Monthly Archives: aprilie 2012

PDL – principalul vinovat???

Zi frumoasă și bună, cât se poate, vă urez!

Dragi copăceni, eu cred că lungim prea mult subiectul cu “PDL principalul (unii zic, singurul ?- cu asta, categoric nu sunt de acord) vinovat al problemelor din politica românească și, mai ales, al căderii Guvernului MRU.

Că PDL-ul a greșit în gospodărirea problemelor lui interne, de partid, de cadre etc., cred că suntem toți de acord. Că s-au făcut greșeli și în actul de guvernare (în special prin bâlbâieli, tărăgăneli, cozi de pisică tăiate insuficient și în prea multe episoade, așa e), că nu au știut să comunice suficient, sau nu au avut grijă de imagine, și asta e valabil …

Că au și făcut ceva bun, în perioada de CRIZĂ, ca alții, care să fi făcut mai mult și mai bine, NU SUNT (deocamdată, sper), că, în plus, au fost permanent sabotați, că cea mai mare parte a presei a manipulat, mințit, înjurat non-stop, că ura electoratului asistatoid nu e legată de greșelile PDL (că ăștia tolerează bine incompetența și corupția, dacă “li se dă”, doar știm asta, ca să nu mai vorbim de opoziție – ea o fi competentă și curată?) astea nu se pun?

Să zicem că nu se pun …
Atunci, ce avem?

Un PDL care a adunat toate tarele clasei politice și care azi e în opoziție: mai are, sau nu viitor? Nu știu. Dar dacă tot este atât de criticat și hulit, putem să ne imaginăm că nu mai are.

Ei, de aici încolo ce rămâne? Ce e de făcut? Și cu cine, dragii mei?
Recunosc, m-am cam aprins. Îmi cer scuze pentru vehemență (dacă nu ați observat-o, vă asigur că există). Și o să mă explic:

Am mai spus asta: dincolo de tot ce este de comentat, analizat, criticat (și repet, cu toată sinceritatea și seriozitatea, pe foarte bună dreptate), ȘANSA pentru viitorul apropiat, mediu, îndepărtat, este o CONSTRUCȚIE SOLIDĂ la DREAPTA scenei politice. Ori, eu nu cred că ne putem permite să ne lipsim nici măcar de un singur om pentru această construcție: de la arhitect, până la ăla care dă cărămizi din mână în mână. Nu ne putem permite să irosim nici oameni, nici material, nici timp.

Oricât de atrăgătoare ar fi ideea unei soluții care să plece de la zero absolut, care să fie impecabilă și să se și pună în practică fără de cusur, eu cred că este doar un vis: frumos, ideal, dar nerealist.*

Dacă nu se va înțelege că războiul e în toi, că nu avem răgaz, că e nevoie de UNIRE a forțelor și de o CONTINUITATE a puținului ăluia care a început, șansele se vor cam evapora …

Notă de subsol:

*) Și admițând că există o asemenea variantă, dacă e atât de bună, de ce ar avea nevoie să se consume atâta timp și energie cu criticarea predecesorilor, în loc să se impuna prin ceea ce reprezintă ea, prin ceea ce vrea și poate să facă (fără să uităm, chiar și în acest caz ideal, că există întotdeauna o distanță de la vorbă la faptă, distanță care trebuie parcursă).

Chiar îmi cer scuze pentru postare (și pentru lungime și pentru conținutul care, poate supăra pe unii dintre voi – dar este ceea ce cred eu).

Mih


Excelent! Este părerea ta și merită pusă serios în discuție. Fără nici o îndoială. Pe această cale te invităm să ți-o spui răspicat de cîte ori ai ocazia și dorința, în articole pe acest blog.

Reclame

Victor Ponta dă ochii cu FMI și perena Mioriță

România este țara a cărei baladă națională are ca punct de plecare un asasinat plănuit de doi ciobani invidioși pe cel de-al treilea pentru că este mai gospodar decât ei.

Sub semnul Mioriței a stat în bună parte căderea guvernului Ungureanu și nominalizarea lui Victor Ponta ca premier. Mihai Răzvan Ungureanu a plătit cu funcția faptul că a reușit în două luni să îi întreacă în popularitate și încredere pe liderii opoziției. Și asemănările nu se opresc aici. Căderea guvernului Ungureanu seamănă izbitor cu demiterea celui de-al doilea guvern Roman. Sigur, săptămâna trecută nu a fost nevoie de mineri care să ia cu asalt Palatul Parlamentului dar aceasta este o diferență relativă. Guvernul Roman a căzut pentru că în interiorul FSN Petre Roman încerca să joace independent și să se opună „bătrânilor”, Ion Iliescu, Oliviu Gherman și Dan Marțian. Relativa independență și reformism al acestuia au pus capăt carierei guvernamentale a lui Petre Roman. Și atunci, ca și acum, lovitura a reușit cu ajutorul trădărilor din interiorul partidului. La rândul lui, MRU a plătit cu funcția independența față de greii PDL disperați că intră în alegeri fără fonduri pentru pomeni electorale. Dar să ne oprim cu comparațiile aici pentru că sunt sigură că vom mai avea ocazia să discutăm pe marginea acestui subiect.

Între timp să așteptăm întâlnirea de azi dintre premierul desemnat Victor Ponta și reprezentanții FMI, BM și ai CE. O întâlnire care se va dovedi extrem de interesantă mai ales că Victor Ponta și-a exprimat dorința ca delegația FMI să plece din România cu un nou acord guvernamental semnat. Ceea ce este imposibil întrucât Fondul nu semnează nimic cu un premier care nu a fost încă validat de Parlament. Dar poate că în urma acestei întâlniri va înțelege și Victor Ponta pe ce lume economică trăiește.

Clemy