Comisia de arbitraj a PSD a votat ieri cu 45 de voturi „pentru” și 5 „împotrivă” excluderea lui Mircea Geoană din PSD. Votul s-a desfășurat după tipicul ședințelor vechiului Partid Comunist, pentru că deși chemat să dea explicații partidului, votul pentru excludere a fost dat înainte ca împricinatul să aibă ocazia să își pledeze cauza în fața comisiei. Dar înainte de a se prezenta la sediul PSD pentru a afla rezultatul votului, Mircea Geoană a ținut o conferință de presă în care a acuzat faptul că motivul acțiunilor lui Victor Ponta împotriva sa îl constituie vizita în SUA. Motivație pe care o știa toată lumea dar care a primit ieri o nouă greutate și confirmare nu doar prin declarațiile fostului ministru de externe ci și prin plecarea val vârtej la Washington a lui Viorel Hrebenciuc. Misiunea acestuia: să organizeze o vizită de lucru în capitala americană cu niscaiva oficiali măcar pentru Victor Ponta dacă nu se va putea pentru duo-ul „formidabil” Antonescu-Ponta.
În planul acțiunilor războiului Geoană-Ponta urmează probabil ședința Comitetului Executiv care urmează să se întrunească pe 30 noiembrie (ziua Sf. Andrei) la Cluj, ședință care va valida probabil decizia comisiei de integritate. Așa cum probabil PSD va continua să manevreze pentru schimbarea lui Mircea Geoană din funcția de președinte a Senatului.
Urmărind linia „frontului” ne putem întreba dacă votul de ieri a marcat o victorie pentru Victor Ponta. Dacă judecăm doar prin prisma rezultatului votului comisiei de integrare atunci putem vorbi de un succes. În realitate însă, PSD a pierdut mult la capitolul imagine. În primul rând pentru că Mircea Geoană a devenit brusc un „martir” al luptei oarbe pentru supremație a lui Victor Ponta iar metoda aplicată de Dan Șova pentru forțarea votului a mai demonstrat odată originile de mentalitate bolșevice ale PSD. Asta pentru cine mai credea în ideea „reformismului” lui Victor Ponta. Iar ideea că Victor Ponta a reușit prin decizia de ieri să pună frână asaltului vechii gărzi pentru preluarea controlului partidului este total greșită.
Nici în planul luptei pentru scaunul de președinte al Senatului lucrurile nu se arată prea fericit pentru PSD. Pentru ca Mircea Geoană să poată fi înlocuit în mod legal ar trebui ca grupul parlamentar care l-a propus în funcție, respectiv grupul parlamentar PSD-PC, să ceară schimbarea acestuia. Între timp însă grupul parlamentar PSD-PC nu mai există în mod legal odată cu înființarea juridică a USL. Și nici nu va mai putea fi constituit din aceleași rațiuni tehnice: adică alianța USL ar trebui desființată legal, PC în prezent aliat al PNL, să revină la „sânul” PSD și de abia apoi să fie refăcut vechiul grup parlamentar. Cu alte cuvinte, în cazul în care Curtea Constituțională va decide ca președenția Senatului este vacantă, pentru ocuparea acelui post pot depune candidaturi toate grupurile parlamentare. Și cu cât acest spectacol jenant, ale cărui origini se regăsesc în ambițiile de adolescenți întârziați ale lui Crin Antonescu și Victor Ponta, va continua, cu atât imaginea PSD și a USL se va deteriora.
În ceea ce-l privește pe fostul ambasador la Washington, odată exclus din PSD, domnia sa va avea ușa larg deschisă în UNPR care încearcă să se poziționeze drept varianta reformată a stângii românești. Și nu îmi închipui că Mircea Geoană va pleca singur din PSD. El va fi urmat de primari, deputați și senatori social-democrați. Cu fiecare primar PSD-ist care trece cu arme și bajaje la UNPR, USL pierde voturi la alegerile viitoare și cu fiecare parlamentar care părăsește corabia USL pierde orice posibilitate de manevră asupra unora din proiectele legislative pe care are interes să le blocheze. Și nu este exclus ca Mircea Geoană să-și păstreze poziția de președinte al Senatului fiind sprijinit de alt grup parlamentar. În România orice este posibil așa că această posibilitate rămâne deschisă.
Și în timp ce lupta Ponta-Geoană târăște opoziția într-un scandal din care nu poate ieși învingătoare, liderii de facto ai PSD, domnii Iliescu și Năstase, așteaptă momentul potrivit pentru a-i lua capul lui Victor Ponta. Cei doi nu au nici un interes să oprească aventura sinucigașă a acestuia. Din contra. Au tot interesul ca balamucul din partid să atingă cote și mai alarmante pentru ca apoi să se acopere cu mantia „salvării partidului” și să-l elimine complet de la conducere pe actualul președinte. Este o tactică simplă dar extrem de eficientă pe care Ion Iliescu o stăpânește la perfecție. Fostul președinte știe cum să manevreze în ape tulburi, știe când să facă pasul înapoi și își cântărește cu multă atenție cuvintele. Iar atunci când bătranul lider tace, ia cuvantul „prințul moștenitor” Adrian Năstase care are capacitatea de a învârti în așa fel cuvintele încât să dea impresia că se află de aceeași parte a baricadei cu credulul Victor Ponta. Așa cum a făcut-o ieri pe blogul personal atunci când a afirmat ipocrit că decizia comisiei de etică a fost binevenită datorită faptului că partidul nu mai poate avea încredere în Mircea Geoană.
Continuarea acestui război de operetă din interiorul PSD mai are un beneficiar, și anume PDL-ul care are șansa nesperată ca la adăpostul scandalului să poată să treacă la o curățenie internă. Primul pas a fost făcut ieri când Colegiul Director a votat modificarea statutului partidului astfel încât membrii partidului arestați în cazuri de corupție să fie automat excluși din PDL. Un pas înainte important dar nu suficient pentru a-i scoate pe democrat-liberali din fundătura în care s-au băgat singuri. Următorul pas va fi forțarea trecerii prin Parlament a unor legi importante, așa cum ar fi regionalizarea, votul uninominal și comasarea alegerilor locale cu cele generale. În aceste cazuri PDL va avea de rezolvat două probleme: absenteismul propriilor senatori și punerea piciorului în prag în fața pretențiilor UDMR. Este probabil ultima șansă pe care PDL o are înaintea alegerilor pentru a reuși să își refacă imaginea și să-și îmbunătățească scorul electoral.
Clemy
Copacul din pădure 