Daily Archives: iulie 14, 2012

Cigo – Bigo

Vacanță de vară la bunici, mult Ceaușescu nebăgat în seamă și tot atîta băgat în mă-sa, soarele copilăriei, căldură seacă, malul mlaștinii plin de urzici, papură și noroi, o minge de cauciuc spartă la vre-un metru de mal – în apă, doi ciumeți de clasa a IV-a care negociază cine s-o ia (unul mai fraier și mai lungan, unul mai jmeker și mai pitic).

– Io am văz’to primu’! (ăla jmeker)

– Da da’ tu n-ajungi la ea! (fraieru’)

– Jucăm Cigo-Bigo! Cine cîștigă i-a lui! (jmekeru)

– Nu știu ce-i aia Cigo-Bigo. (fraieru)

– I ușor! Îț arăt io! (jmekeru)

– Zîi! (fraieru)

– Zî un număr! Care vrei! (jmekeru)

– Ăăă … o ssută! (fraieru)

– O sută și UNU! Am zîs un număr mai mare ca tine! 1-0 pentru mine. (jmekeru)

– Pă băăă! N-ai zîs de la-nceput!  Înc-o dată! (fraieru)

– Bine băăă! Îț mai dau o-ncercare. Jucăm Bigo-Cigo! (jmekeru)

– Ăăăăă … un infinit plus UNU! (fraieru rînjind a jmeker)

– ZERO! Am zîs un număr mai mic ca tine! 2-0 pentru mine! Scoate mingea și dă-o-ncoa!

Unul dintre artificiile dominării este principiul după care trebuie să-ți forțezi adversarul să trateze problema în litigiu în termenii impuși de tine dar tu să nu respecți acești termeni. Să ceri părții celeilalte corectitudine, principialitate, respectarea regulilor jocului dar tu să fii liber să le calci în picioare, să le ocolești după cum îți dictează interesele. În fiecare caz interesul este cîștigarea cu orice preț (o precizare foarte importantă) a disputei.

Poziționarea de la bun început a adversarului într-o atitudine defensivă cîștigă pe jumătate bătălia fiindcă cel care începe are întotdeauna controlul următorului pas, avantajul de a deține surpriza pe cînd celălalt nu poate decît să se apere, să eschiveze, să dea înapoi, încercînd să prindă un moment în care să iasă din capcana fără ieșire fiindcă din capcană nu se poate ieși decît prin încălcarea regulilor (impuse de atacator de la bun început). Prin urmare atacatorul va sancționa ca neregulamentară chiar încercarea de apărare a celeilate părți.

Fil

PS. Am scris articolul ăsta pe 23.06.2010 nu mai știu de ce … și n-a ieșit pînă azi.

A fi sau a nu fi în UE

Nu cu mult timp în urmă glumeam că în disperarea de a acapara întreaga putere politică și economică în România și presați de comunitatea internațională, liderii USL ar putea scoate de la naftalină vechea marotă verbală a lui Nicolae Ceaușescu privind „neamestecul în treburili interne ale țării„.

Nu am crezut însă niciodată că un astfel de limbaj ar putea deveni realitate. Ieri, Crin Antonescu, pe care prezența la Cotroceni l-a adus în stare de delir, a făcut declarații care pot spune că au pecetluit sancționarea României pe plan internațional. Trec peste minciuna potrivit căreia președintele Comisiei Europene nu a cerut nici un raport din partea României și primului ministru, lista de întrebări a fost confirmată chiar de Victor Ponta, și am să mă refer strict la următoarea declarație: „Legile României, care sunt ținute să respecte toate angajamentele internaționale, se fac în România, nu în altă parte, și nu se negociază în altă parte. E un principiu legat direct de suveranitate, pe care nimeni nu o poate pune la îndoială„, a declarat Crin Antonescu.

O mare eroare. În momentul în care România a aderat la UE și a semnat Tratatul de la Lisabona, România a renunțat la o parte a propriei suveranități. Cu alte cuvinte, spre priceperea și înțelegerea celor care exultă la auzul acestui discurs naționalist-autarhic, dacă România nu respectă principiile politice și normele legislative ale Uniunii Europene nu are ce căuta în această alianță politico-economică. Legislația europeană se situează deasupra celei naționale.

După această ieșire în decor a lui Crin Antonescu, care l-a jignit în mod direct pe președintele Comisiei Europene, este aproape sigur că va fi activat art. 7 al Tratatului de la Lisabona care presupune sancționarea politică a statelor care nu dovedesc că înțeleg să joace după normele UE.

Poate pentru prima oară în ultimii 20 de ani, românii vor trebui să aleagă în deplină cunoștință de cauză pe ce drum o apucă: în interiorul UE (cu constrângerile dar și beneficiile care decurg din această apartenență) sau în afara Uniunii întrucât cale de mijloc în această situație nu există.

Românii s-au obișnuit să facă parte din UE, s-au obișnuit să călătorească liber în toată Europa, să poată lucra oriunde pe continent, s-au obișnuit să acceseze fonduri europene la nivel de instituții sau de societăți comerciale. Toate aceste beneficii vor dispărea dacă România se va plasa în afara UE. Își mai aduc aminte românii de cozile umilitoare pentru vize din fața ambasadelor europene? Sunt pregătiți românii să nu mai poată lucra în străinătate legal și să reînvețe gustul amar al muncii la negru? Este pregătită economia românească să facă față nu doar secării remitențelor trimise de românii aflați în afara granițelor dar și a unui eventual val de repatriați care nu își vor mai găsi un loc de muncă în Europa? Poate face față România unui exod al investitorilor străini? Răspunsul la aceste întrebări este un categoric NU.

Românii au ocazia să aleagă deci unul din aceste drumuri: cel al naționalismului izolaționist care nu va duce decât la ruină politică și mai ales economică sau cel european care este greu, presupune respectarea unor norme, dar care are avantajul că oferă o plasă de siguranță economică. România nu poate avea parte de beneficiile apartenenței la UE fără să și respecte normele acestei organizații.

Oficialii români nu pot practica la nesfârșit dublul limbaj (unul pentru consumul european și unul pentru intern), nu se pot oțărî la liderii europeni atunci când aceștia le atrag atenția că au sărit calul, nu pot să ceară finanțări pentru dezvoltare structurală fără să respecte regulile politice ale jocului european.

Și ajunsă la acest punct încep să mă întreb dacă actualii lider ai USL chiar țin ca România să rămână în UE sau ar prefera să ne situăm în afara acestei organizatii? Au fost eforturile de integrare făcute inclusiv de guvernul Năstase doar de fațadă sau dorește cu adevărat USL-ul „independența” naționalistă și intrarea în sfera de influență a Rusiei? Și cu cât privesc cu atenție reacțiile și acțiunile liderilor USL, cu atât mă gândesc că cea de a doua variantă este cea reală.

Clemy