Daily Archives: septembrie 22, 2012

O poveste-ncântătoare : „Ăla mic cu aia mare…”

Să nu fie dubii : un stat mic cu o creștere mare. 😉

Spuneam cu vreme în urmă, încă pe când puricii se potcoveau cu 99 de bocanci cu ținte și zburau până la balcon ca să aibe de unde se arunca-n cap, iar guvernul Boc boncănea grijuliu cu tocurile cui pe podeaua reformelor să dea impresia că se mișcă și că face ceva, spuneam deci că România ar avea o șansă URIAȘĂ pe perioada acestei crize.

Pentru că (inclusiv de la Friedman cetire, dar nu numai) lumea bună zice precum că criza este o oportunitate pentru spiritele vii nicidecum o înmormântare, momentul în care pot face un salt, nu să intre într-o groapă.
Noi ne-am instalat temeinic la priveghi așteptând oportunitatea să facem un salt în groapa 👿
După ce guvernul Boc a făcut ceva-ceva cu jumătate de gură și sfert de măsură, a venit o ceată de maimuțe scăpate de la zoo care aruncă harnic cu rahat pe pereți.
Ca să ne demonstreze printre altele că dacă nu ești mulțumit cu codrul verde de pâne neagră și vrei cozonac auriu la coptor cu termo-stat, se prea poate să te alegi cu răbdările prăjite pe ambele fese. De să nu le mai poți număra până la două.

Adică până la ora … două 🙄

Spuneam atunci că o politică de austeritate fermă și consecventă, după inevitabila durere inițială, ar fi avut printre cele mai probabile consecințe nu doar trezirea la realitate a maselor de doritori de trai pe vătrai, urmată de însănătoșirea socio-economică prin propria sudoare, ci mult mai mult !!

Un semnal ferm pe acest palier în conjunctura în care întreaga Europă (și nu numai) se câcâie cu tot felul de paleative economice prelungind și agravând o prăbușire tot mai profundă și mai plenară, ar fi avut drept efect o migrație benefică pentru noi a capitalului și a minților destupate dpdv economic, fericite că au dat de o insulă relativ aproape de locul scufundării Titanicului.

Nu trebuie să fii un geniu ca să prevezi că dacă într-un anume stat lucrurile o iau la vale, cei care au afaceri și bani își iau ambele trăistuțe în teleguțe și se mută în alt stat în care stabilitatea economică și socială sunt asigurate și impozitarea de bun simț.
Gândiți-vă că oamenii ăștia care AU FĂCUT BANI DIN AFACERI nu dorm pe ei, prin definiție. De-asta au reușit să realizeze ceea ce au realizat. LMC* !
Și nici încuiați la mansardă nu sunt din același motiv.
Ei văd imediat această stare de lucruri drept o „oportunitate” și acționează fără să piardă vremea. Fiecare lună în plus pe care o pierd stând la cheremul unui stat ce-și administrează prost societatea le scoate din buzunar sume substanțiale.

Cu câteva săptămâni în urmă moțul de la basca muncitorească franceză, Hollande (îl cheamă așa, olandenește, ca să inducă lumea în eroare 😀 ) a mișcat impozitul pe traista bogătanilor la 75%, așa cum a promis în campanie.

Mister Cameron în schimb a așternut covorașul de primire : în UK nu se va întâmpla așa ceva.
Ghiciți ce s-a întâmplat ! 😀 Ați ghicit !
S-a întâmplat ce era normal, cei cu bani au șters-o, iar francezii au reacționat nervos în aceeași direcție tembelă începând să scuipe cu năduf tot ce are damf britanic. Actualmente se ocupă cu arătatul la lume a țâțelor proaspetei icoane regale, Kate Middleton. Fapt ce nu face alt decât să accentueze aversiunea britanicilor față de întreaga construcție UE, la care sunt contribuitori stabili cu sume importante, ba chiar vitale pe seceta asta.
Acum nu că UK ar fi tocmai paradisul fiscal ! La rândul lui este și el supărat-fleașcă pe … Monaco, un magnet financiar ceva mai bun, care nici el nu e …. șamd 😀 😀 😀
Ce efect va avea aceasta asupra economiei și inevitabil asupra poporului francez iar nu e greu de bănuit.

