Daily Archives: martie 27, 2012

Premierul Ungureanu și coaliția

Mihai Răzvan Ungureanu a plecat de la ședința coaliției în momentul în care liderii partidelor majorității au încercat să îl preseze pentru alocarea de fonduri pentru construcția de lucrări publice în zona rurală, pomeni electorale îmbrăcate într-un cadru electoral. Iar PDL a fost cel mai vocal partid în a cere bani pentru circumscripțiile electorale alese pe sprânceană.

Mai mult, dacă este să credem știrea publicată de portalul Hotnews (și nu am nici un motiv să nu îi dau crezare ținând cont de seriozitatea autorilor) liderii coaliției ar fi condiționat prezența parlamentarilor majorității la votul asupra inițiativelor legislative ale Guvernului de alocarea fondurilor electorale.

Premierul Ungureanu nu a cedat acestor pretenții și pentru a arăta că el este șeful Guvernului și că nu tremură în fața reprezentanților majorității, i-a luat după el și pe miniștrii Justiției și Finanțelor care asistau la ședința coaliției. Cu alte cuvinte dinozaurii din PDL, UNPR și UDMR au fost puși la dietă financiară. Atitudinea fermă a premierului trebuie înțeleasă la adevărata ei valoare. În primul rând MRU înțelege că nu sunt bani pentru pomeni electorale, că are mână liberă să acționeze cum crede de cuviință din partea președintelui și, nu în ultimul rând, că nu se teme de agitația PDL-ului. Iar democrat-liberalii se văd în situația de a alege dacă acceptă linia politică a tandemului Băsescu-Ungureanu sau încearcă să se răzvrătească în mod deschis împotriva acestuia și astfel să intre în conflict fățiș cu șeful statului. Cu DNA-ul după diverși lideri din teritoriu și apropiați ai diverșilor granzi ai partidului, cu cazul Boldea cap de afiș, PDL se află într-un punct care ar fi putut fi evitat dacă înțelegea să se reformeze cu adevărat și nu doar să mimeze schimbarea internă. Nici nu este deci de mirare că Ioan Oltean țipă ca din gură de șarpe și cere DNA-ului să clarifice dacă este sau nu implicat în dosarul în care sunt cercetați fostul secretar de stat Ioan Andreica, președintele CJ Bistrița Liviu Rusu și vicepreședintele CJ Bistrița, Luca Iancu. Și domnul Oltean, ca orice politician român pe care începe să îl caute procuratura pe acasă, și-a declarat nevinovăția și a calificat toată ancheta drept un atac politic la adresa imaginii sale și că această manevră vine „din interiorul său din exteriorul PDL„. În emoția sa domnul Oltean nu s-a împiedicat de un flecușteț așa cum este logica și nu s-a obosit să înțeleagă că dacă asistăm la un atac asupra propriei imagini acesta nu poate fi concentrat din mai multe direcții și că nu este chiar atât de important încât să merite efortul combinat al PDL și al unei forțe externe obscure care să comploteze pentru ruina politică a domniei sale.

Explicația cea mai probabilă a acestei ieșiri isterice este mult mai simplă: domnul Oltean s-a speriat de desfășurarea evenimentelor și a ieșit să strige în gura mare „trădare” în speranța că oamenii vechi din partid vor face scut și vor urca dealul Cotroceniului să-i ceară președintelui să intervină în vreun fel.

Și în timp ce în PDL s-a dat liber la vânătoarea de dionzauri, Victor Ponta se minuna că a avut o discuție cu Tony Blair. E drept că vremea de glorie a lui Tony Blair a apus de mult dar asta nu l-a împiedicat pe liderul PSD (mare admirator al foștilor premieri Papandreu și Zapatero) să își exprime public emoția ca o adolescentă după ce l-a întâlnit pe solistul trupei de rock preferate. Și pentru că prostia nu doare niciodată, Victor Ponta a crezut că este cazul să dezgroape episodul propunerii de a forma Guvernul. „Am apucat să-i povestesc domnului Blair episodul pur românesc cu nominalizarea la funcţia de premier. Nu cred că a înţeles, o chestiune absolut intraductibilă (…) A zâmbit„, a declarat președintele PSD. Mi se pare firesc că Tony Blair nu a înțeles episodul (nu engleza cred că a fost problema) pentru că este de neînțeles cum un lider al unui partid de opoziție să refuze să participe la conducerea țării într-un moment greu. Astfel de jocuri politicianiste de cea mai joasă speță nu intra în vocabularul liderilor politici autentici. Cât despre zâmbetul fostului premier britanic aici domnul Ponta s-a lăsat păcălit. Tony Blair a fost politicos. Pentru că atunci când nu ai ce răspuns să dai interlocutorului pentru că ești pur și simplu siderat, cea mai bună ieșire dintr-o situație penibilă este un zâmbet.

Clemy

Reclame