Monthly Archives: ianuarie 2012

Sansele dreptei in 2012

Tanti Motto :
Oricare soldat în raniță poartă,
Baston de mareșal, în marș sacadat.
Însă mareșalu-n servieta cu toartă,
Nu poartă obiele pentr-un biet soldat.

Cu timp în urmă, spuneam că una din cele mai proaste atitudini ale partidelor politice din România este alergarea în decorul electoral cu plasa pentru prins fluturi colorați care să ia ochii electoratului. Așa precum a adunat PDL personi publici cu ștaif și priză la electorat pentru condensarea voturilor în găleata portocalie la precedenta campanie.
Este proastă și deloc onestă.
De ce nu e onestă e ușor de sesizat. Oamenii respectivi pot avea în comun cu partidul fix cât are nuca cu peretele. Poate se potrivesc, poate nu. Poate partidul respectiv e bun pentru ei, poate nu. Poate EI sunt buni pentru partid, poate nu. Nici domnia sa Scaraoțchi, cu documente de drac în regulă, nu știe până nu’și fac „stagiul’ minim de evoluție printre ceilalți membri.

Ideea e că „îl înscriem pe ăla strălucitor și cu paiete de’l punem în colegiu X și victoria lui uninominală e victoria noastră de partid”.
Scurtătură tipic românească. Nu pui un membru de partid din cei sute de mii pe care’i ai. Pui unul de afară.
Cârpeală.
Nu ai șurub de metric einșpe’, merge și legat cu sârmă.

De ce e proastă însă dacă aduce voturi ?
Pentru că sârma nu ține. Merge pentru urgență, în situație limită și provizorie, precum ciorapii de damă la ventilatorul Daciei, dar pe termen lung șandramaua se duce dracului și Dacia în peisaj.

În mod firesc o persoană aderă la un partid a cărei ideologie consideră că răspunde obiectivelor sale și începe treaba precum orice pedestraș.
Înainte de a fi avansat general tre’ să fii ofițer. Iar înainte de a fi ofițer tre’ să fii gradat. Și la primul grad ești avansat de pe poziția de soldat plin. Armata care e condusă în luptă de un person care ….. nu a făcut armata în viața vieților lui, e carne de tun. Tocată gata.
În esență, intri în partid, avansezi, te remarci, meriți poziții de conducere, conduci, învingi. Invers nu merge.
Nu mai poți pune mareșalii reformiști acum în planton rusesc, ca să știe ce e aia, în plutonul portocaliu, că râd ăilalți de ei. Se duce naibili tot ștaifu’.

PDL a curtat o seamă de personalități pentru a’i înscrie în partid. Direct pe posturi eligibile electoral. Fără minimă experiență în politică în general și în interiorul partidului cu pricina în particular.
Ceea ce era inevitabil să se întâmple se întâmplă actualmente : personii cu pricina constată că nu se potrivesc cu restul partidului. Că obiectivele lor diferă de cele ale formațiunii din care fac parte iar ideologia și modul de acțiune nu este cel pe care ei îl doresc.
În contrapartidă, partidul constată că respectivii sunt pedală de frână, nu de accelerație, iar activitatea lor duce la scăderea și nu la creșterea imaginii partidului așa cum sperau.
În două cuvinte, pot fi două entități ce se încăpățânează într’o incompatibilitate fără sfârșit. Aducând sfârșitul formațiunii.
Este normal ca noii veniți în PDL să manifeste o atitudine inflexibilă. Inflexibilitatea și verticalitatea lor e de fapt tot ce au. Doar au poziții marcante și mai ales au fost ținuți în lumina reflectoarelor mai tot timpul. Sunt cunoscuți. Iar asta poate însemna capital electoral, deci putere politică.
Pe de altă parte, este normal și că restul partidului să fie la fel de inflexibil pe propria poziție. În definitiv aici e cuibul în care au fost parașutați musafirii precum ouăle de cuc. Veteranii au ani buni de tras la șaiba politicii, de înghițit broaște și de răbdat prăjit la foc mic. Asta e în definitiv partidul lor, bun/prost, cum o fi, e cel pe care ei l’au construit cărămidă cu cărămidă.
E urât ?
Cu crăpături ?
Plouă în sofragerie ?
Îi cade tencuiala ?
Atunci ce cauți nene în el ????
Meri de’ți fă altul așa cum îți place. Cu etaj pe dinafară și balcon pe dinlăuntru.
Dacă totuși din motive care vas’zică, nu vrei sau nu poți să’ți faci una casă politică nouă după placul gustului propriu și te cazezi în cotineața cu tavanul spart, atunci ori dormi pe așternutul ud ori te apuci de reparat.
Dacă te apuci de reparat, musai ca la finele acțiunii cotineața să arate măcar un pic mai bine decât era inițial.
PDL arată mai rău.
Și se prea poate să se dărâme de tot.
Asta e reparație prin demolare pentru construit un munte de moloz.

