Daily Archives: noiembrie 15, 2011

De unde vine Criza și ce vrea ea ?

Criza !
Adică lipsuri.
Frământări provocate de lipsuri.
Violențe provocate de frământările provocate de lipsuri.
Pierderi umane provocate de violențele provocate de frământările provocate …..

Există o teorie conform căreia actuala criză ar avea cauze financiare, ar fi provocată de lăcomia unui număr relativ redus de persoane, în speță mânuitorii de bani, acei bancheri și băncile lor nesătule.
Este o perspectivă drăguță, alimentată și de prostia de o incomparabilă enormitate a politicienilor care au salvat băncile falimentare cu banii publici în timp ce managerii respectivelor bănci își plăteau fără jenă bonusuri exorbitante.
Este o teorie care prinde.
Mulțimea vrea un vinovat exterior ei, iar acesta nu poate fi decât un grupuscul infim, pentru a putea fi exterior mulțimii. Mulțimea pauperă vrea un vinovat din vârful bogătanilor. Pe logica simplă că motivul sărăciei unora este bogăția altora.
Vi se pare că seamănă cu ceva ?
Cu un manifest de luptă de clasă ?
Mie așa mi se pare.

Această teorie este cu drag îmbrățișată de politicienii de stânga din motive lesne de înțeles. Pentru că în spiritul ei pot susține că această criză are cauze nonideologice. Dacă nu acuză încă fățiș ideologia capitalistă, cred că e doar chestie de timp.
Pentru moment fac pasul unu, să păcălească muritorul că ideologia nu are nici o vină. Că criza ar avea cauze NONideologice.
O uriașă minciună.

Este absurd să consideri că actuala criză mondială se datorează unor hoții punctuale sau hai să zicem de grup restrâns.
Oricine ar fura face ceva cu banii ăia.
Dacă îi cheltuie prin intermediul bunurilor și serviciilor pe care dau banii (deseori în exces, plătesc cât nu face pentru că au de unde) averile respective migrează înapoi către mulțime prin intermediul producătorilor respectivelor bunuri sau prestatorii serviciilor. Cu alte cuvinte are loc un „circuit al banului în natură/societate” care respectă legea echilibrului universal. Nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă.
Doar își mișcă fundul în alt cont. Și de acolo în altul, apoi în altul ….
Presupunând prin absurd că tot bănetul/averea lumii ar putea fi concentrate cumva și un singur person ar reuși să intre în posesia lor, asta ar însemna criza omenirii ????
Își poate imagina cineva o persoană care fuge pe o insulă cu toți banii din lume ?
Și cu tot aurul, și argintul și alte prețioase fiare cu care’și face acolo un munte personal cu diamant în vârf ?
Poveste de desene animate. Urmează cadrul final în care insula se scufundă cu bolboci.

Că între bogați și restul lumii e o falie semnificativă este foarte adevărat.
Dar această falie a fost dintotdeauna. Abia mai în zilele noastre prin ultima jumătate de secol s’au făcut și statistici constatându’se cifric că 90% din averea lumii este în posesia a 10% din populație. Iar dacă ne ducem înapoi în istorie, deși nu avem date statistice pentru acele vremi, avem motive să credem că raportul era și mai radical.
În plus hoția nu e descoperirea secolului actual !!
Activitatea umană de a fura, până la chiloți inclusiv, este contemporană cu meseria practicată fără acest articol vestimentar. Ba chiar o precede.

Pe orice versant am încerca să urcăm bolovanul argumentelor NONideologice către vârful explicării crizei, el se va rostogoli inexorabil cătră poale, făcând una cu pământul și casa Măriucăi și politicianul parșiv ce se uită înlăuntru prin gaura cheii.

Hai să privim fără patimă și fără idei preconcepute.

Au falimentat bănci (sau trebuiau să falimenteze și vor falimenta puțintel mai încolo).
Care este cauza falimentului unei bănci ?
Că a fugit casierul cu duba plină ?
Sau creditele neperformante ?
Dacă sunt credite neperformante atunci suntem în fața momentului în care recunoaștem că mulțimea celor care au luat împrumuturi și nu mai dau banii înapoi sunt cauza reală a falimentului băncii respective.
Falimentul băncii X poate atrage după sine acest monstru ce nu ne mai lasă să dormim ziua și să ne odihnim noaptea, CRIZA cu toate coșmarurile ei mai mult sau mai puțin clare ?
Nu.
De fapt vorbim despre faptul că un grup de persoane (depunătorii) au fost jefuiți de alt grup de persoane (debitorii insolvabili) cu sprijiniul activ sau pasiv al trădătorilor de profesie (bancherii) care și’au luat dreptul lor de arginți din pradă.
Și unii și ceilalți sunt de fapt niște grupuri bine delimitate, relativ reduse ca număr de membri raportat la societatea în ansamblu. Câți depunători (depunători activi, care să aibă conturi pe plus) pot fi la o bancă și care e raportul numărului lor cu restul populației ?
Vorbim totuși de un mic număr relativ redus de persoane ce constituie o submulțime în întregul unei societăți.
Bun. Prin urmare prăbușirea unei bănci atrage după sine pierderi fără nici o îndoială, dar acestea nu sunt de natură să prăbușească societatea. Unii’s hoți, alții păgubași, viața merge înainte. Chiar și păgubașii supraviețuiesc, că dacă banii ăia stocați în bancă le’ar fi fost indispensabili pentru supraviețuire nu aveau ce căuta în bancă, logic.
Nici a mai multora, din aceleași motive de mai sus.
Dacă vreți, unul dintre cele mai vaste falimente a fost tunul lui Vântu cu FNI/FNA, în care a fost furat un număr mai mare de oameni decât depunătorii de la orice altă bancă.
Bine, dar atunci în ce constă criza dacă nu în furtul averilor ?
De unde lipsurile ?

Viq