Daily Archives: octombrie 27, 2012

Uneori avem nevoie de un „SAU” in Constitutie ca sa poata exista „SI”

O minge lunga, de weekend 😀 😀 😀

Se face vorbire de o vreme despre schimbarea Constitutiei.
Si n-ar fi rau sa avem in vedere cateva aspecte.

Cred ca nu e nevoie sa fi ditamai copacul sa vezi ce poate vedea usor pana si o tufa de Venetia : la noi relatia dintre puterile statului nu este constructiva.
Nu este nici macar in limitele cele mai elementare ale unui comportament specific unui stat civilizat.
Intre cele cateva puteri separate s-a iscat un razboi necrutator care ne costa pe toti.
Poate este o perioada de convalescenta sociala dupa decenii de supravietuire in sistem dicatatorial, nu suntem in stare sa intelegem, sa acceptam, sa aplicam, sa functionam cu o separatie reala a puterilor intr-un stat civilizat.
Poate.
Presedentia este rastignita sistematic cu si fara motiv, Justitia este tinta tonomatelor si tomatelor aruncate de o multime ciudata, cu tot cu borcan, (tomatele, nu multimea !) cu si fara motiv, Parlamentul pare o adunatura de zdruncinati, iar presa ilustreaza si ea la superlativ nebunia generala.
OLE !
Daca-i bal, bal sa fie.
La spital.
Cu veselie.
(Vese Ilie e un pretin al meu, putin infirmier 😀 )

Desigur exista varianta de a renunta la aceasta „separatie” a puterilor in stat si treaba poate fi considerata „rezolvata”. Am banuiala insa ca nu acest tip de rezolvare ni l-am dori.

O rezolvare corecta ar duce probabil la convietuirea cat mai armonioasa, conlucrarea simbiotica si insumarea eforturilor, astfel incat societatea romaneasca sa inceapa a semana cu una situata la standarde minime impuse de omenirea sec al XXI-lea.

CUM se poate face aceasta ?
Relatia dintre institutia prezidentiala si legislativ, spre exemplu.
Dintre Presedintele Romaniei si Parlamentul Romaniei.
Este evident ca acolo trebuie intervenit cumva, astfel incat sa nu se mai gripeze.

Precum am vazut, simtit si indurat cu prisosinta TOTI, indiferent de optiuni politice sau afinitati economico-sociale, aceastei relatii ii lipsesc niste reglaje pentru a potrivi corect rotile dintoase ale atributiilor si mai cu seama a orgoliilor si intentiilor celor doua institutii intre dansele, astfel incat sa rezulte lucru mecanic util, nu doar scrasnit din dinti cu scantei pe pielea noastra.

Tot in datele initiale ale problemei de rezolvat cred ca trebuie sa trecem din capul locului si excluderea eliminarii uneia dintre cele doua institutii, fie dizolvandu-i pur si simplu atributiile fie subordonand-o celeilalte, ceea ce inseamna evident acealasi lucru.
Plecam de la premisa clara ca vrem un stat cu mai multe puteri intr-insul, dar cu o relatie echilibrata intre ele, astfel incat sa rezulte ceva functional, nicidecum o entitate imobila cu inevitabile conotatii totalitare.

Dupa parerea mea modul in care sunt alese si atributiile celor doua institutii, par destul de bune asa cum sunt prevazute acum. Insa in urma evenimentelor declansate de confruntarea ireconciliabila de mai bine de doua legislaturi, reiese cat se poate de evident ca mai lipseste ceva. Acel „ceva” care sa asigure funtionarea statului roman fara sincope, fara sectionarea mersului firesc socio-economic.
Este OBLIGATORIU sa identificam cauza problemei si eventual sa sugeram o solutie.