La momentul de față cred că există câteva opțiuni posibile.
1. Lucrurile să continue în același trend, cu acuzații de ambele fracțiuni portocalii, mai mult sau mai puțin îndreptățite, până la alegeri.
Rezultatul cel mai probabil e că PDL poate pierde alegerile din 2012, în sensul că va obține un scor mult mai mic decât la alegerile precedente.
PSD poate forma o majoritate confortabilă fluierând.
PDL trece în opoziție și se fragmentează.
Se naște Noua Republică.
Eu mă duc în holidei să filmez pietroaiele de la Stonehedge. Și să le pun ca postare sub copac, spre o filozofeală de tip : „piatră, piatră de e piatră, șade jumătate’n apă, se usucă și’apoi crapă, eu mă duc să dau la sapă”.

2. Cafteala intestină să „înghețe” la acest stadiu și toți să se facă că plouă.
În acest caz, rezultatul cel mai probabil e că PDL să obțină un scor comparabil cu al PSD (probabil că USL nu va mai exista până atunci) ceea ce îl poate face de asemenea perdant. Dacă rezultatele PDL vor fi să zicem cam la același nivel cu cele ale PSD, cel din urmă are încă prima șansă să formeze o majoritate.
Pentru că PSD va face atunci oferte imposibil de refuzat formațiunilor/balama pentru a accede la guvernare. Oferte care vor distruge practic dpdv economic tot ce s’a menținut până acum, dar asta e cea mai mică grijă a lui. UNPR e mai mult decât ambiguu, iar de curvăsăria „udă mereu” nici nu e cazul să mai vorbim.
NR are șanse modeste să devină formațiune politică și ceva mai mici decât atât să acceadă în Parlament. Probabil mai mici decât „Elodia”. Așa cum e acum, fără Macovei & Co, NR nu cred că are timp și forță suficientă să devină ceva consistent pentru 2012.
PDL, deși ciopârțit prin implozie, nu poate face oferte similare.
Prin urmare PSD are iar prima șansă de a conduce România. Spre noi culmi.
Unele chiar, după caz, undeva prin Caucaz.
Eu mă duc să filmez filme. Punem muzică, ghicitori, vorbim despre nemurirea sufletului și despre depășirea vitezei luminii.
Că nu e cazul să mai vorovim despre politică și să ne legăm aiurea la cap cu noua securitate, veche/neumblată, asta cu mustăți cât antenele.

3. Retragerea „aripii reformiste” din PDL și infuzia acestor personalități în NR.
Varianta probabil cea mai îndrăzneață dar ceva mai cinstită. Oarecum riscantă, e adevărat, dar onestă.
Personalitățile respective au șansa de a se integra acum în NR pentru că acum se naște. Acum pot fi oștenii noii formațiuni pe care s’o clădească aproape de la zero. Dacă așteaptă mai întâi că formațiunea să ia ființă, dacă vin după ce NR devine ceva de sine stătător, există riscul de a se repeta scenariul cu alipirea de PDL. Vor fi voci care după ce vor aplauda din limbă venirea de acum, ce aduce credibilitate și forță noii formațiuni, vor constata cu nedumerire mai târziu că ăia noi …. „le’au furat revoluția” !!!!
Șansele NR de a accede în Parlament în 2012 cresc. Dacă luările lor de poziție vor viza propria ideologie și mai puțin cât de „câh” este PDL, ulterior vor putea forma o alianță postelectorală fără prea multe probleme. Cu ce mai adună PDL, se poate încropi de un nucleu cât de cât credibil lângă care UNPR poate veni fără mari reticențe iar UDMR fără mari pretenții.
În caz fericit, poate să nu mai fie nevoie acută de obraznicul UDMR care poate fi doar acceptat nu și curtat, ceea ce’l va face pe acesta foarte cuminte și ascultător în următorul ciclu.
Eu mă filmez pe mine ca să mă văd pe o postare privată și să mă comentez favorabil. Mai invit și alți copăceni la o cafea virtuală prin orașul ăsta cât o țară, la care să ne mai domolim cele furii.

