Daily Archives: ianuarie 13, 2012

Firul roșu al sponsorizărilor PSD

Scandalul iscat în jurul proiectului Legii Sănătății, demisia lui Raed Arafat, telenovela demiterii deputatului Ciuhodaru din funcția de consilier onorific al Ministerului Sănătății, reluarea temei „genocidului” actualei guvernari la adresa „poporului” și mitingul de solidaritate de la Tg. Mureș au făcut ca dezvăluirile privind afacerile lui Ioan Nicolae și ale lui Viorel Hrebenciuc să treacă oarecum neobservate.

Ioan Nicolae este unul din „băieții deștepți” care se pregătea să ia cu asalt Bucureștiul dacă „președintele Geoană” nu i-ar fi îndeplinit doleanțele. Mult mai interesant este faptul că în acest din urmă scandal este implicat și un institut de sondare a opiniei publice, Insomar, institut prin care Viorel Hrebenciuc, șeful campaniei electorale a lui Mircea Geoana ar fi spălat aproape 1 milion de euro. Că menirea unui instituit de cercetări sociologice este alta și nu cea de a funcționa drept spălătorie de bani pentru o campanie electorală sau alta este o cu totul altă poveste. Dar în România, țara care a inventat partidul de buzunar dar posesor de trust media, poate exista și un institut de sondare a opiniei publice care să fie mai preocupat să facă jocurile partidului „de casă” atât la nivelul cercetării sociologice cât și la cel al ascunderii sponsorizărilor ilegale.

Așa cum nu ar trebui să mire pe nimeni că în vârtejul acestor afaceri dubioase, în special cu gaze, sunt implicați doi foști ofițeri de Securitate, Ioan Nicolae și Dan Voiculescu. Și mai ales că o parte a acestui ghem de interese duce direct către Moscova. PSD a fost întotdeauna un partid cu simpatii filo-ruse iar faptul că printre marii finanțatori ai aceluiași partid se află foști ofițeri de Securitate iar nu trebuie sa constituie o surpriză. În fond, înțelegerea originală făcută de Ion Iliescu cu oamenii din structurile fostei Securități a fost foarte clară: aceștia au fost lăsați să se îmbogățească în schimbul sprijinului financiar acordat structurii politice construite de fostul președinte al statului. Singura noutate o reprezintă faptul că această înțelegere începe să iasă la lumină.

Acestui dosar, aflat deocamdată la început, nu i se dă atenție în primul rând pentru că este complicat, pentru că are legătură cu guvernarea Tăriceanu (guvernare pe care mulți ziariști români se încăpățânează să o considere drept model) și, mai ales, pentru că vine într-un moment în care se încearcă o minirevoluție media în genul celei practicate în primăvara-vara anului 2010. Iar dacă în cauză se aflau atunci reducerile de pensii și de salarii, acum, inflamatorii de serviciu ai opiniei publice, cheamă populația în stradă pentru a „apăra” sistemul de sănătate din România. Nu știu cât de mult succes va avea această chemare la „revoluție”. Doar că inițiatorii acestei „mișcări populare” au uitat că între timp în România a venit iarna, un anotimp puțin prielnic marilor demonstrații.

Clemy