Daily Archives: februarie 4, 2012

Victor Ponta a enunțat condițiile renunțării la greva parlamentară

Dacă este să îl credem pe Victor Ponta, USL ar consimți să pună capăt grevei parlamentare dacă președintele Băsescu ar fi de acord cu o litanie de doleanțe ale opoziției. Și în afara demisiei guvernului Boc și înlocuirea acestuia cu un guvern de „tehnocrați” (dorință care ar putea să i se împlinească domnului Ponta relativ curând), liderul PSD i-ar cere președintelui Băsescu să se implice și să propună un angajament politic prin care Guvernul să nu mai abuzeze de angajările de răspundere și ordonanțe de urgență, să ceară demisia președintei Camerei Deputaților și să se angajeze „ca pe viitor să se respecte rezultatele votului popular„.

Cuvinte care s-ar putea traduce astfel: Victor Ponta îi cere președintelui să nu refuze USL formarea viitorului guvern după alegerile generale. Din această lungă listă de cerințe, care ar putea determina opoziția să își reconsidere greva parlamentară, lipsește ideea fixă a alegerilor anticipate. Și asta dintr-un motiv extrem de simplu: USL se vede deja pe cai mari pentru alegerile parlamentare în urma emoției populare create de demonstrațiile din ianuarie și este sigur că acest impuls electoral nu se va risipi în următoarele câteva luni. Nu mai vorbim de posibilitatea ca președintele să accepte măcar o parte din cererile opoziției. O armă cu două tăișuri care folosită în mod corespunzător ar putea tăia din elanul USL dar care are mult mai mari șanse să se transforme într-un instrument de propagandă pentru USL.

În plus, dacă Emil Boc va fi înlocuit din funcția de premier, Victor Ponta, opoziția în general, se va putea lăuda cu înlocuirea acestuia ceea ce îi va întări și mai mult puterea electorală. Iar fără premierul Boc PDL nu va putea să îi apere acestuia puținele realizări. Pentru că întrebarea care li se va pune celor care vor încerca să apere mandatul acestuia va fi una simplă: „Dacă a fost atât de bun de ce ați insistat chiar voi, partidul, să fie schimbat din funcție?”. Întrebare la care nu prea există un răspuns clar pe înțelesul marilor mase electorale.

Partea cea mai tristă a acestei situații este că președintele și PDL sunt principalii vinovați pentru valul de creștere electorală pe care se află acum USL. Președintele este vinovat pentru că prin ieșirea publică împotriva doctorului Arafat a declanșat primele proteste care au galvanizat o stare de nemulțumire latentă de care a profitat din plin opoziția. Iar PDL, inclusiv premierul Boc, sunt vinovați că nu au înțeles din timp starea de spirit a electoratului. O amplă remaniere guvernamentală se impunea încă de la sfârșitul anului trecut dar din rațiuni de politică internă de partid această mișcare politică nu a fost făcută. În plus, incapacitatea PDL și a premierului de a face față șantajului antireformist al UDMR, măsurile politice luate anapoda, lipsa minimei capacități de comunicare au făcut ca dezgustul popular pentru maniera de guvernare a democrat-liberalilor să lase un spațiu de manevră uriaș pentru opoziție.

Soarta alegerilor se va juca cel mai probabil săptămâna viitoare după ce delegația FMI va părăsi România și după ce președintele Băsescu se va întâlni cu liderii partidelor parlamentare. Cred că Victor Ponta se va duce la întâlnirea de la Cotroceni, chiar dacă în prezent la sediul PSD se joacă comedia faxului pierdut. Nici nu ar avea de ce să nu o facă. Grație condamnării lui Adrian Năstase, Victor Ponta a scăpat de singurul său adversar la funcția de premier într-un viitor guvern al USL. Condamnare pentru care actualul lider al PSD ar trebui să îi fie etern recunoscător președintelui Băsescu.

Pot deci concluziona că în mâinile lui Traian Băsescu se află în prezent soarta României pentru mulți ani de acum încolo. Nu faptul că USL, PSD în special, ar putea câștiga alegerile este o perspectivă înfricoșătoare ci lipsa de modernitate și autoritarismul care domină această formațiune politică. Nu cred că PSD va putea fi reformat vreodată. Și asta din simplul motiv că la stânga eșichierului politic românesc nu există presiunea publică pentru ca PSD să treacă din epoca FSN-ului lui Ion Iliescu în noul mileniu politic. Dacă blogurile de dreapta au cerut și cer vehement reforma drastică a PDL și privesc cu simpatie Noua Republică, în stânga eșichierului politic nu există această voință de reformă.

Cine are curiozitatea să citească blogurile simpatizante ale opoziției va vedea că nu se pune niciodată sub semnul întrebării capacitatea PSD (PNL este un caz cu totul special) de a se reforma, de a scăpa de balastul trecutului, de personajele corupte care domină ierarhia partidului sau de foștii ofițeri de securitate și de informatorii poliției politice care se află în poziții cheie. Nu a pus nimeni sub semnul întrebării lipsa de profesioniști autentici ai PSD și nici nu a criticat faptul că politruci și incapacități dovedite, ca doamna Ecaterina Andronescu de exemplu, sunt purtătorii de cuvânt ai viitoarelor politici guvernamentale ale partidului. Iar acestei lipse de simț critic i se adaugă capitularea societății civile instituționalizate (în frunte cu doamna Mungiu-Pippidi) în fața unei opoziții care nu are în ea nimic european și reformator.

Sigur, până la alegerile viitoare mai sunt încă probabil șase luni. În viața politică românească asta înseamnă o eternitate dar timpul este scurt și nu curge în favoarea forțelor reformiste.

Clemy