Daily Archives: ianuarie 11, 2012

Micul șantaj al UDMR

Liderul UDMR, Kelemen Hunor, a făcut ieri un discret semn cu ochiul USL atunci când a afirmat că spre deosebire de liderii opoziției domnia sa nu spune niciodata „nu” atunci când este vorba de o posibilă alianță între partide. Replica președintelui UDMR vine ca un răspuns la declarațiile liderilor opoziției care au exclus orice colaborare cu UDMR-ul post alegeri. „Intenţia noastră este să fim în Parlament, să avem un grup puternic şi, după aceea, vom lua noi o decizie şi vom stabili noi cu cine, în ce condiţii, în ce limite se poate colabora. În politică nu este bine să spui „niciodată””, a replicat sibilinic liderul UDMR. Această declarație arată două lucruri: că UDMR este dispus să își negocieze participarea la viitoarea guvernare cu cine „va da mai mult” și că scăderea continuă în sondaje a USL pune opoziția în situația de a-și căuta aliați pentru formarea unui guvern. Asta în cazul în care vor reuși să forțeze cumva mâna președintelui pentru a numi un premier din partea USL. Ceea ce aș spune eu este greu de crezut că va fi posibil.

UDMR se adresează însă și urechilor sensibile și temătoare ale liderilor PDL iar traducerea cuvintelor domnului Kelemen Hunor ar suna așa: dacă nu opriți orice discuție pe marginea regionalizării, introducerii votului prin corespondență pentru românii de peste hotare și nu renunțați la introducerea votului uninominal pur noi ne putem reorienta către opoziție.

Nimic nou sub soare. Acest joc la două capete a fost dintotdeauna tactica preferată a UDMR. De la declarațiile discrete, la șantajul pe față, Uniunea și-a văzut întotdeauna doar propriul interes. Contribuțiile acestei formațiuni politice la reformarea șonticăită a statului român au fost mai mult decât minore din 1996 până în prezent. Iar agitația liderilor UDMR este de înțeles. Cu o natalitate scăzută, cu puține șanse de a primi subvenții de la Budapesta și cu mai multe partide maghiare care se pregătesc să ia startul la alegerile generale din acest an, UDMR își vede pentru prima dată periclitat monopolul politic pe care l-a exercitat timp de peste două decenii asupra maghiarilor din Ardeal. Acesta este motivul principal pentru care liderii acestei grupări politice fac presiuni asupra guvernului Boc și a PDL, profită de majoritatea fragilă a coaliției din Senat, și încearcă să-și impună propriul punct de vedere: eliminarea pragului minim necesar intrării în Parlament, crearea unei liste de compensare, renunțarea la regionalizare dacă nu se acceptă dorința creării unui superjudeț cu populația majoritar maghiară. Și pentru a fi și mai convingători, liderii UDMR aruncă în joc și amenințarea extrem de puțin voalată că ar putea să își reconsidere loialitatea și, la o adică, ar putea să se alăture PSD și PNL, partide cu care dealtfel a mai colaborat în perioada guvernării Tăriceanu.

Și tot ieri, PSD, anunța că va pune în aplicare un soi de alegeri primare deschise pentru stabilirea candidaților la alegerile locale și parlamentare din acest an. Nu este prima dată când PSD încearcă acest exercițiu de imagine dar de această dată trebuie să le acord puncte pentru că au înțeles să profite de exemplul american și să încerce să implice societatea în stabilirea candidaților. Este vorba în primul rând de un exercițiu de imagine extrem de profitabil pentru PSD, exercițiu pe care PDL nu l-a înțeles. Și în timp ce liderul PSD Suceava îi invita inclusiv pe simpatizanții democrat-liberalilor să voteze în alegerile interne ale partidului, la PDL București, a fost scos la înaintare domnul Silviu Prigoană care a reușit doar să încerce să arunce în derizoriu o propunere care ar fi fost extrem de utilă partidului dacă ar fi fost pusă în practică.

Clemy