Daily Archives: februarie 16, 2012

Frica de răspundere a PSD

Politica externă românească și-a găsit noii apostoli: domnii Năstase și Iliescu care au susținut ieri că semnarea protocolului de susținere a tratatului fiscal european de către partidele din coaliția majoritară are doar o semnificație politică și că semnarea și ratificarea tratatului nu trebuie grăbită și, din contra, „discutată” amplu. Iar Adrian Năstase, premierul care a negociat aderarea României la UE într-o grabă nemaîntâlnită în istoria negocierilor de aderare din rațiuni pur electorale și care nu au avut niciodată nimic în comun cu nevoile economice ale țării, a considerat că tratatul este „lipsit de sens”, că nu trebuie să ne grăbim cu semnarea acestuia, că dacă se va ajunge în cele din urmă la adoptarea acestuia nu trebuie nici votul a două treimi din parlamentari și nici modificarea Constituției, ci doar o simplă lege ordinară ar putea mulțumi Bruxelles-ul. Iar domnul Năstase, care într-o țară normală ar fi fost deja demisionar din toate funcțiile publice ca urmare a condamnării penale, a fost susținut în teoria chibritului de Ion Iliescu, același fost președinte care în 1991 se grăbea să lege România de un tratat cu fosta URSS, tratat care ar fi barat pentru totdeauna aderarea României la NATO și UE.

Liderii PSD au bătut monedă pe faptul că nu trebuie să ne grăbim dar în afara acestei mantre obositoare nu au reușit să explice și de ce se opun acestui Tratat. Și nu au făcut-o pentru că nu au curajul să recunoască un lucru simplu, și anume că dacă România va intra în mecanismul economico-financiar cerut de Tratat, epoca pomenilor electorale de tot soiul va apune pentru totdeauna. Și PSD nu vrea să se opună pe față tratatului din rațiuni politico-electorale: pentru că dacă se opune fățiș va trebui să spună populației și că fără acceptarea tratatului România nu va putea adera la moneda unică. Și dacă PSD-ului îi lipsește curajul de a spune acest adevăr în fața electoratului, social-democrații se tem să recunoască acest lucru public și pentru că vor să păstreze măcar de fațadă relații bune cu Uniunea Europeană.

Ieșirea precipitată a liderilor sociali democrați de ieri a mai avut două rațiuni: să mute atenția opiniei publice de la scandalul iscat în jurul filmulețului cu Emil Boc și pentru a face uitat eșecul vizitei lui Victor Ponta la Washington. Căci filmulețul l-a arătat pe Crin Antonescu în toată micimea lui iar „triumfătoarea” vizită în America nu a putut ocupa ecranele televizoarelor. Ar fi fost și greu să fie așa din moment ce Victor Ponta a avut poate doar câteva întâlniri cu niște iluștri anonimi deținători de titluri pompoase și al căror rol este acela de a căra mapele adevăraților lideri. Aceste eșecuri politice s-au dorit acoperite cu un alt subiect de discuție iar Tratatul fiscal a devenit ținta perfectă. Și nu doar atât. Liderii PSD speră că un eșec în ratificarea Tratatului în Parlament să fie pusă pe seama coaliției majoritare și nu pe propria răspundere. Curajul nu a fost niciodată apanajul PSD.

Clemy