Daily Archives: noiembrie 20, 2011

Când ar putea pleca Criza de la noi și de ce !

(Urmare la „De unde vina criza și ce vrea ea !”)

Cum spuneam înclin să cred că furtul nu poate declanșa o criză economică. În fond furtul presupune schimbarea unui propietar al unor bunuri cu un altul, cu nerespectarea normelor morale. Dar, cum spuneam, bunurile există. Ele pot fi luate, furate, recuperate, retrocedate, date șpagă, depozitate, puse pe numele mătușii, ale tatălui, fiului și Sfântului Duh, Amin !

Unele din ele pot fi și mâncate 😀 Sunt consumabile. Mai ruginesc, plesnesc, pocnesc, se varsă, se topesc, se pierd. Asta are loc permanent. Partea frumoasă a lucrurilor este că tot permanent ele se și reînnoiesc. Altele de aceeași categorie se produc și le iau locul. Cu asta se ocupă oamenii. Atâta vreme cât masa bunurilor este relativ suficientă nu cred că se poate vorbi de criză economică, indiferent unde și cum se plimbă dânsele.

Ce se întâmplă însă când masa lor scade ?
Atunci când NU se mai produc suficiente noi pentru a le înlocui pe cele care s-au vărsat sau pe care le-am mâncat ?

Cred că aici este cheia.
Și ea poate fi ușor ghicită dacă privim la același supărător de stereotip exemplu al Greciei și încercăm să înțelegem cum au ajuns aici, la cel al Italiei și al celorlalte popoare în situații mai mult sau mai puțin asemănătoare.

Cauza este identică.

Și ea s-ar putea rezuma în distrugerea raportului firesc dintre ceea ce oamenii dau (societății/naturii/lumii) și ceea ce vor să primească înapoi. Practic s-a rupt echilibrul între muncă și răsplata ei, între ceea ce produc popoarele și beneficiile pe care le înghit. Este o anomalie economică. Iar asta da, poate da peste cap popoare întregi, continente, sau tot mapamondul.

Cum s-a ajuns însă aici ?
Cum e posibil ca sute de milioane de oameni să nu mai înțeleagă, să nu mai accepte, să nu mai respecte echilibrul normal între ceea ce fac și ceea ce vor să aibă ???

Cu o ideologie eronată.

Normalitatea practică a fost dată forțat peste cap de teorii aberante. Teoria statului asistențial, teoria egalității în nivel de trai, teoria dreptului garantat …. toate acestea au transformat popoare întregi din producători și consumatori în …..  consumatori și scandalagii.
Pentru ca să ai ce consuma cineva trebuie să și producă iar dacă acolo e penurie cu criză la ea, se lasă cu tristețe.

Cei ce nu au, vor să aibă. Dar nu produc și nu merită a avea !
Pentru ei nu contează !
Nu pot avea însă decât dacă iau de la cei ce produc. Și au făcut asta prin intermediul statului. Cu cât sunt mai mulți, cu atât își pot alege liderii politici mai ușor care să impună cu brațul teoretic al legii și cel practic al organelor coercitive, „asistarea socială” a celor ce nu au cât vor să aibă.

Da, aici vorbim de adevărata criză.
Un eșec economic se absoarbe de masa societății. Reciproca însă nu e valabilă.
Un eșec social nu poate fi absorbit economic, pentru că se repercutează negativ instantaneu și în economie.

Iar un eșec social nu poate fi provocat decât de o ideologie.
Cred că o ideologie poate fi motorul intelectual care poate determina mase mari de oameni să gândească și să se comporte într-un anumit mod.
Cei ce încă mai produc au început să nu mai aibă pentru că li se ia și se dă celorlalți. Nemulțumirea lor e îndreptățită și vor să aibă. Dar nu pot avea decât dacă se luptă cu cei de mai sus.
Intervenția sistemului social de a „nivela”, de a lua de la cel ce produce și a da celui ce stă în ideea de a elimina nemulțumirile provocate de diferența nivelelor diferite de trai, a adâncit de fapt această prăpastie an de an.
Criza nu este de fapt decât prăpastia dintre ce avem și ce vrem să avem fără a avea dreptul firesc. Are cauza economică imediată la baza căreia stă un sistem social incorect, născut de un mod de gândire aberant.
Totul pleacă de la o ideologie strâmbă.

