Daily Archives: decembrie 21, 2011

21 decembrie 1989: revolta populara care a precipitat o lovitura de palat

21 decembrie 1989 este o data importanta in istoria nationala ptr simplul motiv ca a declansat inceputul sfarsitului regimului Ceausescu. Prost sfatuit (nu se stie inca exact de cine) Nicolae Ceausescu a organizat un mare miting menit sa ofere un sprijin popular actiunilor de represiune ale manifestatiilor de la Timisoara. Ptr cei care doresc sa-si aminteasca acele momente cu adevarat istorice si ptr cei care erau prea tineri (sau chiar nu se nascusera inca) merita urmarite cateva clipuri elocvente ptr cele petrecute la acel miting fatidic.


Ceea ce a inceput ca un eveniment care intentiona sa confirme capacitatea regimului de a controla situatia s-a sfarsit prost. Mitingul s-a spart, oamenii au luat-o la fuga (unii catre casa) iar altii au format primele puncte de manifestatii populare impotriva regimului si de solidaritate cu Timisoara in Piata Universitatii si in Piata Romana. Au urmat primele confruntari cu armata si politia, primele arestari si primele victime. Iar in noaptea ce a urmat confruntarile dintre armata si protestatari s-au inmultit, asa cum a crescut si numarul mortilor. Cheia caderii regimului Ceausescu sta in acea noapte de decembrie si nu in mitingul de solidaritate esuat de dimineata. Daca Ion Iliescu era sau nu gata sa preia fraiele loviturii de palat care l-a inlocuit pe Nicolae Ceausescu din functie sau daca el doar a fost o solutie de ultim moment vom afla probabil doar dupa moartea fostului presedinte. Este insa cert ca fara complicitatea Securitatii si fara schimbarea pozitiei armatei in ultimul moment, Ceausescu ar fi murit in propriul pat.
A fost necesar sa treaca peste doua decenii ca in sfarsit presa sa readuca in prim plan problema evenimentelor din decembrie 1989 si sa se intrebe, de aceasta data si cu ajutorul unor informatii noi, daca evenimentele de atunci au fost o revolutie autentica sau daca miscarile populare au oferit un pretext excelent ptr o lovitura de palat instrumentata cu ajutorul unor forte interne si externe interesate. Nici nu este deci de mirare ca pe Ion Iliescu l-au lasat nervii in timpul sedintei festive a Parlamentului inchinate aniversarii evenimentului.”Trebuie să constat cu tristeţe şi cu indignare că unii, inclusiv unele publicaţii ca Adevărul, România liberă sau Evenimentul zilei îşi permit o veritabilă campanie negativă, de contestare a Revoluţiei, de denigrare şi calomniere a celor care şi-au asumat atunci şi riscuri şi răspunderi„, a declarat fostul presedinte dupa ce a parasit furios sedinta solemna si a incheiat ca insistenta presei asupra acestui subiect „Este o campanie nemernică a unor oameni lipsiţi de sentimente fireşti, de mândrie„. Fireste, Ion Iliescu s-a razboit cu ziaristii ptr ca nu a fost in stare sa raspunda acuzelor lui Teodor Maries, presedintele Asociatiei 21 decembrie care l-a acuzat pe liderul de facto al PSD ca a fost principalul beneficiar al crimelor de la Revolutie. Si in timp ce Teodor Maries provoca iesirea intempestiva din sala a grupului parlamentar al PSD, un alt grup, protesta in Piata Victoria, impotriva actiunii Guvernului de a revizui toate certificatele de revolutionar. O actiune guvernamentala pe care o sustin in totalitate. Numarul posesorilor de certificate de revolutionar il intrece cu mult pe cel al oamenilor care s-au implicat efectiv in miscarile de protest din decembrie 1989. Asa au ajuns orasele somnoroase si in care singura problema a zilei de 21 decembrie 1989 a fost probabil un porc recalcitrant care nu s-a lasat taiat cu una cu doua, sa aiba revolutionari cu patalama. Ion Iliescu a impartit certificate de revolutionar asa cum Napoleon Bonaparte a acordat titluri de noblete apropiatilor.
In ce ma priveste imi amintesc extrem de clar evenimentele de acum doua decenii cand dupa intreruperea emisiunii televizate, atunci nu stiam ce s-a intamplat cu exactitate, am plecat cu tata, cu toata opozitia mamei, sa vedem ce s-a intamplat. Si dupa peripetii, si dupa ce am ocolit mai multe cordoane ale trupelor de interventie, am reusit sa ajungem in Piata Universitatii. Am parasit piata ptr ca tatal meu era sigur ca la adapostul intunericului armata va incepe sa traga si ptr ca voia sa ajungem in siguranta acasa inainte ca transprotul in comun sa fie oprit. Pastrez si azi in memorie imaginea horei pe care o mana de protestatari au incins-o in Piata Universitatii, hora pe care o priveau cu admiratie o gramada de oameni care umplusera trotuarele. Si ptr ca este o zi a amintirilor, ii rog si pe cititorii si prietenii acestui blog sa-si depane amintirile din decembrie 1989.
Clemy