Daily Archives: august 6, 2013

Mai e puțin până în 2014: să ne grăbim … cu răbdare!

Alegerile europarlamentare și mai ales cele prezidențiale vor fi evenimentele electorale ce vor marca anul 2014. Nu mai e mult! Iar situația actuală pe scena politică nu e una încurajatoare pentru electoratul de … Dreapta. Am pus puncte-puncte pentru că există o doză (importantă?) de relativism când se vorbește despre Dreapta românească (fie ea cea politică, fie cea privind o parte a electoratului). Două aspecte as menționa: unul legat de oferta politică de dreapta, altul, de electorat (cel declarat de dreapta, dar și privit în ansamblul său).

În privința clasei politice, am remarcat că partidele care se declară de dreapta se poziționează cam toate „la centru”. Personal, nu-mi inspiră suficientă încredere această zonă. Explicația, foarte pe scurt este proximitatea Stângii (cu influențele ei cu tot). Zona de „centru” este o zonă care favorizează „amestecul” soluțiilor de dreapta cu cele de stânga, o zona insuficient de clar delimitată doctrinar. Circumstanța „atenuantă” (?) ar fi aceea că electoratul nostru, în mare parte, încă nu e destul de receptiv la politicile de Dreapta, este încă prea marcat de influențele de Stânga și schimbările radicale îl „sperie” … Nici în privința educației politice nu stăm strălucit și asta crește ambiguitățile  „cererii și ofertei”.

Se scrie și se comentează mult în special în ce privește viitorul candidat al Dreptei pentru prezidențialele de anul viitor. Aspectul cu care sunt de acord este că Dreapta are nevoie de un candidat care să intre cu șanse mari într-un tur doi.

Anul trecut, mulți dintre noi îl vedeau pe Mihai Răzvan Ungureanu ca fiind urmașul cert al lui Băsescu în cursa prezidențială. Păstrandu-și o parte dintre susținători, MRU a pierdut o alta, care nu a fost mulțumită, nu atât de rezultatele la alegerile din iarnă, cât de prestația din timpul campaniei electorale, distanțarea de actualul președinte și apropierea de grupul liberalilor „dizidenți”, aceștia din urmă aflați în tabăra puciștilor din vara trecută (fie „activ”, fie printr-o acceptare „tacită” a evenimentelor).

De curând, un nume nou vehiculat pentru cursa prezidențială este cel al proaspătului intrat în PDL-Blaga, Cătălin Predoiu. Cu un discurs de debut bine rostit, Predoiu a atras atenția și poate a stârnit speranțe. Rămâne de văzut evoluția ulterioară și decizia partidului din care face parte. Mi se pare puțin probabil că va reuși, așa cum a declarat, să aducă un suflu nou PDL-ului, poate singurul „atu” pe care s-ar putea sprijini în ambițiile pentru 2014 (încă nedeclarate, de altfel). Alături de cele două nume aflate pe lista unor posibili candidați la prezidențiale, am mai putea menționa câteva.

Unul dintre ele este Mugur Isărescu, prezență constantă în sondajele de opinie de profil, cu o cotă destul de ridicată. M-am întrebat si eu, constant, care o fi motivația respondenților la chestionarele respective: faptul că e în fruntea BNR de atâta timp, sau percepția publicului că e neutru față de partidele care reprezintă clasa politică actuală? Pentru că cei care îi apreciază eventual activitatea și contribuția la stabilitatea financiară pe care am avut-o în România, bănuiesc că sunt mai puțini în lotul de intervievați.

Președintele Băsescu a pronunțat de curând trei nume ale unor politicieni care ar putea intra în cursa prezidențială. În afară de MRU, menționat mai sus, este și Adrian Papahagi. Membru al PMP, Papahagi s-a remarcat și el printr-un discurs destul de incisiv la adresa derapajelor actualei puteri, de pe poziția unui politician de dreapta aflat în opoziție. Cu siguranță are și el susținători, dar nu cred că foarte mulți (cel puțin deocamdată).

Un alt nume pronunțat de Băsescu, dar care avea deja simpatizanți, este Monica Macovei, percepută ca o redutabilă și consecventă luptătoare împotriva corupției și ca un europarlamentar apreciat și respectat pentru activitatea și rezultatele sale în cadrul PE.

Aș mai adăuga numele lui Daniel Funeriu, un alt tânăr politician care a dovedit că e capabil să lupte pentru proiecte de interes național.

Poate că mai sunt și alți politicieni ajunși pe lista imaginară, deocamdată, întocmită pe baza opiniilor și simpatiilor electoratului de dreapta. Cred că o asemenea listă este în continuare, deschisă. Dar n-ar trebui să mai dureze prea mult până când Dreapta, prin politicieni/partidele care o reprezintă (mai mult sau mai puțin îndreptățit și/sau bine) va prezenta propriile propuneri.

Electoratul, în primul rând cel care așteaptă cu nerăbdare să-și poată concretiza susținerea față de candidații favoriți ai Dreptei, cred că ar trebui să privească lucrurile cu luciditate și discernământ, să fie foarte pragmatici și să trateze preventiv posibilele dezamăgiri (și spun asta pentru că am mai avut parte de asemenea momente, ele nu sunt excluse nici pe viitor și avem nevoie să le rezistăm și să le depășim cât mai cu bine).

Mih