Cele doua suspendari ale presedintelui, nu au facut altceva decat sa cheltuiasca timp, resurse materiale si poate cel mai important – sa divizeze si sa radicalizeze partizanatul pseudo-politic chiar in lipsa unor motive politico-economice reale.
Dincolo de toate pierderile insa cel mai important aspect este ca solutionarea diferendului dintre Parlament si Presedentie prin metodologia existenta, asa cum este ea stipulata acum in Constitutie, nu s-a facut.
Si cel mai probabil nu se va putea face nici in viitor decat printr-o intamplare.
Nu este o varianta rationala.
E cert ca dupa tot circul, cheltuiala si nebunia inevitabila, lucrurile au ramas in linii mari exact ca inainte de intreaga poveste. Dupa tot ce am patit, suntem exact ca la inceput, ceea ce mi se pare total inacceptabil.
Poti face o eroare. Si suporta consecintele.
O repeti.
Si suporti din nou.
Daca dupa toate astea ramai exact cu aceleasi reguli de comportament, inseamna ca esti prost facut gramada.
Ceea ce nu e frumos.

Prin urmare trebuie sa recunoastem ca solutia rezolvarii blocajului institutional, asa cum este ea prevazuta actualmente in Constitutia Romaniei, s-a dovedit a fi eronata.

Cum stau acum lucrurile ?
Teoretic, daca intre Parlament si Presedentie apare un diferent ireconciliabil, legislativul poate propune poporului demiterea si respectiv inlocuirea presedintelui ales.
Pentru ca acest lucru sa nu se petreaca in mod abuziv, avand in vedere ca este vorba de presedinte ales in mod direct de fiecare cetatean al tarii (singura persoana de altfel ce are reprezentativitate directa raportata la toti cetatenii) propunerea Parlamentului poate veni numai in cazuri cu totul speciale, prevazute de altfel in Constitutie.
Precum am vazut, auzit, mirosit si simtit pe propria piele, lucrurile nu s-au petrecut asa.
Deloc..
… de timp si mai ales de mod.

Propunerea de demitere a presedintelui a fost facuta de fiecare data fara motiv temeinic, si tot de fiecare data s-a finalizat cu rezolvare FARA.
Poate ca lipsa unor motive reale, constitutionale, a fost si cauza principala pentru care aceste demersuri ale Parlamentului au esuat. Poate nu.

In plus, un fapt de gravitate extrema, in plina criza economica, cand deciziile la nivel inalt determina directii fundamentale pentru mersul ulterior al natiunii, pe o perioada de timp nepermis de mare, poporului roman i-a fost furat dreptul democratic de a fi reprezentat de presedintele ales in acest scop (si la ale carui servicii nu a aratat ca doreste sa renunte inainte de termen), fara ca cel/cei care au facut acest lucru sa suporte vre-o consecinta a actelor lor.
Acte pe care le putem cataloga in aceasta situatie, curat antisociale.
O perioada de timp vitala, in care atributiile prezidentiale au fost utilizate in mod abuziv de persoane complet nepotrivite postului, poate si rau intentionate dar fara indoiala total incapabile, iar cel mai grav : nereprezentative.
Care NU au fost desemnate de electorat pentru indeplinirea respectivelor atributii.
Daca electoratul decide, poate fi pus acolo si un muc de „Carpati”, nu-i problem.
Dar nu a fost asa !!!!!!

Unde s-a strecurat eroarea de rationament si/in actiune ?
Cum se poate repara ?
…………………………………………………………………..

Personal am ajuns la concluzia ca cea mai buna solutie ar putea fi echilibrarea REALA a puterilor celor doua institutii ale statului, cu responsabilitati si actiuni „in oglinda” in relatia reciproca.

Respectiv
A. Parlamentul sa poata propune electoratului demiterea presedintelui atunci cand constata ca acesta incalca grav prevederile Constitutiei. Aceasta ar trebui sa fie nu doar un drept ci o sarcina, o atributie a legislativului, care sa vegheze ca daca presedintele, poate chiar din motive bilogice, o ia razna, sa nu o ia cu tot cu functie. Si cu noi toti tarati de cravata in coada osiei nationale….
Daca electoratul aproba prin referendum propunerea, atunci presedintele este demis si se alege un alt presedinte.
Dar daca electoratul nu aproba demiterea presedintelui ales, atunci parlamentul este dizolvat de drept si au loc alegeri legislative.