Înclin să cred că cea din urmă variantă ar putea fi cea mai favorabilă curentului politic de dreapta. Din păcate însă timpul este un element vital în această ecuație și fiecare minut care trece poate fi minutul lipsă care ar putea schimba istoria.

În plus, pentru ca NR să poată crește relativ rapid într’un timp atât de scurt, e nevoie de niște caractere beton acolo, cu o capacitate de comunicare, de socializare, cu un excepțional management al resurselor umane, adică exact punctele cele mai vulnerabile ale grupării reformiste.
Acolo sunt personalități, ce mie mi se par până acum că au un ego bine definit și relativ inflexibil.
Au dorință, ideologie, poate și oarece carismă, pentru că pot cataliza încrederea oamenilor, dar nu cred că e suficient pentru funcționarea armonioasă a unui mecanism de partid care e în definitiv o organizație ce reunește mai mulți oameni.
Însă dacă aceste abilități nu se văd acum nu înseamnă că nu sunt la un nivel acceptabil.
Și chiar dacă nu sunt la un asemenea nivel, asta nu înseamnă că nu se pot dezvolta și consolida. Nevoia te învață.

Este și o variantă ideală, după părerea mea 😀
Ca plecarea „aripii reformiste” din PDL să se facă atunci când platforma de aterizare în Noua Românie este deja solidă, dară asta cu suficient timp înainte de alegeri încât să intre în linie dreaptă pe un trend puternic crescător. Formațiunea să existe și să prindă la public cel puțin cât Elodia lui Dandanache. Are NR o asemenea forță latentă ?

Cu doua seri in urma, Mihail Neamtu a mai spus cate ceva la un post tv regional, din care am extras cateva idei ce mi s’au parut de retinut.

1. Dusmanul de clasa, inamicul de servicu.

2.Stadiul in care se afla Noua Romanie.

3. Maresali ai inamicului buni de soldati in plutonul noului detasament.

4. Obiectivele NR pentru alegerile 2012 si pasii proximi din urmatorele zile.
!!!! Interesant !!! „invitati surpriza ” 🙄

Prin urmare se poate ca șansa dreptei românești să fie Noua Românie ?
Poate. Dar, dupa parerea mea, cu condiția să îndeplinească condițiile de comportament și acțiune despre care vorbeam mai sus.
Dacă nu, nu.
Ăștia suntem și gata.

Între timp eu mă uit să’mi cumpăr un camcorder. 😀

Viq

Ziua celor trei declarații

Discursul ținut de președintele Băsescu continuă să facă valuri în presă. În cele din urmă au înțeles și ziariștii români că președintele a avut totuși un discurs important deși inițial se repeziseră să îl critice pentru faptul că a oscilat între anodin și patetic. Așa cum târziu au început să înțeleagă și politicienii români că vor veni vremuri ciudate și neplăcute pentru domniile lor. Căci ziua de ieri a stat sub semnul a trei declarații care demonstrează febra care a cuprins brusc clasa politică.

