Monthly Archives: octombrie 2011

Prudenta, curajul recunoasterii si lenea agresiva

„Prudenta, prudenta, prudenta”, a cerut ieri presedintele Basescu dupa intalnirea cu reprezentatul FMI, Jeffrey Franks. Inflatia a scazut si Romania va inregistra o crestere economica de 3% a sustinut seful delegatiei FMI. Mi-e teama insa ca apelul presedintelui le va intra pe o ureche reprezentantilor PDL si le va iesi pe alta. Caci de la opozitie si ai ei bravi reprezentanti, nu ne putem astepta la vreo reactie coerenta. Speriati de perspectiva pierderii alegerilor, ma tem ca multi lideri ai democrat-liberalilor vor incepe sa ceara ca Guvernul sa dea drumul pomenilor electorale sub forma ajutoarelor sociale si a cresterilor de pensii si de salarii in sectorul bugetar.
Declaratia lui Jeffrey Franks este insa o veste buna ptr guvernul Boc si demonstreaza pana la urma justetea micilor si impiedicatelor masuri de reforma pe care impins de la spate le-a luat primul ministru. Daca insa PDL va sti sa fructifice aceasta crestere economica ramane insa de vazut.
Si tot ieri, Crin Antonescu continua razboiul sau personal atat cu presa, in special cu ziaristii Rodica Culcer si Mircea Marian, dar si cu liderii taranisti care au avut o discutie cu presedintele Basescu. Presa romaneasca l-a vazut cu aceasta ocazie pe Crin Antonescu in halat si papuci, adica asa cum este el: grobian si dispus sa ameninte pe oricine nu este de acord cu domnia sa. Este de mirare ca ziaristii care astazi acuza limbajul suburban al liderului PNL nu au observat compartamentul de maidan al acestuia decat in momentul in care au fost personal atacati. Crin Antonescu isi ridica poalele in cap de cate ori are ocazia iar presa romaneasca a incurajat tacit acest comportament prin faptul ca nu a sanctionat derapajele verbale ale presedintelui PNL.
Iar daca injuriile la adresa presei reprezinta o tentativa de intimidare clara a putinilor jurnalisti relativ impartiali care au mai ramas, cuvintele adresate lui Victor Ciorbea nu au nici un fel de scuza. Prin faptul ca Victor Ciorbea a fost la discutii la Cotroceni alaturi de liderii celorlalte fractiuni taraniste demonstreaza ca dupa 10 ani de negare a evidentei, taranistii au inteles ca nu Traian Basescu i-a impiedicat sa intre in Parlament in 2000, ci propriile orgolii si propriile temeri. Teama de a se prezenta singuri in alegeri, ingaduinta fata de aliati care nu le aduceau nici un beneficiu(asa ca PER-ul sau UFD-ul lui Varujan Vosganian) i-au determinat pe taranisti sa se prezinte in alegeri sub sigla CDR si sa fie nevoita sa obtina aproape 9% din voturi. A-l invinui pe Victor Ciorbea ca „s-a vandut”, ca a renuntat la principiile monarhiste, etc este rusinos. Si nu Crin Antonescu este cel mai indreptatit sa-l atace pe fostul premier. Victor Ciorbea a fost fara indoiala un premier slab dar ii este de 1000 de ori superior domnului Antonescu. Candidatul Victor Ciorbea a castigat alegerile la primaria Capitalei pe cand Crin Antonescu s-a tarat in Parlament fara sa castige in circumscriptia sa electorala. Chiar daca ineficient, Victor Ciorbea a fost un premier harnic pe cand presedintele PNL este faimos ptr lenea domniei sale.
Reactia furibunda a liderilor PNL (il inscriu aici si pe lacheul Varujan Vosganian care s-a repezit pe urmele liderului suprem sa acuze gestul lui Victor Ciorbea ca fiind o a doua inmormantre a lui Ion Diaconescu) dar si tacerea care domneste in blogurile apropiate de PNTCD ma face sa cred ca miscarea i-a speriat pe liberali si i-a uluit pe vechii militanti taranisti din mediul virtual. Liberalii sunt speriati de perspectiva ca taranistii sa inceapa sa acuze pe drept tradarea liberalilor iar bloggerii afiliati tac ptr ca vor trebui sa aleaga intr Crin Antonescu si ura patologica impotriva lui Traian Basescu si Victor Ciorbea. Vor intelege acesti oameni ca nu fostul premier a tradat principiile CDR si ale lui Corneliu Coposu, ci liberalii si Crin Antonescu atunci cand au dat mana cu partidul unui turnator dovedit al Securitatii si cu cei care l-au fugarit pe regele Mihai in anii 90? Se vor inscrie acesti oameni pe lungul si greul drum al Damascului sau vor continua sa faca in orbirea lor jocul lui Ion Iliescu?
Clemy

Despre oameni, oameni răi și jurnaliști.

1. Despre oameni.
Majoritatea componentă a unei comunități își dorește desigur să trăiască mai bine.
Motiv pentru care cel mai la’ndemână lucru este să se adapteze mediului. Să se muleze pe „sistem” precum berea’n halbele nemțești, cidrul în paharele britanice sau magiunul de prune în șoșonii din Carpați.

Este o atitudine firească, bine înfiptă’n genă de pe vremea când eram încă monocotiledonați.
Asta constituie majoritatea, oameni buni și cu frică de papucul cu toc, cuminți și truditori pe plantația familiei, cu bătături în palmele obosite peste zi spre a se odihni spre seară pe poponețul juniorului care tocmai ce a făcut nu frumos la matematică cu bastonașe.
Spre deosebire de ei, care au ales calea dreaptă a autostrăzii, nu același lucru putem  spune …

2. … Despre oameni răi.
Ăștia constituie de regulă o minoritate de îmbuibați care în loc de calea dreaptă preferă o scurtătură contorsionată ca să mănânce dublu, să cheltuiască triplu și să plesnească multiplu. Faptul că ei sunt întotdeauna o minoritate este o consecință matematică a faptului că ei nu trag de șaibă ci de sfori, ciugulind de la cei mai de sus, cât mai democratic de la fiecare.
Sunt pe cât de toxici, pe atât de inevitabili, precum durerea de măsele și radicalii liberi.
Dacă prima categorie este majoritară și dacă pilda mănuchiului de nuiele a lui Ion Roată are sens, atunci asistăm la o așezare nefirească a societății : cei puțini și toxici sunt în secte și conduc/comandă/dirijează restul turmei.
Cum este posibil asta, dat fiind că este exact pe dos față de regulile lumii ?
Nu putem înțelege fenomenul dacă nu încercăm să avem o perspectivă și …

3. … Despre jurnaliști.
Ei, jurnaliștii, sunt cei însărcinați social de mulțimea 1 să stea de planton și să dea glas spre a nu lua amploare minoritatea mutantă 2.
Medicii ce trebe să trateze cu bățul condeiului, briciul minții și antibioticul dreptății tentativa virușilor ălora de a îmbolnăvi tot organismul și a’l scoate din activitatea plantației spre a’l odihni în liniștea din țărâna patriei.

Cine e mai rău ?
Virusul ce te atacă sau medicul ce’ți administrează virusul intravenos asigurându’te că e antibiotic ?

De ce avem „medicii cu limbă” atât de bolnavi încât ne infectează intraspitalicesc în halul ăsta ?
O fi având legătură cu faptul că perspectiva lor față de pacientul „mulțime majoritară” este de tip „inamic” ?

Ar fi posibil în România ca o persoană precum Marty să țină lecții de viață unei clase de jurnalism de la o Universitate de profil ?

Marty Ravellette, ultima parte.

Viq