De unde atâta aroganță la magistrații români ????

Din obediența cetățeanului cu frica legii.

Din excesivul bun simț față de regulile stabilite, din prea larga credibilitate dată de omul obișnuit către cel ce reprezintă stâlpul de bază al ordinii sociale.

Vorbesc de masa de 70 … 80% din popor. Pentru că ceilalți, fie ei mari șmecheri cu saci de bani fie politruci de carieră, sunt pe „lista albă” a acestor „stâlpi” de canalizare puturoasă. Ei sunt cei „albiți” de fiecare dată indiferent câți nefericiți calcă pe stradă sau cât, când și cum fură.
Vorbesc de omul ce se uită trist și neputincios la acest coșmar lugubru pe care unii l-au denumit „sistem” și care pare imposibil de clintit în nemernicia lui.

Poporul este neputincios în fața hoției magistraților.
Este neputincios în fața minciunii lor, în fața aroganței generos manifestate cand speră să se facă dreptate într-o cauză ce-l are drept autor al plângerii.
Dreptatea este vândută invariabil celui care plătește cash, direct, personal și fără intermediari pe secătura care o împarte.
Poporul este cel pedepsit de fiecare dată pentru tupeul de a-și cere dreptatea.
Și pentru prostia de a plăti din munca lui salariile respectivilor reprezentanți ai dreptății în România.

Dreptate, pe dracu’.
Reprezentanți ai hoților, nu ai dreptății.

Deunăzi episodul „Bârsan” a avut darul de a ridica un colț din covorul colorat cu vorbe pretențioase și parfumat doct cu citate din paragrafe aleatorii, ce acoperă putoarea din justiția română.
Tupeul respectivei persoane a fost un șoc pentru majoritatea oamenilor cinstiți. E greu de înțeles cum e posibilă o asemenea atitudine la cineva de la care te aștepți să împartă dreptatea. Nu se potrivește absolut deloc cu imaginea pe care cetățenii și-au construit-o despre un om al dreptății.

Nu seamănă pentru că NU ESTE.

Dacă până la episodul Bârsan existau nemulțumiri privind unele persoane din justiție, evident corupte cu dovezi în regulă, existau și nemulțumiri pentru situații concrete, punctuale de genul amânărilor evident abuzive a judecării unor procese de mare corupție, de la momentul respectiv cred că situația s-a schimbat.
Nu mai e vorba de unele acțiuni ale unor persoane sau grupuri, acțiuni diferite de actul de justiție practicat de regulă ci e vorba de o MENTALITATE ce stă la baza tuturor acțiunilor respectivilor.

Episodul de ieri însă schimbă din nou datele problemei.
Ieri CSM a emis un comunicat prin care dovedește cât se poate de clar nu doar că mentalitatea există ci, mult mai grav,  că ea caracterizează nu persoane sau grupuri de persoane din justiție ci Justiția la nivel de instituție.

Printre exprimările de o cumplită aroganță cu vădită superioritate specifică celor ce se cred descendenții direcți ai puterii lui Zeus ce împart dreptatea către primatele inferioare cu mâinile lui Budha, CSM își permite să  amenințe singurul reprezentant ALES al majoritatii poporului român, pe președintele națiunii.
Amenințările unora ca Ponta sau Crin nu fac două parale că lumea știe că atât valorează respectivii. La pachet, 2 în 1.
Dar când  Consiliul Superior al Magistraturii, își manifestă nemulțumirea că actul de justiție este apreciat drept nesatisfăcător de respectivul ales și  emite un comunicat prin care avertizează președintele țării că numirea lui „trece prin filtrul Curții Constituționale” asistăm la o cruntă nesimțire.