Ideea e că pe acest palier, al atragerii capitalului prin reducerile de taxe, este chiar o competiție pe plan european și mondial.
Bogătanii care au banii grămadă îi iau și pleacă, închid făbricuțele (dacă au, în Franța sau aiurea) și deschid altele altundeva, unde forța de muncă e ieftină și statul nu le ia taxe cu roaba pe salarii și cu excavatoru’ pe profit.
Desigur, Hollande s-a gândit deja la pasul următor : aplică 75% și pe … pensii !! 😀 😀 😀 !
Dacă ăia cu bani pot să și-i ia și să plece, pensionarii nu pot să-și ia statul francez cu ei și să fugă în …. Tanganika 😀 😀 😀

Și iată cum „justiția socială” a lui Hollande face rahatu’ praf și poporul francez pulbere.

Am luat în vizor situația Franței doar ca exemplu al impactului pe care criza îl are asupra unor state ce gestionează prost momentul. Și nu este cel mai trist exemplu comparativ cu Spania, Italia, Portugalia sau, deja tradiționalul exemplu, Grecia.

Deci aceasta este conjunctura.
Dar așa cum am spus, dacă „ei” se comportă tembel asta poate fi o șansă uriașă pentru cei care se comportă inteligent în competiție.

În 2008, pe când la noi alegerile parlamentare urmau a fi câștigate „la mustață” de PDL, iar noi, „copăcenii” eram „livezeni” și Scorpy râdea de avatarul verde al Lodei undeva, pe „munte” 😀 😀 :D, mii de letoni semnau o petiție prin care cereau ca țara să fie ….  ocupată de Suedia ! 😀 😀 😀
Erau terminați.
De la momentul „T0” însă, de la poziția întins-fleașcă-pe-podea-de-tot, în Letonia măsurile au fost radicale. Dat fiind că în jos se terminase, nu mai era loc de mers decât în sus. Trași de păr 👿
Între 2009 și 2011, pe când la noi Boc băga degetul în oceanul cu sulfură eonomico-socială să vadă dacă-l mușcă ceva, în Letonia s-a făcut curățenie. Ferm și hotărât.

„…..  în decursul celor doi ani, au existat măsuri de austeritate draconice. Reduceri de cheltuieli publice – tăieri de salarii şi de pensii, restructurări, dar şi reforme structurale. Adică drumul invers faţă de statele din sudul Europei, care în 2008-2009 au acordat stimulente importante pentru economie..”

Desigur metoda a avut criticii ei de serviciu, ca și la noi ca și aiurea. Că tâmpiți sunt peste tot. Și care vorbesc și care-i ascultă cu smerenie.
„Numeroşi economişti au criticat costul social şi uman al reformelor, care a determinat o imigraţie importantă şi degradarea serviciilor publice.” Brava !!!

Fără dubiu, aceste efecte au existat. Au fost dureri suplimentare peste cele deja exsitente la momentul la care reformele respective au fost luate. Numai că de astă dată au existat și alte efecte.
În numai trei ani de zile…
„…Guvernul de la Riga a rambursat vineri Fondului Monetar Internaţional, în avans, o bună parte din împrumutul luat în 2009.”

O lecție vie, îi putem spune „experimentul Leton”, ce ar trebui să pună pe gânduri deopotrivă economiști, finanțiști, politicieni, dar mai ales masa de oameni care pot susține sau, dimpotrivă, pot refuza sacrificiile NECESARE pentru a pune țara pe picioare.

O lecție care trebuie predată aici, la nivelul electoratului simplu care în iarnă este chemat să dea girul fie unei direcții de mobilizare a forțelor și energiilor pentru a depăși momentul critic în care ne aflăm, așa cum se preconizează a fi alianța lui MRU, fie, dimpotrivă, de a legitima o ceată de iresponsabili care spun că vor relaxa, vor mări, vor da … și … Doamne ferește, poate chiar vor face asta !

Aici, la nivelul electoratului simplu e timpul să se înțeleagă că migrarea forței de muncă, deși nedorită, este mult mai puțin păguboasă decât migrarea capitalului și a întreprinzătorilor, că cei ce sunt capabili să facă economia să se miște sunt o „avere națională” intrinsecă, chiar dacă vin de afară, că de la un punct încolo (pe care din nefericire l-am depășit deja) anumite lipsuri sunt INEVITABILE și ele vor avea loc INDIFERENT cine va veni la putere.
Suferințe vor exista fie că vor fi cauzate de pomeni de moment fie că vor fi efectul unor măsuri de austeritate.
În cea de-a doua situație însă, ele au un final pozitiv, se transformă din efect în cauză a viitoarei renașteri. NUMAI în cea de-a doua variantă !!!!

