Daily Archives: ianuarie 16, 2012

Războiul opoziției împotriva României

Ieri a fost o nouă zi agitată în București. Protestele anunțate împotriva președintelui au degenerat din nou și au depășit încă o dată faza solidarității cu Raed Arafat.

Pentru ce au protestat inițial oamenii adunați în Piața Universității? Au demonstrat împotriva taxei auto, a scăderii pensiilor, împotriva clasei politice în general. Atmosfera s-a deteriorat însă odată cu apariția galeriilor echipelor Steaua și Dinamo care au început să se războiască cu jandarmii. Bilanțul nopții de ieri a fost unul trist: magazine devastate, străzi distruse pentru a fi transformate în proiectile împotriva forțelor de ordine. Jandarmii au ripostat cu gaze lacrimogene, tunuri de apă și gloanțe de cauciuc iar luptele de stradă au continuat din Piața Universității până în zona Pieței Unirii lăsând în urmă un peisaj de război.

Și în timp ce grupurile de turbulenți se războiau cu jandarmii, liderii opoziției, se întreceau în declarații menite să mărească agitația. În afară de anunțul USL că începe campania de semnături în mediul virtual pentru demiterea președintelui Băsescu, campanie a cărei valoare juridică este egală cu zero, opoziția a mai făcut un pas periculos. Crin Antonescu a susținut o conferință de presă târziu în noapte în care a cerut convocarea unei sesiuni extraordinare a Parlamentului, în caz contrar „dacă răspunsul nu va fi în direcția în care o vom solicita vom trece la măsuri radicale, pentru a încerca să dezamorsăm situația, nu pentru a escalada tensiunea”, a susținut președintele PNL. Că nimeni nu împiedică grupul parlamentar al USL să strângă semnăturile necesare convocării unei sesiuni extraordinare nu a tulburat fluxul gândirii liderului liberal, așa cum nu cred că domnia sa și-a dat seama că „măsurile radicale” de care vorbește domnia sa nu au cum să liniștească spiritele ci sunt în realitate o instigare la continuarea violențelor și a tulburărilor. Iar această declarație nesăbuită a liderului PNL a venit după ce declarase mai devreme că începând de azi va cere susținătorilor să se alăture protestului public. Susținătorii USL, cei ai PNL în special, sunt deja implicați în organizarea protestelor așa ca domnul Fenechiu care a trimis mai multe SMS-uri de mobilizare.

Acesta a fost tabloul zilei de ieri. Și nu pot să nu remarc câteva asemănări izbitoare între ultima escapadă a lui Miron Cozma care pornise împotriva „regimului” Constantinescu și implicarea opoziției în acea mișcare, și cele întâmplate în aceste zile în București. Și atunci și acum, forțele de ordine au fost relativ timide, uneori chiar ajutând pe față minerii care mărșăluiau către capitală, iar ieri au fost și comandanți ai jandarmilor care au dovedit o mult prea multă reținere față de huliganii care spărgeau și incendiau magazine și distrugeau centrul istoric al Bucureștiului. Este de remarcat că liderii PSD păstrează și acum, ca și atunci o oarecare distanță față de proteste, și lasă ca lucrurile murdare să fie făcute de parteneri, atunci PRM, iar în acest caz PNL. PSD are un motiv foarte simplu pentru care refuză să fie prima vioară a incitării populației. În primul rând propriul electorat este vârstnic și privește cu neîncredere tuburările de stradă. În al doilea rând PSD nu a uitat că în anii 90, protestele opoziției în stradă, s-au întors ca un bumerang împotriva inițiatorilor. Opoziția democratică a fost privită multă vreme ca un grup de agitatori care nu doreau altceva decât tulburarea liniștii publice. Împotriva acestor „tulburări” au votat o mulțime de oameni în 1990 și în 1992 și a fost necesară o schimbare radicală de tactică a opoziției pentru a se ajunge la succesul politic al anului 1996, și la prima breșă în regimul politico-economic strâns în jurul fostului președinte Iliescu. Cu alte cuvinte PSD se poziționează în așa fel încât să poată ieși bine indiferent de cum se va sfârși acest episod protestatar. În cazul în care atitudinea populației va fi contrară protestatarilor, PSD se va erija în „vocea rațiunii”, se va putea descotorosi în mod public de PNL și va putea încerca să demonstreze că poate fi o forță politică responsabilă. Iar în cazul în care opinia publică va deveni din ce în ce mai receptivă față de cerințele protestatarilor va putea culege roadele acestei mișcări fără ca să fi fost în prima linie a acesteia.

Cum vor evolua ostilitățile este relativ greu de precizat. Există două scenarii posibile: unul optimist, în care violențele și protestele se vor stinge, și unul nefericit în care acestea se vor agrava și vor deveni mai numeroase cu sprijinul opoziției.

Îmi este imposibil la această oră să pariez care va fi rezultatul și în funcție de ce se va întâmpla astăzi vom vedea în ce direcție se va îndrepta România în lunile și în anii următori.

Clemy