Pe omul ăla, bun/prost, tânăr/bătrân, pletos sau chel, cum o fi el l-a ales poporul român să-i fie reprezentant direct și nemijlocit.
Națiunea nu i-a ales pe nici unul dintre membrii CSM.
Cum de-și permit să-l amenințe atât de străveziu ????
Specificând printre rânduri că dețin puterea ȘI PRIN INTERMEDIUL Curții Constituționale !!!!!
Nici mai mult nici mai puțin decât „BĂH ! Vezi-ți lungul nasului. Fii atent cu cin’ te pui, că o-mbulinezi una-două!
NOI avem pâinea și cuțitul !”

În același comunicat, cu o impertinență dincolo de limitele la care-ți mai poți ține cumpătul în lesă, stimabilii lăfăiți într-ale dreptății reiterează repetat că acel popor reprezentat de micul chelios cu pleoapa într-o parte ……. nu-i plătește destul !!!!!

„Într-un stat polițienesc, în care …………………… pentru justiție nu se găsește nici măcar mărunțiș, …………….. un președinte, într-un ton dictatorial, își poate permite să cheme la ordine magistrații, să-i înfrunte ostil, amenințător, să-i blameze și să-i terfelească în piața publică din postura părintelui națiunii ……”

Nu „un președinte” derbedeilor !!!

Că nu e adunarea de dare de seamă a președinților de scară de bloc, de CAP, sau a comitetelor de părinți și a comisiei pentru statuia lu’ Iliescu (că Traian vă stă-n gât) …

E PREȘEDINTELE ȚĂRII !!!

Care, cel puțin deocamdată, e unul singur pe mandat, din câte știu eu.

„… Este nefiresc să ni se amintească nouă, judecătorilor, de echilibrul puterilor în stat, în condițiile în care, prin voința politicului, justiția este scoasă la mezat pe taraba gâlcevilor politice sterile, i se neagă statutul de putere în stat, este obligată să funcționeze în parametri bugetari la limita subzistenței ….”

Ba tocmai asta e găgăuților, că NU I SE NEAGĂ !

Dimpotrivă.
Se argumentează că are o putere excesivă cu care-și bate joc de oameni !!!!

Da, justiția trebuie să fie puternică.

Dar nu are dreptul la puterea de a judeca strâmb, așa cum face în nenumărate rânduri, de a refuza judecarea, așa cum face în și mai nenumărate rânduri, și nici la puterea de a nu da socoteală nimănui.

Și toată această explozie de sinistră aroganță pentru că președintele țării a dat glas celor mai intolerabile comportamente din justiție. Acțiuni care au tras înapoi poporul ăsta necârtitor la vreme care îndură lipsuri în plus pentru că EI NU ȘI-AU FĂCUT TEMELE CORECT !

Am avut bile roșii pe justiție ani de-a rândul.
Fact.

Au tras țara înapoi. Si inca o trag, ca accesul in Schengen inca nu ne e permis.
Fact.

Ajuta tentaculele mafiote infiltrate in organele de stat sa’si mentina posturile anuland dreptul sefilor ierarhici de a’i sanctiona sau demite, precum in cazul iesit la iveala in Giurgiu, pentru ca acolo s’au facut sapaturi de cand l’au terciuit pe american.
Fact.

După toate astea încă dosarele de inalta coruptie fac legendă de istorie. 14 dosare sunt taraganate de mai mult de 1000 de zile, 3 dintre ele avand deja peste 7 ani. Pot sa se duca la scoala de’acum. Cu autobuzul. Poate le calca tramvaiul si scapam de grija. Deja la cel al lui Patriciu a inceput sa i se prescrie dintii de batranete.
FACT.

După decenii de bătaie de joc atât de evidentă încât se vede și de pe planeta UE, instituțiile internaționale refuză să mai ofere sprijin financiar acolo unde sunt amestecate decizii ale judecătorilor români. CE tocmai a refuzat finantarea lotului 2 din tronsonul de autostrada de pe Coridorul IV de transport pan-european (Nădlac-Bucureşti-Constanţa), dupa ce justitia a decis ca oferta mai buna agreata de Compania Naţionala de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale a venit de la o firma care nu indeplinea conditiile de participare la licitatie. A fortat prin urmare cedarea contractului unei firme care a cerut un pret mai mare.
Fact.

