabili ca și cu finanțele obișnuite, cheltuie și aici mai mult decât își permit. Și sunt permanent datori celor din jur.
Apoi sunt supărați că ceilalți nu au încredere în ei.
Ei nu înțeleg un lucru simplu : pentru lipsa încrederii celorlalți în tine, nimeni altcineva exterior ție nu este vinovat.
E capitalul TĂU, al nimănui altcuiva, asupra căruia doar TU ai acces, nimeni altcineva !

Această „probă a timpului” în raport cu investiția poate fi aplicată și la persoane ca și la grupuri deopotrivă, la bloguri/site-uri inclusiv.
Vrei să vezi câtă încredere merită cineva anume ?
Vezi-i contul.
Vrei să vezi câtă încredere îți acordă cei din jur ?
Verifică-ți balanța !

That’s all, folks !

O săptămână excelentă tuturor !
Și de avut în atenție : „Este doar începutul. Vor urma lucruri spectaculoase (…) Urmează dezvăluiri crâncene (…) Mai există înregistrări” Mircea Badea dixit 😉

Viq