Daily Archives: ianuarie 19, 2012

USL la plimbare la Șosea

Negocierile dintre coaliția guvernamentală și opoziție au eșuat ieri. Și nici nu aveau cum să înregistreze vreun succes din moment ce liderii USL au venit cu ideea fixă a demisiei Guvernului și a alegerilor anticipate. Iar acestui refuz de a dialoga al opoziției i s-au alăturat și diverse ONG-uri, în frunte cu SAR-ul doamnei Alina Mungiu-Pippidi, adica societatea civilă „oficială”.

Câteva cuvinte despre opoziția doamnei AMP. Dacă dezgustul pentru păstrarea într-o poziție extrem de bine plătită sub oblăduirea MAE a unei beizadele PDL este perfect justificat, celelalte reproșuri ale doamnei în cauză sunt discutabile. Este adevărat, Guvernul Boc a trecut mai multe legi prin procedura asumării răspunderii. Poate că Emil Boc a abuzat de o prevedere profund constituțională dar asta nu știrbește cu nimic importanța și necesitatea legilor adoptate prin această procedură. Despre aceste legi doamna Mungiu nu spune nici un cuvânt. Așa cum nu spune nici despre faptul că, de exemplu, guvernul Năstase avea „bunul” obicei de a guverna prin ordonanțe de urgență care, deși legale, au prostul obicei de a putea fi discutate în Parlament de abia dupa ce au început să-și facă efectul. Celălalt reproș sever pe care președinta SAR îl aduce actualului guvern îl reprezintă rezultatul de la Bacalaureatul de anul trecut. Doamna Mungiu pornește de la premiza corectă că BAC 2011 este rodul unui sistem care a încurajat mediocritatea și a închis ochii la furtul intelectual (căci așa se numește copiatul) dar se împiedică la concluzie din moment ce scoate vinovat pentru rezultatul de la BAC pe ministrul Funeriu (pe care nici măcar nu se obosește să-l nominalizeze în propriul editorial din RL). Poate că i-aș fi acordat circumstanțe atentuante doamnei Pippidi în atacul domnei sale dar reproșurile legate de bacalaureatul de anul trecut mă opresc să fac acest pas. Doamna AMP s-a situat prin aceste cuvinte de aceeași parte a baricadei cu toți cei care au plâns de mila elevilor leneși care nu au fost lăsați să copieze și să promoveze un examen prin furt. De la o persoană care se mândrește cu finețea intelectuală așteptam mult mai mult. Predă oare doamna Mungiu ore la una din fabricile de diplome care riscă să închidă obloanele din lipsă de mușterii ca urmare a severității examenului de Bacalaureat? O simplă întrebare.

Tot ieri, liderul socialiștilor din Parlamentul European, Hannes Swoboda, declara pentru presa română la Strassbourg că președintele Traian Băsescu este un lider autoritar și că ar fi bine dacă acesta ar alege calea dialogului cu protestatarii și cu opoziția. Când Victor Ponta a dat fuga la Strassbourg și a vorbit despre „zecile de mii de protestatari”, am spus că s-a precipitat către Parlamentul European în speranța că va găsi vreun lider socialist mai slab de înger care să protesteze împotriva acțiunilor „tiranice” ale președintelui. Nu m-am înșelat decât pe jumătate. Într-adevar, s-a găsit un lider mai naiv care să vorbească (domnul Swoboda nu este la primul derapaj verbal în ceea ce privește situația din România) dar spre ghinionul liderului PSD, nici măcar colegii de internațională nu au căzut în capcana de a compara situația politică din România cu cea din Ungaria și nu s-au repezit să ceară demisia Guvernului și a președintelui.

Cât privește dialogul pe care ar trebui să îl înceapă președintele, acesta nu poate avea loc pentru că opoziția are idei puține și fixe pe care și le exprimă cu tenacitate de câte ori nu refuză să se întâlnească cu reprezentanții majorității. Domnul Swoboda s-a ferit să argumenteze ce ar avea de discutat Traian Băsescu cu opoziția și protestatarii. Cu opoziția nu își poate negocia demisia, așa cum probabil ar dori Crin Antonescu, iar cu cei câteva sute de protestatari din piață nu are de asemenea ce dialoga. Reforma în sănătate s-a amânat pentru o perioadă nedefinită iar primenirea clasei politice este o operațiune care nu ține de președintele în funcție.

Acestea au fost faptele care au avut loc ieri. Azi în schimb, USL a anunțat o mare demonstrație care va avea loc la Șosea, adică pe distanța dintre Arcul de Triumf, Șoseaua Kiseleff și Piața Victoria. O manifestație care nu îmi este clar ce ar urma să demonstreze. Căci dacă ne raportăm doar la modul în care a fost primit Ludovic Orban de protestatarii din Piața Universității atunci este limpede că manifestanții nutresc același dispreț atât pentru reprezentanții puterii cât și cei ai opoziției.

Își arată USL solidaritatea cu noii manifestanți din Piața Universității? Acestei demonstrații îi lipsește tocmai rațiunea și de aceea, indiferent cât de mulți oameni vor fi aduși cu autocarele din provincie, va fi un eșec. Chiar mai mult. Îndrăznesc să afirm că opoziția, aflată în scădere de cotă electorală, poate să-și accelereze căderea prin gestul de azi pentru că manifestația și marșul vor putea fi percepute ca o tentativă stângace de a profita de nemulțumirile legitime ale populației. Că acesta este un risc concret o dovedește și reținerea pe care PSD o are în implicarea în această acțiune. Sunt puține organizațiile PSD din țară care au fost de acord să trimită oameni în București pentru a-i asigura lui Crin Antonescu o scenă pe care acesta să-și exerseze vocalizele politice limitate. Vor defila și vor vorbi împotriva tiraniei și a corupției regimului Băsescu domnii Vosganian și Fenechiu și vor mărșălui braț la braț alături de Adrian Năstase, Viorel Hrebenciuc și Radu Mazăre?

Forța opoziției nu se manifestă în numărul de oameni pe care îi vor aduce din provincie liderii teritoriali liberali dornici să intre în grațiile țarului Crin, ci în capacitatea de a veni cu idei proaspete și cu alternative concrete la actuala guvernare. Iar USL este deficitară la aceste capitole. Cu aceste lipsuri de concepție, marșul de azi al opoziției nu va fi decât o plimbare la Șosea care nu va schimba cu nimic peisajul politic actual.

Cât privește „emotivitatea” electoratului, dacă a existat inițial un val de simpatie față de Raed Arafat, luptele de stradă de la sfârșitul săptămânii trecute au făcut ca acest val de simpatie să dispară iar tentativa de manipulare a opiniei publice a devenit transparentă.

Clemy