Daily Archives: februarie 1, 2012

Ora scadenței europene a sosit

Victor Ponta și Crin Antonescu au ținut o lungă conferință de presă la Bruxelles destinată nu urechilor parlamentarilor europeni ci electoratului din țară. Antena 3 a transmis dealtfel în direct conferința de presă a liderilor opoziției și a valetului lui Dan Voiculescu.

Nu este cazul să reiau declarațiile celor trei dar aș puncta doar scopul acestei manifestări: să arate populației că Europa este îngrijorată de situația din România și astfel să întărească retorica privind „democrația aflată în pericol” practicată de liderii USL. În același timp însă cei trei au reușit contraperformanța de a lăsa o impresie nefericită la Bruxelles. „Este total neobișnuit să vină trei lideri politici și să se plângă de putere; așa ceva nu s-a mai văzut și să știti că toată lumea râde; nu-ți muți probleme de acasă în PE„, a declarat europarlamentarul Monica Macovei. O observație corectă pentru că divergențe între putere și opoziție și demonstrații au avut loc și în alte capitale europene dar nu s-a năpustit până acum nici un lider european să își critice oponenții din țara de baștină în fața europarlamentarilor. Un amănunt nesemnificativ pentru liderii USL pentru care opinia oficialilor de la Bruxelles este irelevantă în acest moment.

A fost deci firesc ca în zgomotul de fond produs de această nefericită conferință de presă a trecut neobservată o știre foarte importantă. Și anume faptul că România a reușit să plaseze pe piața financiară americană obligațiuni în valoare de 1,5 mld de dolari și cererea investitorilor pentru acestea a depășit 6 miliarde de dolari. Faptul că România a reușit într-un timp extrem de scurt să vândă aceste instrumente financiare demonstrează că piețele internaționale văd statul român ca fiind o zonă stabilă a Europei și cu potențial de creștere economică. Este încă o notă bună pentru reformele chinuite și pentru eforturile de echilibrare a deficitului bugetar pe care le-a făcut actualul Guvern.

Și în timp ce Victor Ponta și Crin Antonescu se dădeau în stambă la Bruxelles, la București, președintele Băsescu explica populației câteva din prevederile Tratatului fiscal al Uniunii Europene. Și lansa și tema campaniei electorale din acest an: liderii opoziției vor trebui să aibă o părere privind acesta: sunt pentru adoptarea tratatului sau sunt împotriva acestuia. „În mod egal, şi Puterea, şi Opoziţia trebuie să fie responsabile de decizia pe care o luăm, adică mergem cu partenerii europeni înainte. Avem şi opţiunea pe care au avut-o două state – Marea Britanie şi Cehia – să nu meargă pe această opţiune„, a precizat șeful statului. O veste extrem de proastă pentru opoziție care doar la aceste „amănunte” nu s-a gândit. Tratatul fiscal european presupune o dezbatere concretă, pro sau contra, și nu doar vociferări și greve parlamentare fără nici o valoare în plan juridic. USL nu a avut niciodată în plan să discute problemele cu care se confruntă Uniunea Europeană și modul în care se va poziționa România în noua lume care prinde contur. Iar retorica privind lipsa de democrație, dictatură, regimul Băsescu condimentată cu promisiunile de măriri de pensii și salarii pentru bugetari nu a lăsat timp opoziției să vadă că aceste decizii urmau să fie luate mai devreme sau mai târziu. Este mult mai ușor să strângi voturi cu astfel de manevre decât să vii cu programe concrete sau cu idei inovatoare. Și este întotdeauna mai ușor să dai vina pe guvern și președinte decât să îți recunoști propriile greșeli și să observi că situația economică a Europei se află pe marginea prăpastiei.

Traian Băsescu nu a făcut ieri decât să reafirme tema discuțiilor acestui an: încotro se îndreaptă România în peisajul european. Și liderii opoziției vor trebui să dea la un moment dat un răspuns asupra acestor chestiuni. Nu vor vota domniile lor ratificarea noului Tratat fiscal? Și dacă se opun care sunt rațiunile opoziției față de acesta. Acestea sunt subiecte de care opoziția s-a ferit ca dracul de tămâie în ultimii ani pentru că nu a avut niciodată curajul unei opinii clare pe această temă. Am scris în numeroase rânduri anul trecut că România va avea de luat decizii importante și dureroase și că aceste decizii vor trebui luate în cunoștință de cauză. Scadența acestor decizii a venit iar opoziția va trebui să-și aducă propria contribuție (dacă este firește capabilă) la asumarea acestei decizii naționale.

Și tot ieri, în timp ce Crin Antonescu „delecta” Bruxellul cu înflăcărarea retorică a domniei sale, Adriana Săftoiu își dădea demisia din parlament. Demisia deputatei PNL nu va determina alegeri anticipate generale, ci doar alegeri parțiale în colegiul domniei sale unde opoziția va trebui să decidă dacă prezintă sau nu un candidat. Grea problemă într-o alianță care va avea de rezolvat nu doar cum se va raporta la acest loc vacant dar și cum va răspunde situației lui Adrian Năstase și, mai ales, deciziilor luate la Bruxelles. Și partea proastă este că răspunsul la aceste probleme nu este nici ușor de găsit și nici nu creează impresia artistică pe care o căuta cu atâta febrilitate Victor Ponta și Crin Antonescu.

Clemy