Help yourself !

Aflasem ca nimic nicaieri nu apare despre PMP/Turcescu/primarie.
Mi-am rupt de la suflet ceva minute si am cautat si eu pe net ceva care sa lege PMP cu primaria capitalei su eventual cu Turcescu.
Mai intai am poposit pe pagina lui de Facebook.

Turcescu primarie

Pai, ceva pare sa fie.
Azi avea acolo o lista cu ceva momente de iesire in lume.

Ca sa nu avem vorbe, sa nu-si mai osteneasca inutil neuronul in capsoarele vide preocupate de pe legi fundamentale ale existentei umane de genul „pe cine sustine Viq” si sa dau o mana de ajutor la iesirea din eroarea ca individul cu pricina s-ar „fofila”😀😀😀 , personal as sustine pe Turcescu si PMP pentru primaria capitalei.
As vota de fapt orice candidat PMP pentru orice primarie.
Dar nu o fac din motive de distanta. Nu fac parte din cetatenii urbelor cu pricina.

Chestia e ca asta nu are absolut nici o relevanta.
Relevant poate fi doar ceea ce inseamna fiecare dintre candiatii ce se confrunta acum.
Daca-i mai usor cu Nicusor sau bucurestenii spera ca Predoiu e cel ce va face din „Micul Paris”- „Marele Ferentari”, that’s it !
Nu am idee cat de bine ar fi cu Firea.
Dar simpaticii nostri „capitalisti” l-au ales ani in urma pe Oprescu, asa ca … daca Turcecu pierde asta nu inseamna decat ca nu e nimic nou in bibilicile lor.
Ceea ce nu schimba cu nimic planul de bataie. Provocarea trebuie acceptata si confruntarea directa trebuie asumata, chiar daca sansele par infime. Face parte din fisa postului.

Zilele trecute Robert zicea tot pe pagina aia : „Azi e Ziua Romanilor de Pretutindeni. Le doresc sa fie sanatosi si sa ne revedem cu bine intr-o tara ca… afara!:)
Ne e dor de voi!”
N-am umblat pe acolo la momentul cu pricina, dar raspunsul i l-as da acum :
„Multam, Robert !
Si noua ne e dor !
De noi !”

Suna altfel decat m-as fi asteptat. Altfel !
Vremile sunt altfel.
Oamenii sunt altfel !

Pe intinsul cat cuprinsul, cu catel si puradel, omenirea in rasfat se plimba cu traista-n bat !
Sa-ti risti viata la modul cel mai prozaic cu putinta, inclusiv pe cea a copiilor, ca sa scapi de iadul unor societati bolnave si sa fortezi berbeceste portile inchise ale unor posibile vieti cat de cat umane, este un eveniment oarecum special pentru omenire.
Dac-as fi sociolog as zice ca asistam nu atat la o accentuare a globalismului cat la o diluare accelerata a nationalismului traditional. Sute de mii, milioane de oameni din tot mai multe popoare isi refuza caracteristicile fundamentale. Isi distrug vestigiile istorice, isi neaga traditiile, isi schimba limba.
De unde acest teribil sentiment de esuare in propria societate ?
Cum s-a nascut si cat de mult a crescut sentimentul neputintei de a schimba ceva consistent in timp util in societatea de bastina astfel incat sa mai poti beneficia de binele acestei schimbari inainte de a aprinde lumanarea sa vezi daca-i intuneric ? Sau macar generatia de dupa ?!

Personal inca mi-as dori sa am o coliba mica la Busteni. Ar costa infinit mai putin decat orice cocioaba de aici si ar materializa unul dintre visurile mele de elev pe cand umblam in tabara la munte. Dar oare chiar e o idee buna ?
Ce taxe si impozite m-ar paste in Romania unor iresponsabili votanti ce aleg in fruntea tarii crema hotilor si ale carei legi sunt facute pentru imbogatirea si protectia unui sistem mafiot ?!?!
Ce stare de spirit ar pluti in societatea asta plina de minciuna si falsuri de la primele slove ale scolii primare pana la cea mai inalta distinctie academica ? La ce nivel de comportament sa ma astept de la niste oameni ce nu-si pot imagina existenta fara a primi ceva de pomana, mult-putin, nu importa, doar nemuncit de ei sa fie ??!!

Migratia romana in UK a atins cote impresionante. Iar majoritatea covarsitoare se integreaza excelent. La magazinul romanesc local ce se descurca sighinas si precar pana deunazi, duminica am stat la coada. Pe langa Ionut, vanzatorul de pana mai ieri, mai trebaluiau ca furnicile inca doua persoane sa faca fata vanzarii.
Pe plantatia unde-adun bumbacu’, acum 6 ani a intrat primul roman. Azi sunt aproape 10% din personal. Si fac treaba foarte buna.
In primii 2-3 ani toti au drept unic obiectiv sa stranga doi bani in punguta si sa dea fuga „acasa”. Cam dupa trei ani scopurile incep sa sufere schimbari importante.

