Daily Archives: iulie 15, 2012

Marii perdanți

După o săptămână de campanie pentru referendum un lucru mi-a sărit în ochi: tăcerea de mormânt a UDMR și a ONG-urilor clasice.

Nu am citit nicăieri o opinie a liderilor Uniunii cu privire la ultimele evenimente politice, și când spun asta mă refer la atitudinea dură a oficialităților europene față de puciul parlamentar ce se desfășoară în continuare la București.

Aceeași observație este valabilă și în ceea ce-i privește pe autoproclamații lideri ai societății civile. Alina Mungiu-Pippidi a fost singura excepție de la regulă dar prin elucubrațiile domniei sale nu a făcut decât să întărească tăcerea jenantă a colegilor de „societate civilă„.

Unde este liderul UDMR, Kelemen Hunor ?
Unde sunt liderii Pro-Democrația de exemplu ?

Tăcerea acestor domni și doamne are o explicație cât se poate de simplă. UDMR și ONG-urile românești sunt marii perdanți politici ai ultimelor evenimente.
Pentru UDMR situația este și mai complicată pentru că o parte a influenței exercitate la București de Uniune s-a datorat imaginii bune de care această formațiune se bucura la Bruxelles. Scenariul aplicat de UDMR post anul 2000 a fost întotdeauna unul extrem de simplu: oamenii Uniunii făceau întotdeauna scandal la Bruxelles sau la Strasbourg iar plângerile lor erau relativ bine primite de demnitarii UE. Și în timp ce la Bruxelles Gyorgy Frunda se agita pe teme diverse, la București, partenerii domniei sale din UDMR negociau întotdeauna ceva în schimbul renunțării la proteste: un post de secretar de stat, o prevedere legislativă convenabilă (o plăcuță bilingvă, o secție de învățământ în limba maghiară), etc.

Acest troc a funcționat relativ ireproșabil în ultimii 10-12 ani astfel încât UDMR nu doar că s-a obișnuit să fie în permanență la guvernare dar a și ajuns să creadă că creditul moral de care se bucură la Bruxelles este infinit. O mare greșeală tactică. Prin participarea la suspendarea președintelui Băsescu în Parlament, prin lipsa de reacție la derapajele masive ale guvernului Ponta (guvern pe care îl sprijină de altfel în Parlament), UDMR și-a pierdut cea mai importantă armă: influența pe plan european.

Liderii UDMR nu se vor putea ascunde în fața oficialilor de la Bruxelles susținând că nu este responsabilă pentru votul „de conștiință” al propriilor parlamentari. Și odată cu influența pierdută la Bruxelles, poziția UDMR de perpetuu partener de guvernare este serios pusă sub semnul întrebării. PSD se poate lipsi de voturile UDMR iar dreapta care va apare în urma acestor cataclisme politice va fi în permanență suspicioasă privind lealitatea Uniunii.

În cazul ONG-urilor, adică a societății civile instituționalizate, situația este aproximativ identică cu cea a UDMR dar are în plus și un important factor financiar. Organizații de genul SAR sau pro-Democrația, și-au petrecut ultimii ani lustruind imaginea USL pe plan european. Grație acestor eforturi au existat personalități la Bruxelles care au acceptat ideea că USL-ul, PSD-ul în special, s-a debarasat de năravurile practicate la începutul anilor 90.

Odată însă cu „isprăvile” duoului Ponta-Antonescu, aceleași ONG-uri sunt puse într-o situație dificilă, aceea de a da explicații acelor oameni în fața cărora au garantat pentru buna purtare politică a USL.

În plus, liderii acestor ONG-uri sunt abonați de ani de zile la tot soiul de granturi și burse europene. Odată cu ultimele evenimente de la București este greu de presupus că această sursă de finanțare va mai fi valabilă. Fundația Soros, unul din marii sponsori ai ONG-urilor românești cu vizibilitate, s-a dovedit unul din cei mai aspri critici ai acțiunilor noii majorități parlamentare. Le va fi greu, dacă nu imposibil, acestor domni și doamne să treacă peste cuvintele Comitetului Helsinki sau al Fundației Soros.

De aici și tăcerea vinovată a UDMR și a liderilor societății civile pe hârtie. Cel mai de preț bun pe plan internațional este credibilitatea. Bunul nume odată pierdut nu mai poate fi câștigat la loc. Acesta este prețul pe deplin meritat pe care UDMR și puzderia de ONG-uri de apartament îl plătesc pentru orbirea politică, interesul mărunt și lașitatea de a spune lucrurilor pe nume.

Clemy