Daily Archives: februarie 7, 2012

O demisie, un premier desemnat și un Crin isterizat

Emil Boc și-a anunțat ieri demisia din funcția de premier punând astfel capăt speculațiilor privind viitorul său. Să-i dăm Cezarului ce este al Cezarului și să-i recunoaștem domnului Boc meritele, nu puține.

Emil Boc a guvernat din 2008 până în 2012, trecând peste nefericita situație din anul 2009, într-o perioadă deloc ușoară din punct de vedere politic și economic. Și cu toate adversitățile, și având în spate un partid cu un apetit relativ redus pentru reformă, cabinetul Boc a reușit să adopte câteva proiecte de legi extrem de importante pentru modernizarea României: Legea Învățământului, Codul penal, Legea privind răspunderea magistraților, legea micii reforme și aș putea adăuga și alte acte normative importante. Și tot Emil Boc a fost cel care a fost nevoit să ia nepopulare măsuri de austeritate pentru a preîntâmpina un crah financiar de proporțiile celui grecesc. Pentru toate aceste fapte Emil Boc merită respectul nostru al tuturor, chiar dacă în numeroase rânduri l-am criticat pentru acțiunile sale neinspirate și pentru lipsa de talent în comunicare publică.

Demisia premierului nu a surprins pe nimeni dar ceea ce trebuie observat este faptul că această demisie nu a avut nimic dramatic în ea și a demonstrat că acest gest a fost calculat extrem de atent în strânsă cooperare cu președintele Băsescu. Nu a fost nevoie de un puci în interiorul partidului pentru ca premierul să fie înlocuit (așa cum a fost cazul lui Victor Ciorbea), nu a trebuit ca președintele, pe atunci Emil Constantinescu, să întindă la maxim coarda constituționalității pentru a scăpa de un premier care devenise total ineficient (Radu Vasile) iar minerii nu au dat năvală în București și nu au luat cu asalt Parlamentul și sediul Guvernului (ca în momentul demisiei lui Petre Roman).

Așa cum extrem de atent a fost ales și premierul desemnat, fostul ministru de externe în guvernul Tăriceanu și actualul șef al SIE, Mihai Răzvan Ungureanu. O mișcare inteligentă și care are darul de a pune pe picior greșit mai ales pe Crin Antonescu. Actualul președinte al PNL nu se poate dezice în totalitate de fostul ministru într-un cabinet condus de un premier PNL chiar dacă a făcut-o într-un mod extrem de stângaci în momentul în care a afirmat că „Mihai Răzvan Ungureanu nu mai are de ani buni nicio legătură cu PNL și orice trimitere la această calitate pe care a deținut-o nu are niciun fel de întemeiere„. Nu a constituit o surpriză nici faptul că președintele PNL a anunțat că opoziția nu va vota instalarea guvernului Ungureanu dar a fost extrem de stânjenitoare declarația potrivit căreia „E inacceptabil ca în România să avem propus prim-ministru un om luat direct din fruntea unui serviciu secret. Asta dă de gândit oricui în legătură cu independența în raport cu actorii politici pe care șeful SIE a avut-o„, a susținut Crin Antonescu.

Liderul PNL trăiește în propria sa lume dacă își închipuie că cineva poate crede că Mihai Răzvan Ungureanu a păstorit o structură informativă asemănătoare vechii Securități. Și s-a mai întrebat liderul liberalilor tot ieri „Cum o să funcționeze în sistemul politic un om care cunoaște probabil numele agenților acoperiți din presă? E un subiect pe care l-aș discuta cu plăcere cu domnul Ungureanu oricând„.

Ei în materie de discuții profesionale, pe teme istorice, de politică externă sau de servicii secrete nu cred că domnul Antonescu ar rezista unei dezbateri cu fostul ministru de externe. Și pentru că tot se întreabă domnia sa ce democrație poate numi un premier care a ocupat un post în fruntea unei organizații informaționale, trebuie să aduc la cunoștința tuturor, inclusiv a domnului Antonescu, că și primul președinte Bush (George Herbert Walker) sau Bush 41 a fost ani buni directorul CIA înainte de a deveni vicepreședinte în timpul administrației Reagan și apoi președinte al SUA. Așa cum și actualul ministru al apărării al SUA, Leon Panetta a fost mai întâi directorul CIA. Și poate că la o adică ar fi bine ca să afle și opinia publică care sunt ziariștii și formatorii de opinie care își primesc solda și mărșăluiesc la ordinele Moscovei. Se teme liderul PNL că oamenii de încredere ai opoziției, goarnele de serviciu ale lui Dan Voiculescu, chipurile văruite ale societății civile vor fi dovedite a fi agenți de influență ai „mamei Rusia”? Îi este frică liderului PNL că acești oameni, din teama de a nu fi deconspirați, vor renunța la a tămîa inteligența strategică a domniei sale?

Cred că declarațiile cu iz isterico beligerant ale lui Crin Antonescu își au originea în teama că Răzvan Ungureanu poate deveni nu doar un posibil contracandidat la președenție (atunci când aceste alegeri vor avea loc) dar ar putea deveni și un factor catalizator al nemulțumiților din PNL. Dacă acești nemulțumiți există atunci cred că domniilor lor le-a lipsit în primul rând un exponent, o persoană pe care să o contrapună actualului lider și nu curajul de a se opune fățiș actualei conduceri a partidului.

Dar până să ne preocupăm în detaliu de soarta lui Crin Antonescu va trebui să privim cu atenție discuțiile pe care le va avea azi premierul desemnat cu partidele politice din coaliția majoritară. De componența acestui guvern va depinde până la urmă succesul acestei mișcări politice abile care poate schimba total ecuația politică a acestui an electoral.

Clemy