Daily Archives: februarie 26, 2012

Onoarea pierdută… a presei româneşti

Mare lucru, demn de Cartea recordurilor, să pierzi ce n-ai avut niciodată!

Înainte de 1990 presa nu-şi punea probleme de onoare, ea lucra în slujba poporului… cum îi dicta Partidul.
Cei care lucrau în presă ştiau că teoretic sunt liberi să spună ce vor ei. Problema lor era incertitudinea libertăţii ulterioare…

După bulibăşeala din decembrie ’89 (revoluţie, lovitură de stat, mixtură între amândouă) presa a rămas de capul ei o bună perioadă de timp, comportându-se ca o navă fără cârmă. Se năşteau peste noapte tot felul de foi cu titluri care de care mai moţate, avide să capteze cititorii lacomi de veşti, bârfe şi can-can-uri. Chiar dacă interesul material nu era aşa evident, mulţi din cei care se „zbânţuiau” în presa acelor ani nu erau mânaţi doar de dorinţa de a încerca acel vin ameţitor care însemna „libertatea de a spune orice”. Nicidecum ! Ei testau limitele, îşi pregăteau condeiele pentru înfruntările ce urmau să vină.

Unul din ei, „titanul” pitic cu gura strâmbă de la palmele primite pentru prostiile ieşite pe acolo din partea bătrânei sale mame, atât de des pomenită în panseurile lui, este creatorul primului ziar-revolver, cel cu ştirea despre „găina născătoare de pui vii”. Una semenea tupeu nu putea rămâne nerecuperat şi nevalorificat de către cei cărora minciuna le-a fost tovarăş de drum aproape jumătate de secol. De atunci ne împiedicăm de el pe toate canalele tv, tot mai subtil în mimarea imparțialității odată cu vârsta, dar tot în slujba foştilor colegi utecisti din partidul social-democrat al baronilor din România.

Un altul, ratat comisar al fandomului anterior lui 1990 dar propulsat în fruntea ghildei presarilor după o ciudată împroprietărire cu o bună halcă din cel mai bogat cotidian românesc, ne fericeşte periodic cu încrâncenarea lui justiţiară pe tv-uri, în competiție cu titanul din Găgeşti.Când nu e tusea, e junghiul…

Partizanatul intervenţilor sale este atât de deranjant, încât mirosul de trandafiri al banilor din buzunarele lui aproape că trece neobservat.

De cei din arhiva CNSAS până și mediului virtual al net-ului i se face greață, așa că s-avem milă de sărmanele servere…

Unul tânar şi promiţător până mai deunăzi, a inceput să realizeze cu câte zerouri se poate scrie preţul său…

Un alt personaj, figură malefică refăcând invers drumul celebrului car răstunat în faimoasa localitate din sudul țării, s-a împiciorongat în mogul media, cu post TV și partid pentru popor.

În schimb, unui naș care strica „darul” și ploile celor care se amuză când aud de „câinele de pază a democrației” i s-au „încurcat” toate rosturile și a fost redus, sper că nu pentru mult timp, la tăcere.

Media românească este alienată!

Acum nu se informează, se deformează realitatea.

Nu se face investigație, se trage cu ochiul în alcov ori la dușuri.

Nu se iau interviuri, se înjură în direct și-n „prime time” că așa cere patronu’!

Presa românească este partizană!

Nu găseşti un ziar de opinie, independent de coteriile politice, care să nu se declare mai independent, mai liber, mai vertical decât celelalte. Într-o astfel de colecţie a deşertăciunilor, singurele credibile rămân cele câteva publicaţii de băşcălie !!!

Acestea, cel puţin, îi tratează în mod egal pe toţi : oameni politici de toate orientările, VIP-uri ori nimicuri cu creştetul abia atingând colţul mesei, pornostarlete crude cu gura veşnic ocupată sau din cele mai coapte şi reconditionate, cu sau fără chiloţi, fotbalişti cu mintea în vârful bocancului şi “bocanci” cu epoleţi auriţi, etc, etc.

Subiecte grave, intrate în moara presei sunt măcinate în tărâţe de doi bani, bârfele de cartier capătă în schimb importanţă naţională.

„Adevăratele” subiecte sunt nenorocirile. Individuale sau colective, fac deliciul mediei româneşti care scoate tot ce se poate din ele, sugând ultima fărâmă de măduvă din osul albit al durerii.

În numele dreptului la informare al cetățeanului…

Oldhash