Și nu e cazul să detaliem cât de importanți sunt banii ăia pe seceta asta.

Iar atunci când reprezentantul celor care îi plătesc lunar pe dobitoci le aduce asta la cunoștință, simplu, clar și fără alte arabescuri …. stimabilii iau foc.

Nu am în intenție să mă iau în bețe cu susținătorii actualului munte de gunoi care-și arogă titlul de Justiția Română. Nu am nici timp nici calmul necesar pentru un asemenea demers.
Slavă Domnului, o face Cetățean destul de bine.
Dar pur și simplu simt că nu mă mai rabdă neuronii nervoși ai capului în asemenea situații de-a dreptul fantasmagorice și de o crasă impertinență.
EI știu că omul obișnuit nu-și permite să stea cu lupa pe legislație și să scormonească prin încâlceala legislativă și interpretările hiperalambicate pe care le fac fiecărui fragment de paragraf ca să se poată confrunta cu ei de la egal la egal.

Numai că uită un lucru : relația dintre ei și cetățean este de dependență.
Dar nu în sensul în care își arogă acum dreptul, nu cetățeanul este slugă la ei ci invers : judele e PLĂTIT de cetățean și ESTE OBLIGAT să-i servească interesele.

Dacă ei vor să nu se supună NIMĂNUI conform teoriei aberante aruncate de fosta mea simpatie Danileț, atunci n-au decât.
Să se supună doar propriei conștiințe.
Să-și ia salariile lunare tot de la propria conștiință.
Și să decidă dreptatea ei între ei.
Că la noi, mulțimea românilor normali care au nevoie de cineva care să facă (contra cost) serviciul de a cântări corect dreptatea, nu au ce căuta.

Viq

Publicitate

Între Cannes și Atena trecând prin București

Summitul G-20 de la Cannes s-a terminat în coadă de pește.
Cei care așteptau ca statele cele mai puternice ale lumii să sară în apărarea Greciei și a Europei au fost probabil dezamăgiți. Nici una din propunerile pe care liderii europeni le-ar fi dorit nu au fost acceptate.

FMI, de la care Nicolas Sarkozy aștepta să pună în aplicare o fortificație financiară menită să prevină colapsul financiar al UE, a spus „pas” acestei idei. Nici nu ar fi avut cum să spună altceva din moment ce mai nici unul din statele membre nu s-a declarat gata să își mărească contribuția financiară la visteria fondului. Și asta dintr-un motiv cât se poate de clar: criza grecească este un butoi fără fund iar adevărata dimenisune a datoriei Italiei nu o cunoaște cu exactitate nimeni.

Nici taxa pe tranzacțiile financiare bancare nu a avut o soartă mai bună. Și este a doua oară când această propunere este respinsă relativ categoric. Australia, Canada, Marea Britanie dar și alte state s-au opus vehement acestei măsuri care are în realitate două rațiuni: să strângă bani pentru acoperirea pagubelor făcute de întrajutorarea Greciei și de susținere a băncilor franceze expuse la aceasta. Așa încât „firewall”-ul francez menit să oprească contagiunea grecească s-a dovedit tot atât de eficient ca și linia Maginot.

Cu alte cuvinte, Nicholas Sarkozy și Angela Merkel au fost lăsați să se descurce cum or ști și cu Grecia, ale cărei probleme par fără sfârșit, și cu Italia, și cu propriile electorate satirisite de incapacitatea Uniunii Europene de a gestiona o situație care era până la urmă previzibilă.