B. In oglinda, Presedintele Romaniei sa aiba dreptul de a propune electoratului dizolvarea Parlamentului in cazul in care acesta incalca grav prevederile Constitutiei, cu aceleasi efecte.
In cazul in care electoratul este de acord, Parlamentul se dizolva si au loc alegeri legislative, dar daca nu, Presedintele este demis de drept si se fac alegeri prezidentiale.

Punct.

Expunere de motive :

1. Poporul roman isi manifesta astfel in mod simplu, real si concret, dreptul suveran inscris in Constitutie, de a fi si judecatorul suprem al activitatilor institutiilor statului, in mod pasnic, civilizat si democratic.

2. Apelul la judecarea suprema, de catre electorat, prin referendum, este o masura extrema, strict pentru o situatie extrema, ce presupune ca toate celelalte variante au fost epuizate.
Respectiv cele doua institutii, Parlamentul Romaniei pe de o parte si Presedentia Romaniei pe de alta, au epuizat toate variantele de dialog si conlucrare armonioasa in interesul comunitatii iar diferendele dintre ele sunt ireconciliabile.

Poporul roman este intr-adevar judecatorul suprem dar mai are si alte trebi, printre care si sa mearga la treaba, iar uneori sa mai si traiasca.
Nu el se ocupa direct de toate chichitele guvernarii, de emiterea legilor sau de intalnirea cu Angela Merkel. A desemnat institutii carora le-a desemnat aceste sarcini, iar daca persoanele ce compun aceste institutii recurg la atitudini extreme si se blocheaza reciproc de fiecare data cand stranuta, inseamna ca nu au ce cauta acolo.
Daca asa cum sunt compuse la un moment dat ele nu pot functiona impreuna, in spiritul celei mai elementare logici, cel putin una din cele doua institutii trebuie sa fie schimbata, astfel ca statul in ansamblul sau sa poata redeveni functional. Dat fiind ca ambele sunt institutii alese democratioc de poporul roman, acesta este singurul in masura sa decida, iar decizia lui e executorie. Drept urmare, poporul este chemat aleaga pe care dintre cele doua o pastreaza in forma existenta la momentul respectiv si pe care o reinnoieste cu alt personal.
Un singur vot in acest caz este necesar si suficient.

3. Responsabilitatea reprezentantilor celor doua institutii va creste instantaneu in fata variantei ori-ori. Atat Presedentia cat si Parlamentul vor cauta cu asiduitate si buna-credinta TOATE caile posibile de coabitare inainte de a ajunge la aceasta solutionare radicala. Drept pentru care se vor elimina momentele de infarct politico-economic si cheltuielile inutile de bani, timp si efort pentru a solutiona prin referendum ceea ce clasa politica poate rezolva fara acest efort.
Acest punct este mai degraba o speculatie,dar sunt gata sa va dau scris ca asa vor evolua lucrurile 😀

Si gata.

Ideea de mai sus nu e noua, numai in capul meu cel putin dateaza de aproape 3 ani (si as paria ca si in alte capete, ca no-i fi eu cel mai breaz 😀 ) si pana acum nu i-am gasit bube.
Ba dimpotriva.
Evenimentele ce s-au petrectut in acest rastimp mi-au intarit convingerea ca poate fi o solutie buna. In plus daca nu ma inseala memoria, la un moment dat, chiar actualul presedinte ales a glasuit ceva exact in aceeasi nota.

Drept urmare nu prea pot deslusi corect punctele tari dar mai ales punctele slabe pe care le poate avea.
Asa ca o supun si „unui ochi strain” ‘nainte ca el sa se inchida c-o frunza de pelin… 😀

Iar in cazul in care trece examenul, ar fi binevenite cateva idei de a o sustine, fie in programul unor formatiuni politice, fie pe alte cai, spre a-i crea posibilitatea sa devina mai mult decat o simpla idee.

Un weekend excelent  tuturor,

Viq