Dacă aceste lucruri relativ simple nu vor fi înțelese ACUM, problemele se vor accentua, suferințele vor crește în intensitate, profunzime și întindere, iar măsurile respective, SINGURELE care pot reașeza lucrurile pe făgașul corect, tot vor trebui luate. Și vor fi luate obligatoriu, chiar dacă DUPĂ ce vom plăti prețul de 10 ori.
Sau de 20.
Sau de 100….
Până ne vine mintea la cap !

Alminteri dispărem. Și vă rog să nu-mi spuneți că mai degrab vom dispărea decât să facem ce trebuie, că e depresiv 😀 😀 😀

L-am ascultat pe MRU la Nașul și mi se pare că a atins oarecum problema. Tangențial.
Dintr-o perspectivă ușor neutră.

Da, o stabilitate socială, economică, politică LEGISLATIVĂ, juridică … șamd, este esențială pentru atragerea capitalului străin necesar dezvoltării economice. Numai că expunerea acestui adevăr, deși importantă pentru electorat spre a înțelege cum ar arăta România din perspective ARD, nu comunică acestuia aspecte ce-l afectează mai direct și imediat.
În speță, situația taxelor, salariilor, beneficiilor de la stat, inclusiv ajutoarele pentru căldură, pentru răceală, pentru transport pe drum, pentru stat acasă, pentru pastă de dinți sau mămăliga cu brânză !!!!
Pentru ca aceste beneficii/ajutoare nu chiar să crească ci să poată fi plătite în continuare măcar la același nivel, banii trebuie să vină de undeva, iar acest „undeva” are un singur nume : „TAXE”. De preferință pe afaceri, companii, firme șamd, care știu și pot face bani. Ca să ai de unde să-i iei 😀

Dar taxele nu trebuie să crească cu nici un chip. Orice creștere a acestora va îndepărta investitorii posibili, îi va determina să se oploșească altundeva, iar pe cei deja agățați cumva îi va face să caute alte destinații.
Iar aspectul VITAL care ar trebui avut în vedere, colateral acestui fapt, este că înghețarea taxelor presupune intrinsec austeritate. O perioadă de „îngheț” și la nivel de venituri familiale sau poate chiar și mai și.

Și în spiritul acesta nu e deloc greu ca principiul „consecvenței” programului despre care MRU face vorbire să fie respectat onorabil.

Știu !
Se naște veșnica dilemă „politică” : dacă-i spui că îl așteaptă o așa perioadă în caz că te alege, …. TE MAI ALEGE ?????

Poate nu. Caz în care va merita cu vârf și îndesat soarta nefericită ce-l așteaptă în caz că refuză acceptarea realității.

Sau poate da !!!!
Poate electoratul realizează elementarul falsității promisiunilor fără acoperire de astă dată !
Are o experiență la păcăleli de genul ăsta care justifică, ba mai mult, care IMPUNE o trezire la realitate. Poate apreciază onestitatea unui discurs cinstit mai degrabă decât demagogia penibilă și fățișă a unor hahalere ce-l interpretează pe Nenea Iancu fără să-l fi cetit vreodată.
Poate și „Titanic Vals” are corespondent în realitate nu doar veșnic pierduta scrisorică și regăsita langa-danga, cu o încăpățânare demnă de fapte mai bune.
Poate.
Sunt de acord în principiu cu ideea lui Radu Moraru de a nu trece sub tăcere partea optimistă a poveștii. Ceea ce vom obține într-un final, undeva după câțiva ani de tras la jug.
Dar mi se pare destul de riscant să trecem sub tăcere trasul la jug în sine !!!!
Pentru că electoratul se poate considera înșelat în așteptările sale excesiv de roz și excesiv de devreme instalate și asta pe bună dreptate.

Prin urmare, o campanie sinceră ar avea oare mai mulți sorți de izbândă ?
Nu știu.
Dar sincer, tare mi-ar plăcea să sprijin un grup de politicieni care să simt că-mi spun adevărul în față, chiar dacă acesta arată prost.
Prefer o oglindă corectă.
Sunt sătul de alea de bâlci, chiar până mai sus de gâlci !

Viq

*LMC = „LaMinteaCocoșului” 😀

Reclame