Daily Archives: august 1, 2012

Perdanții referendumului

Dacă am discutat deja despre câștigurile referendumului de duminică, a venit momentul să vorbim și despre perdanții acestei consultări populare.

Poate cel mai mare perdant al duminicii trecute este UDMR-ul, formațiunea politică ce a pariat din nou greșit pe intrarea în jocul USL (așa cum a făcut și în 2007) doar pentru a vedea că atitudinea sa este dezavuată din nou de către propriul electorat. Și dacă în 2007 UDMR nu avea de ce să se teamă pentru viitorul politic al liderilor săi, în anul de grație 2012 lucrurile stau cu totul altfel. Apelul premierului Ungariei, Viktor Orban, adresat etnicilor maghiari de a boicota referendumul a avut mai mult ecou în zonele locuite în majoritate de maghiari decât apelurile făcute de liderii UDMR că cetățenii de etnie maghiară să participe la vot. Problema UDMR constă în acest moment în faptul că nu mai deține monopolul asupra opțiunilor electorale ale maghiarimii. Odată înființat partidul episcopului Tokes, UDMR avea un adversar care și-a dovedit deja viabilitatea în alegerile pentru Parlamentul European și în alegerile locale. Să nu uităm însă și un alt aspect: între dreapta politică din Ungaria și UDMR nu a existat niciodată o prea mare simpatie. UDMR a beneficiat mai întotdeauna de sprijinul socialiștilor ungari și liderii Uniunii au fost întotdeauna priviți cu suspiciune de liderii dreptei de la Budapesta. În aceste condiții este aproape sigur că la alegerile parlamentare viitoare premierul Orban va cere alegătorilor maghiari să îi voteze pe candidații partidului episcopului Tokes și dacă acestui apel îi vor da curs chiar și 40% din maghiari, UDMR-ul se va afla în situația fie de a nu mai intra în Parlament, fie că prezența sa în viitorul Legislativ să fie extrem de limitată. În același timp însă cred că această dezavuare în masă a politicilor UDMR crează premizele ca noua platformă de dreapta să încerce să obțină voturile maghiarilor din județele Mureș, Cluj, Sălaj, Satu Mare și Maramureș. Un etnic maghiar care ar candida din partea noii drepte ar avea șanse să câștige acolo unde împărțirea voturilor între dreapta și UDMR ar favoriza în realitate candidatul USL. Aceasta este o strategie la care îi rog să se gândească pe oamenii din jurul domnului Mihai Răzvan Ungureanu, liderul de facto al noii mișcări de dreapta din România.

USL este celălalt mare perdant al referendumului de duminică. Și PSD și PNL au pierdut dar pagubele celor două partide sunt relativ diferențiate. La nivel de conducere atât Victor Ponta cât și Crin Antonescu sunt ceea ce americanii numesc „damaged goods”.  Victor Ponta este chiar mai expus decât amicul și partenerul său de coaliție Crin Antonescu. Deja copleșit de un scandal de plagiat care l-ar fi trimis la pensie anticipată peste tot în lumea occidentală, Victor Ponta rămâne în continuare în fruntea PSD și a Guvernului pentru că partidul nu a înțeles încă magnitudinea înfrângerii de duminică și pentru că pur și simplu nu are nici un înlocuitor pentru acesta. PSD are o rezervă săracă de cadre cu adevărat capabile, puțini oameni fără probleme cu justiția. În plus, cine va avea curajul să i se opună pe față unui lider politic care este încă susținut de Ion Iliescu și de marii baroni ai partidului? PSD va lua în calcul eliminarea lui Victor Ponta doar în momentul în care își va epuiza toate încercările de a-l opri pe Traian Băsescu să se întoarcă la Cotroceni. Miza primordială a PSD este în primul rând subordonarea Justiției și pentru ca acest lucru să se întâmple președintele Băsescu trebuie împiedicat să se întoarcă în biroul său ori măcar ca acest moment să întârzie cât mai mult posibil.  De abia atunci când președintele își va reocupa biroul se vor gândi serios liderii PSD dacă vor să defileze în campania electorală pentru alegerile parlamentare cu un premier definitiv compromis.

Crin Antonescu este celălalt mare perdant al referendumului. Și în ciuda a ceea ce susțin aliații săi, președintele PNL nu a câștigat nimic în fața președintelui Băsescu. Referendumul de duminică nu a reprezentat o alegere între Crin Antonescu și Traian Băsescu ci a fost doar o modalitate prin care electoratul a fost chemat să răspundă dacă dorește ca Traian Băsescu să rămână președinte și nu cine să-l înlocuiască. Pe buletinul de vot de duminică nu a figurat nicăieri numele lui Crin Antonescu ci doar două căsuțe cu „Da” și „Nu” prin care votanții trebuiau să răspundă dacă sunt de acord sau nu cu demiterea din funcție a președintelui. Și dacă în interiorul PNL nu se vor auzi voci care să-i ceară să se retragă din prim planul vieții politice, PSD-ul nu îl va ierta niciodată că a fost catalizatorul „referendumului din iulie”. Fără ambiția lui Crin Antonescu de a ajunge președinte înainte de 2014, USL-ul ar fi putut să pregătească în liniște alegerile parlamentare pe care le-ar fi câștigat probabil la pas și de abia apoi ar fi putut să-și ducă la îndeplinire planurile de subordonare a Justiției și de eliminare politică a lui Traian Băsescu. Iar răzbunarea PSD va lua forma propriului candidat la alegerile prezidențiale. Dar această decizie va fi luată doar după ce partidul lui Ion Iliescu va încheia capitolul Victor Ponta.

A spune că Traian Băsescu se întoarce la Cotroceni fără să fi fost atins de referendumul de duminică este de asemenea o greșeală. Da, președintele Băsescu a câștigat o bătălie importantă dar a fost rănit în acest război iar pierderile de imagine ale domniei sale sunt considerabile. Totuși, spre deosebire de cei doi lideri ai USL, Traian Băsescu se află la finalul carierei sale politice. Cu alte cuvinte pierderile domniei sale nu sunt fatale.

Înainte de a încheia aș adăuga o observație proprie pe marginea rezultatelor înregistrate în unele comune din județul Olt unde prezența la vot a ajuns și la 200%. Poate că procurorii ar trebui să își aplece atenția asupra acestor anomalii electorale. Nu de altceva dar astfel de prezențe la vot nu s-au mai întâlnit nici pe vremea răposatului Nicolae Ceaușescu care, mai modest, se mulțumea cu prezențe de 99% la vot. Și pentru cei care sunt prea tineri și cred că în decembrie 1989 s-a murit pentru dreptul la vot, amintesc că dreptul la vot era înscris și în Constituția comunistă și că aveau  loc periodic și alegeri pentru Marea Adunare Națională. În decembrie 1989 oamenii care au ieșit cu adevărat în stradă (și nu revoluționarii făcuți din condei de apropiații lui Ion Iliescu sau chiar cei care au tras în manifestanții de atunci) au cerut alegeri libere, corecte și posibilitatea de a alege între mai multe partide politice. Iar în libertatea de alegere intră și posibilitatea de a sta acasă atunci când nu ai chef să votezi sau nu vrei ca prin votul propriu să legitimezi o acțiune politică dubioasă.

Clemy