Daily Archives: noiembrie 13, 2011

Imperfectii perfecți, perfecți compuși și mai mult ca perfecți

Tanti Motto :
„Tot brazilianul plânge
Mingea tocmai se strecoară
De parcă dracul o’mpunge
Spre poarta lor cât o gară.

Nime’  poa’ s’o mai alunge
S’o oprească, așadară
România lumea frânge :
Prindem Cupa asta seară
…………………………
Cămătaru o ajunge.
Și’o șutează peste bară !”
(Fragment din „Aiureli din copilărie” scrisă de autorul propriu, în curs de apariție la editura „Mama și copilul său”, colecția  „Nefumători”)

Se tot bate moneda discuției (ca moneda aia cu E’ul tăiat grecește cu doo linii orizontale și paralele,  tocmai se pregătește s’o ia perpendicular pe verticală) pe faptul că Partidul Portocaliu are corupți acuzați de corupție, unii dintre ei primitori și de mită în bani peșin.
Mie mi se pare că se țopăie la fel de strengărește peste amănuntul că vorbim de ACUZAȚII de corupție și nu despre persoane corupte, precum țopăia un fost candidat la prezidențiale peste bunul simț căzut pe spate de uimire.
Cu toată stima pentru doamna Macovei (pe care în treacăt fie spus o văd drept singura șansă realistă de dezinsecție a sistemului judiciar românesc), pur și simplu nu pot potrivi acest trend cu ce e în capul meu la capitolul „libertăți elementare pentru omul de culoare”. De ORICE culoare.

Domnul Vlaston, pe care de asemenea îl apreciez pentru luările dumisale de poziție, lunetist la mortiere, luări mai mult decât imparțiale, devenind cu osebire de’a dreptul parțiale, face o fermă evaluare a corupției prezente la membrii formațiunilor politice care este una : PDL.

Din punctul meu de vedere sunt aici două lucruri care nu se leagă constructiv.

1. Evaluarea este eliptică de finalitate aplicabilă practic.
De ce ?
1.a. Nu poți face evaluări în lipsa unui reper/etalon.
Pe limbaj „matematic” e ca și cum ai evalua dacă numărul 27 e mai mare sau mai mic.  Fără să faci precizarea celuilalt număr, în raport cu care faci aprecierea.
Sau pe limbaj „CopacuDinPadure”, că e totuși weekend :
Întrebare : Care e deosebirea dintre un crocodil ?
Răspuns corect : E mai mult lung decât lat !

1.b. Nu poți face evaluări realiste în lipsa unui reper realist.
Reperele trebuie să fie clare și să aparțină aceluiași domeniu în care se face evaluarea. Cu cât este mai apropiat etalonul subiectului de evaluat, cu atât evaluarea este mai precisă.
Poți să evaluezi spre exemplu un castravete cu o roșie/tomată, sau cu un ardei gras, în vederea înfăptuirii unei salate.
Nu poți evalua însă în acest scop un castravete cu o oaie !!!!
Sau un ardei gras cu o surubelniță cu cap în cruce.
E nerealist.

2. Acuzațiile nu țin loc de făptuiri reale.
Am mai vorbit despre asta și cu ocazia poveștii ăleia cu confiscarea averilor.
Conceptul de justiție este din punctul meu de vedere incompatibil cu pedepsirea într’un fel sau altul, cu privarea de drepturi sau proprietăți numai în baza unei acuzații. Lucrurile îmi sunt clare în această privință. Acuzația e necesară dar nu și suficientă. Atunci când acuzația este ȘI suficientă, nu e vorba de justiție aici ci de un abuz în numele său.
Da, putem spune că acuzația aduce atingere imaginii unei persoane publice, fie ea stea de cinema, artist celebru sau politician.
Dar sunt aici două elemente de care uităm să ținem seama :

2.a. Aceasta imagine și efectul poveștii asupra ei precum și a ei asupra mulțimii, sunt elemente cel puțin interpretabile, elastice, schimbătoare.
Episodul Mircia/Râmnicu Vâlcea poate fi studiu de caz în această privință.

2.b. Ceea ce este important cu adevărat este conținutul nu eticheta.
În mod firesc eticheta trebuie să reflecte conținutul. Uneori acest lucru nu se întâmplă, iar cine e vrăjit de gard e păpat da leopard.
Vestea proastă este că cu cât ne concentrăm mai mult pe „imagine” cu atât diferența dintre ea și conținut va fi mai mare. Iar asta sfârșește de fapt într’o imensă minciună. Imaginea trebuie să fie un efect ilustrativ al calităților, o percepție ce rezultă firesc în urma unor acțiuni. Procesul invers, de la coafor la Cotroceni, este aberant.

În concluzia 1, cred că aprecierile domnului Vlaston nu sunt constructive pentru că :
* Nu respectă punctul 1.a. și nu evaluează petele portocalii cu alte pete din peisaj.
În cazul în care s’a gândit la un etalon fictiv, la un partid ideal, atunci se află în :
** Nu respecta punctul 1.b. și nu este realist în evaluare.