A surprins ieri pe toată lumea o declarație vehementă a lui Ioan Oltean la Bistrița (același Ioan Oltean care a precipitat demiterea domnilor Bachonschi și Lăzăroiu) care a susținut că Guvernul trebuie să găsească soluții pentru problemele oamenilor care protestează, în caz contrar Executivul ar trebui să își dea demisia. „Populația a venit și a tras un semnal de alarmă extrem de puternic: opriți-vă, am ajuns la maxima suportabilitate. Guvernul trebuie să înțeleagă acest lucru și să găsească soluții de rezolvare a problemei. Pentru că altfel nu există decît o soluție: plecarea guvernului. Este clar. Dacă nici acum nu realizează care sînt dificultățile țării și nu se apleacă cu mai multă atenție asupra soluțiilor ce se impun, aceea e soluția, pe care o spune strada„, a declarat Ioan Oltean citat de Mediafax. Și întrebat care ar fi termenul pentru soluționarea acestor probleme, domnul Oltean a răspus scurt: o lună. Domnul Oltean a spus probabil ceea ce grupul care a revenit de facto la conducerea PDL (Blaga, Berceanu, Videanu &comp) gândeau de mult: Emil Boc nu le mai servește interesele și pentru că este an electoral Guvernul trebuie să dea drumul la pomenile electorale. Și nu doar atât. Este posibil ca în interiorul PDL să se coacă o strategie menită să contrabalanseze initiațiva prezidențială. Dacă demisia prremierului va fi ceruta din interiorul partidului, PDL ar putea incerca sa ceara ca tot un lider democrat-liberal (probabil Vasile Blaga) sa formeze noul guvern. Nu cred ca asta are in vedere presedintele dar asta nu ii impiedica pe marii strategi din grupul BVB sa incerce marea cu degetul. Ulterior insa, speriat probabil de faptul ca i-a scapat un porumbel din gura, Ioan Oltean a revenit cu un comunicat in care a incercat sa sustina ca guvernul ar trebui sa-si dea demisia intr-o luna. Cineva ar trebui sa le explice liderilor PDL ca in politica retractarile sunt mai periculoase decat primele declaratii proaste ptr ca nu fac decat sa le intareasca pe primele.
La randul sau, Cristian Preda s-a declarat adeptul ideii unui guvern de larga sustinere politica condus de un independent. O idee care cred ca este apropiata si de intentiile prezidentiale. Iar acest fapt a fost confirmat indirect de liderul PSD, Dan Ioan Popescu. Intr-un material publicat de Inpolitics, DIP facea in esenta trei afirmatii importante: ca prin discursul tinut la inceputul saptamanii presedintele a semnalizat divortul efectiv de PDL, ca se pregateste de o posibila coabitare cu opozitia si ca demiterea lui Teodor Bachonshi s-ar fi datorat incapacitatii acestuia de a organiza intalniri la nivel inalt ptr seful statului.
Prima afirmatie este cat se poate de corecta. Faptul ca Traian Basescu s-a lepadat de PDL a fost inteles pana la urma chiar si de marginitii ziaristi romani. Posibilitatea ca presedintele sa se pregateasca prin acest gest ptr o coabitare cu USL merita nuantata. Daca o parte a PSD va ajunge sa faca parte dintr-un guvern viitor guvern, acesta nu va fi un guvern condus de domnul Victor Ponta (e chiar foarte posibil ca respectivul domn sa nu aiba nici un cuvant de spus in alcatuirea acestuia) iar vechea garda a PSD va fi in totalitate exclusa nu doar de la prezenta intr-un astfel de guvern dar si de la orice functie decizionala. Dan Ioan Popescu are motive sa arunce astfel de afirmatii in media prietenoasa. In primul rand ptr a testa reactia prezidentiala si din aceasta sa incerce sa deduca daca astfel de discutii se poarta deja in subteran.
Cea de a treia afirmatie este o tentativa de a relua mitul „izolarii” internationale a presedintelui Basescu. PSD mizeaza pe faptul ca romanii au o memorie relativ scurta si au uitat ca anul trecut presedintele a avut o vizita extrem de importanta la Washington si ca la sfarsitul anului a facut naveta intre Berlin si Bruxelles si s-a oprit si la Ankara ptr discutii extrem de importante.
Ma astept ca aceste trei teme sa fie deci reluate de presa favorabila opozitiei in speranta ca planurile prezidentiale vor putea fi dinamitate. Spun asta ptr ca este clar ca ideea alegerilor anticipate a ramas in subconstientul liderilor opozitiei si ca decalarea acestora macar cu una sau doua luni ar oferi opozitiei sansa sa se bata cu un PDL zdruncinat daca nu de pierderea premierului ci macar de o substantiala remaniere guvernamentala, si cu o Noua Republica aflata in primele stagii de formare ca partid politic.
Acest calcul politic are marele defect ca nu ia in consideratie situatia internationala si faptul ca viitorul guvern va dansa dupa muzica impusa de la Bruxelles. Asa cum nu i-a in calcul nici cameleonismul politicianului roman si capacitatea acestuia de a-si schimba opiniile de pe o zi pe alta. Si nu i-a in calcul nici posibilitatea ca unii presedinti de partid sa nu mai fie liderii acestor formatiuni politice peste noapte daca interesele o cer.
Clemy