„Vrem o tara ca afara”

„Vrem o tara ca afara”…A trecut mai bine de un sfert de secol de cand s-a rostit cu voce tare, in spatiul public aceasta dorinta indreptatita dupa decenii de izolare in „lagarul comunist”, de opresiune, de teroare comunista. Dar ce s-a intamplat intre timp cu acest „afara”, identificat geografic, politic, economic, socio-cultural cu „Vestul”, „Occidentul”, „Lumea libera”, „Lumea capitalista”, „Lumea civilizata”?

In ultima vreme asistam la evolutii care cred ca multora ni se par cel putin bizare si adesea, periculoase. Suntem contemporanii unor schimbari stranii, care tind sa rastoarne conceptii, principii, valori considerate pana de curand fundamentale, definitorii pentru acel „afara” pe care ne-am dorit sa-l ajungem si in care ne-am dorit sa traim si noi.
Cu un mic efort de informare am putea afla ca ceea ce se intampla azi nu este consecinta unui fenomen aparut brusc acum, ci cu decenii bune in urma.
Intalnim tot mai frecvent notiuni ca „multiculturalism”, politicall correctness”, neomarxism” sau „marxism cultural” etc. Ele au ajuns treptat sa reprezinte o realitate tot mai palpabila in viata societatii occidentale, sa se extinda, sa aiba consecinte din ce in ce mai dramatice. Si sunt cele care explica evolutiile, transformarile la care asistam si care se petrec intr-un ritm tot mai accelerat.
Ca sa intelegem, trebuie sa stim cu ce avem de-a face si in primul rand, care e SURSA, ORIGINEA lor. Demersurile necesare ne duc inapoi in timp, la inceputul secolului XX.
Un material video, unul dintre multe altele, pe acest subiect:
The History of Political Correctness (Complete) 
 https://youtu.be/EjaBpVzOohs  *)
Despre marxismul cultural:
„What is Cultural Marxism?”
PS
A nu se intelege gresit, sau interpreta (rau-voitor) ca pledez pentru renuntarea de a privi si de a ramane orientati spre Occident – nici vorba de asa ceva. Dimpotriva, imi pastrez speranta ca oamenii cu mintea la ei vor reusi sa stopeze la timp acest declin, aceasta prabusire in curs a Occidentului. Dar dmdv este cel putin un mare semnal de alarma ce se petrece acum acolo sub obladuirea si chiar presiunea actualilor lideri politici & cultural-academici si prin mijlocirea obedienta a mass media.
*) am repus link-ul in „comentarii”
Mih

1 Decembrie – La multi ani, Romania!

 

Fie-mi iertat ca adaug un gand personal, putin trist, poate patetic, in zori-de-Ziua Nationala, dar este ceea ce gandesc si simt.

1 Decembrie 1918 – Marea Unire, este un moment de gratie al unei istorii pe care parca mai mult ca oricand, ne straduim azi s-o garbovim si s-o umilim sub „mandrii” festiviste si nevrednicii de zi cu zi.
Ne vom vindeca doar atunci cand o vom dori cu adevarat, cat mai multi si om cu om. Ar merita-o si trecutul bunilor nostrii si mai ales, viitorul copiilor.

Mandria din ziua de sarbatoare ar trebui sa insemne respect pentru inaintasi si realizarile lor lasate mostenire, dar si demnitate, stradanie si staruinta de a continua si construi pe temeliile bune, personal si zi de zi.

 

Mih