În raport cu idealul orice om/formațiune în orice moment, în orice domeniu nu are decât opțiunea de looser. Este imposibil să câștigi meciul cu perfecțiunea.
Articolul despre corupții PDL se poate aplica absolut oricărei formațiuni foste, prezente sau viitoare. TOATE vor pica examenul. Și Noua Românie și Mișcarea popolară și Elodia și ce’o mai fi. Vă dau scris.
A !
Dacă facem evaluări ÎNTRE ELE, reintrăm în normalitate și ne putem ține mințile acasă.

În concluzia 2, cred că nerespectarea pricipiului nevinovăției până la proba contrară, de către orice persoană obișnuită, este o …… este un ….. 🙄  în fine, nu este frumos.

Nerespectarea acestui principiu de către o persoană instruită, este același lucru, dar cu diplomă.

Desigur că ceva trebuie făcut totuși. Și eu sunt de părere că PDL trebuie să fie mai curat decât este acum, cu mai puțini membri implicați în ilegalități, dacă se poate cu nici unul. Dar la etajul superior ăsteia știu că alegerile e bine să fie câștigate de partidul cel mai bun dintre cele ce există la momentul votului. Din tot spectrul politic.
Ăștia îi avem, ca brazii, cu rășina pe nasturi, cu ăștia defilăm.
Bine, să zicem că nu e tocmai solid fundamentată istoria aia. Dar dacă are efect bun, mai contează asta ?
La prima vedere acțiunea „șutul” pare un pas inteligent pentru impunerea unei imagini pozitive puternice a partidului în cauză.

Dacă vorbim despre o persoană implicată politic, membră a unui partid, faptul că este exclusă din partid pe motiv că imaginea i’a fost șifonată de bănuieli de corupție, de sex cu minori sau că nu se spală pe dinți regulat nu aduce atingere libertăților sale fundamentale. Inclusiv dreptul de a alege și de a fi ales rămân în vigoare. Doar că nu mai beneficiază de alăturarea numelui său de cel al unei formațiuni politice deja consacrate. Nu mai beneficiază de „brand”. Care „brand” își păstrează, ba chiar își întărește imaginea pozitivă în mintea oamenilor. Unde mai pui că de fapt nu despre excludere este vorba de regulă ci doar de suspendare.
La o privire mai atentă însă lucrurile nu mai stau la fel de frumos.
Pentru simplul fapt că această manieră de a pune problema așează în mâinile inamicului respectivei formațiuni o mitralieră de mare calibru cu muniția aferentă.
Dacă pizmașul o folosește spre a scoate afară și a anula cei mai buni luptători, atunci formațiunea va avea o imagine gigea cu trei lulele/trei surcele, toți cu ochi de viței nevinovați, dar de o calitate reală tinzând ștrengărește către zero. Iar dacă va mai și câștiga alegerile (pe criteriul imaginii) cu o sumă de nulități performanța este exclusă. Odată cu eșecul lor personal/de grup, are loc și al nostru tuturor, cu cățel și cu purcel, ceea ce iar nu’i frumos. Mai ales pentru cățel.
Ce se va întâmpla în plină campanie electorală, când acuzațiile se revarsă în tsunami mediatic tocmai peste cei mai puternici lideri implicați în luptă ???
Dacă te apuci și’i suspenzi pe capete, consecvent în aplicarea normelor „Procust”, în două săptămâni poți să iei ce’a mai rămas în buzunar și să te duci acasă.
Intrăm în absurd. Nu cred că se va întâmpla așa ceva cum nici până acum nu s’a întâmplat.
Dacă s’ar fi aplicat criteriul șutului în fund din partid/post politic doar în urma acuzațiilor, atunci știu pe cineva care a fost acuzat că a furat flota, a mai fost acuzat și că „a mâncat sfânta Constituțiune” și a trădat patria, ba că a mai și lovit un copil cu pumnul în fața părinților, alegătorilor, televiziunii și nu în ultimul rând în fața personală a lu’ copilul în cauză.
Dacă partidul l’ar fi suspendat în loc să’l susțină la președenție, azi nu ar mai fi fost unde este.
Think about that !

Și în final, personal nu cred că PDL va da prea multă atenție acestei „reclame”. Putem să’i beștelim până ne dor gingiile și buza de sus începe să tremure incontrolabil, cel mult vre’un ajutor de băgător de seamă de la secția de măturat birourile ne va arunca o privire albă și va concluziona : „Aha ! 🙄 No, bine !”
Pentru ca ei știu că atunci când ne vom afla în fața urnelor vom fi siliți din nou să revenim cu picioarele pe pământ.
Și să’i votăm din nou în lipsa unei alternative mai bune.
Pentru că de fapt totul se reduce la aceasta : acum ce alternativă avem ?
PSD ????? 🙄 🙄 🙄
Să fim serioși.

Alternativa este singura soluție.
În momentul în care această alternativă va exista și’i va amenința electoratul, atunci se vor face eforturi reale de reformare. Până atunci lătrăm la lună !
Dați’mi un partid de sprijin și reformez PDL’ul. 😀

Viq