Și în timp ce la Cannes puternicii lumii nu ajungeau la nici un consens, la Atena, premierul socialist Giorgios Papandreu reușea să supraviețuiască unui vot de încredere. O supraviețuire care nu contribuie cu nimic la limpezirea situației politice și economice a Greciei. Nu știe nimeni dacă acest guvern va mai rămâne mult timp în funcțiune, dacă opoziția conservatoare va mai accepta să facă parte dintr-un guvern de uniune națională și dacă vor avea loc alegeri anticipate.

Putea fi prevenit acest spectacol trist care s-a jucat la Atena și Cannes ?
Poate ca da dacă liderii europeni ar fi fost mai puțin orbiți de ideea fixă a păstrării euro cu orice preț. Ceea ce se întâmplă în aceste zile nu este altceva decât consecința adoptării unei monede din considerente politice și desconsiderarea tuturor datelor financiar economice europene.

Dar să lăsăm cel puțin pentru un moment criza europeană și să ne uităm în propria ogradă.

În România, „vedeta” zilei a fost din nou Victor Ponta care după ce l-a tămâiat pe premierul Papandreou, s-a trezit caracterizându-l pe șeful delegației FMI drept „adevăratul șef al guvernului român”.

Iar cuvintele liderului PSD nu trebuiesc privite ca un compliment la adresa domnului Franks ci mai mult ca o insulta prost voalată. Atâta înțelege cel care se visează viitorul premier al României. Și până la urmă Victor Ponta trebuie felicitat măcar pentru faptul că a făcut act de prezență la întâlnirea cu delegația FMI, căci colegul său de co-președenție a USL, Crin Antonescu, a preferat să absenteze pe motiv că întâlnirea era mai potrivită pentru „viitorul șef de guvern”.
Își închipuie domnul Antonescu că dacă va ajunge președinte nu va trebui să discute cu reprezentanții FMI, ai Băncii Mondiale, ai UE pe probleme economice? Crede domnia sa că situația economică internațională se va îmbunătăți peste noapte și îi va permite să trateze cu dispreț pe acești funcționari internaționali ?
Acest gen de a face politică, de luni la prânz până miercuri seara, și de a delega absolut toate atribuțiile nu îi crește cota președintelui PNL. Din contră.

Și nu pot încheia fără să amintesc încă o perlă a aceluiași mereu surprinzător Victor Ponta. Domnia sa a repus placa suspendării prezidențiale pentru declarațiile privind justiția românească. Îi recomand absolventului Facultății de Drept, Victor Ponta, să citească cu atenție motivația Curții de Apel București care a decis repunerea în funcție a șefului Poliției Giurgiu, Nicolae Dobrin, eliberat inițial din funcție de către Ministrul de Interne.
În înțelepciunea lor magistrații au considerat printrre altele că pentru că comisarul Dobrin are rate la bancă și copii la școală (particulară presupun) domnia sa trebuie reinstaurat în funcție.
Crede domnul Ponta că acesta este un motiv temeinic pentru repunerea în funcție a unei persoane ?
Până unde merge independența justiției și poate aceasta să submineze celelalte puteri în stat și autoritatea Guvernului ?

Acestea sunt obiecții pe care le-a ridicat și Traian Băsescu, și sunt lucruri care nu mai constituie un secret pentru nimeni. Independența justiției este un principiu care merită apărat. Dar este justiția română cu adevărat independentă sau doar se prevalează de acest privilegiu pentru a creea un stat în stat ?

A agita din nou sperietoarea suspendării prezidențiale pentru că Traian Băsescu a vorbit despre evidențe demonstrează cât de lipsit de viziune și de idei proprii este Victor Ponta. Nici nu este de mirare că adevarății lideri ai PSD, respectiv Ion Iliescu și Adrian Năstase nu se mai aud în ultima vreme. Nici nu ar avea de ce să apară în prim plan. Problema domniilor lor cred că a devenit chiar Victor Ponta și cred că acum dau din colț în colț în tentativa de a găsi o soluție pentru a-l trece pe linie moartă.

Clemy