Prin urmare eu cred că criza este în esență ideologică. Și până când nu ne dezbărăm de obsesia „dreptului garantat” la viața pe care ne-o dorim fără a fi condiționat de ceea ce facem pentru a o avea, criza nu doar că se va menține ci se va și accentua.
Ca formă de manifestare evidentă a acestei ideologii cel mai des este prezentă metoda de „fabricare a electoratului dependent” de stat și de politicienii ce-l mituiesc practic, pentru a-i obține voturile. Printre ele „umflarea” aparatului de stat cu locuri de muncă (probabil în 70 … 80% din cazuri NEJUSTIFICATE economic), creșterea numărului de pensionari precum și creșterea salariilor bugetare, a indemnizațiilor, pensiilor și altor forme (prost) mascate de MITĂ ELECTORALĂ.
Aplicată sistematic metoda a produs generații întregi de asistați social, un număr tot mai mare de oameni dependenți de stat și incapabili de a gândi măcar în afara acestui sistem de existență de tip paternal.

Am întâlnit-o și la noi mai mult decât ne-am fi dorit, dar nu suntem singurii care au mușcat nada și nici singurii care suferim consecințele.
Precum vedem grecii au pățit-o chiar mai rău, italienii sunt încolonați cuminți în urma lor, iar mai încolo o masă de le pierzi numărul își dau coate să prindă loc mai în față.
Nici UK nu a fost scutită de prosteala asta, care înainte de David Cameron a căpătat dimensiuni de-a dreptul hidoase. Poate vă mai amintiți de „bilețelul de dragoste” lăsat de precedentul trezorier UK (cel al lui Brown) în trezorerie, pentru George Osborne. „Banii s-au terminat, sorry ! Îți urez succes 👿 „.

Diferența între România care a stagnat în această concepție jumătate de secol și UK spre exemplu, care este un stat profund capitalist, este că la ei modul ăsta de gândire a infestat civilizația parțial, pe un trunchi cu economie preponderent funcțională și eficientă. De unde și sumele de-a dreptul uriașe date pomană la ei, în comparație cu sărăcia noastră lucie. Au avut de unde. Dar nu există nici o sumă în lume suficient de mare pentru a nu fi consumată în acest concept strâmb. Prin urmare și ei vor trebui să plătească această eroare.

Vestea bună e că vom scăpa de criză. Nu vom avea încotro. Vom fi siliți să ne recunoaștem învinși de normalitate și să respectăm legile universale înaintea celor votate-n parlamente, dacă cele din urmă le contrazic.
Dacă asta va avea loc înainte de a ne sparge capetele unii altora și de a ne înjumătăți ca număr sau după, rămâne de văzut. Unele nații au înțeles lecția și acționează în sensul corect. Altele nu prea au înțeles dar au ajuns la fundul sacului și-s cu fața la zid. Sunt siliți să acționeze corect. La noi nu văd semne că s-ar fi priceput ceva din asta, dar mimăm și noi ceva așa, de ochii lumii. Ne facem că ….

Cert e că trebuie acționat ferm și radical în această direcție, cu cât mai repede cu atât mai bine. Cu cât mai mult se va lungi pelteaua, cu atât durerea va fi mai atroce și mai greu de îndepărtat.

Viq

PS.1. Loda mă întreba ironic acum câteva zile, când o să afirm că PSD e de vină pentru criza mondială.
O fac acum : PSD este purtătorul, amplificatorul, diseminatorul ideologiei strâmbe care provoacă această criză mondială.
Like it or not.

PS.2. Clipul e începutul unui documentar BBC, dureros de realist, al lui John Humphris, care aduce oglinda națiunii și i-o trântește-n nas.
Asta face o televiziune reală, nu invită Voiculești de securitate să tragă pârțuri în studio.
Ca să-l traduc pe tot și să-l vedeți în toată splendoarea mi-ar trebui ore. Și precum ați văzut, aici ora nu are 60 de minute.
Are 6,08 lire 😀 .