Nu stiu cum vor evolua lucrurile, dar as face o sugestie : daca romanii din tara vor sa-si faca viata mai buna, sa conteze pe ei insisi inainte de orice altceva.

Viq

Drumul spre Iad e frumos pavat. Marketing !

Venezuela ofera gratis inca o lectie mondiala la disciplina „Disciplina sociala”.
Istoria ultimilor decenii venezuelene este de manual. Cuprinde in forma concentrata toata dementa egalitarist-comunista ce a malignizat si o buna bucata de Europa, in care ne-am inregimentat si noi ca oile, in a doua jumatate a secolului trecut.
Este atat de mult de vorbit si observat despre tragedia de acolo ca singura maniera de bun-simt mi se pare abordarea punctuala, cu privire la un aspect concret din bogatul buchet de nenorociri pe care amaratii aia si l-au facut singuri cadou.
Aspectul ar ilustra destul de bine categoria traditionala a „minciunilor comuniste care sunt crezute”.

Multe decenii la rand ni s-a bagat in creier, cu barosul propagandei cretinoide a jigodiilor din media aservita regimului pe care l-am acceptat umil prin benevola noastra autoanulare ca fiinte umane, pironul „rautatii” capitaliste. Ideea, idioata dar usor de acceptat, ca duritatea competitiei ce se manifesta fara restrictii in societatea cu economie libera bazata pe performanta personala, este efectiv inumana.
Criminala.
DIABOLICA.
Ca acest tip de societate duce la un soi de canibalism si la autodistrugerea speciei. O societate formata din oameni carora nu doar ca nu le pasa de semenii lor, ci care sunt formati, educational si intelectual, sa-si asupreasca semenii, sa-i exploateze, sa-i minta, sa-i fure, sa-i oblige prin forta la o obedienta inumana si primitiva. Drept ilustrare erau generos popularizate manifestatiile de strada impotriva politicilor economice ale unor guverne sau impotriva legilor unor parlamente. Evident „din tarile capitaliste”.
Condimentate cu „homeless” infasurati in ziare ce dormeau pe stirile de ieri.
Fara nici o indoiala, un iad in care chiar nu ti-ai dori sa-ti chinui zilele.

Prin contrast, societatea socialista asigura linistea si pacea sociala, comunismul urmand sa definitiveze armonia deplina intre toti membrii societatii, o viata bogata si fericita.
Cruda realitate anula doar doua elemente : bogatia si fericirea.
Ca o ciorba de perisoare din care lipsesc doar doua ingrediente : perisoarele si ciorba.

Venezuela este actualmente una din cele mai periculoase locuri/societati de pe glob. „Local rights groups say Venezuela’s murder rate is higher than the official statistics, with one monitoring organization putting it at 90 per 100,000 people in 2015.

De fapt criminalitatea de acolo este depasita doar de cea din Honduras, care depaseste 90 de omucideri la suta de mii de (inca) locuitori.
Prin contrast, in UK oficialii se ingrijoreaza pentru statistica de 10 crime la milionul de locuitori si se lupta pentru reducerea criminalitatii … online.
„Cybercrime”.
Estimarile spun ca ar fi peste 2 milioane de utilizatori de internet cu computatoarele infectate de virusi informatici.
Ceea ce nu e frumos !🙄

Puse una langa celalalta, cele doua societati arata ca doua lumi diferite. Doua stadii diferite de dezvoltare socio-umana.

Personal trag concluzia ca progresul economic angreneaza dupa sine „Sile-n vagon” si progresul social. Odata cu eliminarea stressului privind baza piramidei lui Maslow si grija bucatii de paine, automat te situezi pe un palier mai ridicat. Pe alte coordonate sociale. Cu o radical diferita abordare a relatiilor interumane, net superioara comportamentului de grota. Poti sa spui „Buna ziua” si „scuzati deranjul” fara sa te doara gura, pentru ca acest tip de comportament social face deja parte din fiinta ta.

Poate concluzia mea nu este cea mai autorizata, ca nu-s soci-olog. Dar imi permit s-o fac atata vreme cat autorizatii respectivi in limba romana sunt extrem de ocupati cu numararea presedintilor si vicepresedintilor partidelor politice de acum o luna in urma.
Calcul care probabil conteaza enorm pentru urmatoarea decada ce sta gata sa cada.
In cada !

Viq