Daily Archives: februarie 15, 2012

Indignarea ipocrită a presei românești

Filmulețul cu posteriorul gol al fostului premier Boc a stârnit o furtună care a trecut în plan secund chiar și viscolul. Două sunt direcțiile indignării față de cele petrecute în studiourile Antenei 1: decăderea totală a presei românești și incapacitatea unui om politic care se dorește viitorul președinte al României de a-și reprima întârziate impulsuri pre-pubere.

Nu mă număr printre cei care deplâng degradarea mediei autohtone. Nu o să plâng cu lacrimi de crocodil „moartea responsabilității și decenței” din spațiul media. Mlaștina în care se afundă pe zi ce trece presa românească nu este o noutate astfel încât vaietele ipocrite și vituperările din paginile ziarelor la adresa emisiunii cu pricina nu mă impresionează. Zbierete asemănătoare s-au auzit și după dezvăluirile privindu-l pe Bogdan Chiriac. Breasla ziariștilor a fost indignată pentru câteva zile, l-a pus în carantină pe respectivul ziarist ca apoi, nu după foarte mult timp, acesta să-și reia locul în studiourile diverselor emisiuni de așa zise analize politice.

Spre deosebire de indignații de serviciu ai presei românești (care nu sunt atât de îngrijorați de nivelul de latrină al presei românești cât de victimele colaterale ale acestei întâmplari) Dan Capatos, a avut cel puțin meritul de a recunoaște ce alți colegi de-ai domniei sale nu au curajul să o facă: și anume că nu este decât un simplu executant al ordinelor domnului Dan Voiculescu. Dan Capatos a spus un mare adevăr: presa românească nu este independentă ci este sluga unor personaje pentru care termenul dubios este prea blând.

Iar o parte a ziariștilor români sunt supărați pentru faptul că în această hazna urât mirositoare a căzut însuși Crin Antonescu, cavalerul fără frică și prihană al opoziției în cruciada împotriva balaurului bătrân și chel numit Traian Băsescu. Nu e vina slujbașilor Antenei 1 că l-au sunat pe Crin Antonescu și l-au rugat să își dea cu părerea despre filmulețul cu pricina. În fond datorită alianței PNL cu PC președintele liberal este abonat seară de seară la toate emisiunile trustului Intact. Vina îi aparține în exclusivitate lui Crin Antonescu care nu s-a putut abține să facă un mișto ieftin de fostul premier, un om politic care îi este superior președintelui PNL din toate punctele de vedere. Și pentru că nu l-a putut niciodată învinge pe acesta într-o luptă directă, Crin Antonescu s-a complăcut în atmosfera jenantă de la Antena 1 și și-a refulat propriile complexe în direct la televizor.

Un astfel de comportament ar fi fost sever criticat de ziariști, oamenii politici ar fi fost asaltați cu întrebări legate de acest comportament nedemn pentru un lider de partid, scuzele ar fi curs în valuri din partea opoziției în direcția fostului premier și Victor Ponta ar fi fost forțat să se delimiteze moral de gestul colegului său de alianță. În România indignarea a vizat până la urmă doar nivelul de centură al presei românești. O mare revelație într-adevăr. Și toată lumea e supărată pe Capatos pentru că în slugărnicia lui a reușit să îl arate pe Crin Antonescu așa cum este în realitate: un personaj grobian și ros de invidii juvenile, un om politic al cărui nivel intelectual îl situează în aceeași ligă cu Gigi Becali, CV Tudor și Irinel Columbeanu. Și nu doar atât. Cealaltă teamă nemărturisită a indignaților de ultimă oră vizează posibilitatea ca filmulețul să se transforme într-un val de simpatie pentru fostul premier și pentru PDL, val de simpatie care s-ar putea traduce în voturi.

În agitația care a cuprins presa românească pe marginea acestui imund episod jurnalistic nu s-a mai preocupat nimeni de vizita transatlantică a lui Victor Ponta. Nu știu alții ce curiozități au dar eu sunt extrem de interesată de „marile” întâlniri pe care președintele PSD le-a avut la Washington. Nu de altceva dar din câte sunt eu înștiințată vicepreședintele Biden, și o mare parte a administrației Obama, au fost preocupați de vizita vicepreședintelui chinez. Dar asta nu ar fi o piedică în calea triumfului american al domnului Ponta. În fond la Capitoliu sunt o mulțime de birouri și o sumedenie de șefi de cabinet.

Clemy