Maria Tănase și mai multe servicii de spionaj (II)

În 1940, după întoarcerea dintr-un turneu în Turcia, „privighetoarea cântecului popular românesc”, Maria Tănase, a fost arestată pentru spionaj în favoarea britanicilor, fiind acuzată că ar fi conlucrat cu reţeaua condusă de Rică Georgescu, dar probele împotriva ei au fost inconsistente.

În volumul de memorii, Ivor Porter, unul dintre cei trei spioni paraşutaţi în 1943 în România, în cadrul operaţiunii „Autonomus”, menţionează că Maria Tănase a avut relaţii cu Eugen Cristescu, şeful Serviciului Secret de Informaţii, căruia, potrivit istoricului Cristian Troncotă, „i-a facilitat, într-o perioadă destul de dificilă unele schimburi de informaţii cu o serie de diplomaţi americani”. În acelaşi timp, încă la sfîrşitul anilor 1930, Maria Tănase avea contacte cu Maurice Negre, corespondentul de la Bucureşti al agenţiei Havas şi rezident al serviciilor speciale franceze.

Informaţii concrete despre activităţile informative ale cântăreţei sunt conţinute în dosarul ei de la Securitate, întocmit în iunie 1959 (purtând menţiunea „Strict secret”). Dosarul conţine informaţiile despre relaţiile sale cu De Chastelaine, rezident al spionajului englez pentru România, care a contactat-o cu ocazia unui turneu în Turcia în 1940 şi i-a propus să renunţe să se mai întoarcă în ţară şi să se angajeze la postul de radio Londra. Acelaşi dosar aminteşte, tot pentru perioada de după întoarcerea din turneul în Turcia, de relaţiile artistei cu un ofiţer german din Abwehr, care încearcă să o recruteze fără succes.

Urmărirea artistei a fost continuată şi după 23 august 1944, stabilindu-se că făcea parte din anturajul generalului E. R. Greer, de la Misiunea militară Britanică din România. Îi comunică acestuia date prin intermediul lui Silviu Meţianu, de la aceeaşi misiune. Deşi cunoştea toate aceste date Securitatea nu a luat măsuri ca în cazul altor reali sau presupuşi agenţi „capitalişti”, dat fiind probabil popularitatea de care marea cântăreaţă se bucura.

„ARTISTE  SPIOANE”  de Dr.  Alexandru Popescu   Magazin Istoric (ianuarie  2010)

Pe 17 august 1938, cântă la încheierea cursurilor de vară ale Universităţii populare din Vălenii de Munte, unde istoricul Nicolae Iorga o supranumeşte „Pasărea măiastră”.

În anul 1939 este invitată la Expoziţia Universală de la New York unde cântă alături de orchestra lui Grigoraş Dinicu şi cu naistul Fănică Luca. La acelaşi eveniment participă şi George Enescu şi Constantin Brâncuşi. Un an mai târziu susţine un turneu în Turcia, unde preşedintele de atunci o desemnează cetăţean de onoare.

În anul 1940 Garda de Fier distruge toate discurile Mariei Tănase, sub pretextul că acestea ar fi distorsionat folclorul românesc autentic. În realitate însă, mişcarea avusese loc pentru că în cercul de prieteni ai cântăreţei se aflau şi unii evrei sau democraţi, printre care folcloristul Harry Brauner şi prozatorul Gheorghe Dinu (cunoscut sub pseudonimul Stephan Roll).

În 1958 imprimă la Electrecord patru cântece populare românești traduse și adaptate în franceză de Nicole Sachelarie, cumnata artistei: Doina de Dolj, La malédiction d’amour (Cine iubește și lasă), Danse montagnarde (Uhăi, bade), Tiens, tiens, tiens et na (Iac-așa). Acestea au fost editate pe un disc mic Electrecord (EPC 138), iar apoi au fost incluse, împreună cu alte cântece ale artistei cântate în limba română, pe un disc editat în colaborare cu casa franceză „Le Chant du Monde”, disc distins în 1965 cu „Grand prix du disque” (marele premiu al discului), decernat de Academia „Charles Cros” din Paris.

Ecoutez, bonnes gens! Ecoutez!

Mes parents m’ont mariée avec un gars fortuné,
mais si laid, mon Dieu! si laid!
Ecoutez-en encore une
Quand il venait à la brune, je palissais comme la lune.
Mon sang se figeait d’horreur! Mes yeux s’emplissaient de pleurs.
Jamais il ne me parlait, c’est au chat seul qu’il causait.
Sa chemise quand je la lavais, sur des ronces je la jetais,
à la bise je la séchais, de mes poings je la lissais.
Et tout le jour j’y chantais:
«Mon mari, maudit sois-tu, toi d’abord et tes écus,
car tu as fait mon malheur et tu m’as brisé le cœur.
Et d’avoir tellement pleuré, mon visage s’est tout ridé.
T’as eu la mauvaise idée d’acheter l’épousée
comme on achète au marché un petit cochon de lait.
Pourquoi n’avoir pas acheté de la corde aux grains serrés,
de la corde au chanvre fin pour te pendre haut et bien?
Et alors? Eh bien voici qui qu’ j’aurais pris pour mari
le plus beau gars, le plus doux aussi, même s’il n’avait pas le sou.
Quand il viendrait à la brune, moi heureuse, comme pas une heure
je sentirai dans mon cœur la joie grandir comme une fleur.
Sa chemise, je l’aurais lavée au petit jour dans la rosée.
Mon souffle l’aurait séchée et mes cils l’auraient lissée.
De fleurs j’l’aurais parfumée.»
Voilà ce que j’y chantais et croyez-le, si vous voulez,
j’y’ai aussi tellement chanté, qu’à la fin c’est ce qu’il a fait:
tout a coup, un beau jour il s’est pendu haut et court.

Fini

De la „șontâc-șontâc” voinicește spre „târâș-grăpiș”

Sub masca „aprobării” acordului de coabitare al lui Victor Ponta cu Traian Băsescu, fostul premier C. P. Tăriceanu transmite de fapt un mesaj prin care mai alungă muștele de pe imaginea PNL-ului de categorie „BadSmell” a alianței Antonescu-Felix. Moțul „uscat” al PNL precizează de fapt că nu ar face parte pasă-mi-te din armata securistului și nu suspandează pe nimănui. Că și-așa se ofilește și pică singur.

Foarte adevărat. Dar furia lui Felix ce se dorea materializată în spânzurarea de catarg a marinelului nu avea nimic de a face cu ce face sau nu face acesta. Scopul mai mult decât clar era intimidarea ciudaților din Justiție care, în ciuda faptului că președintele țării a rămas fără coledzi, se încăpățânează să aplice legea. La asta chiar nu se aștepta. Adică nu mai e căpcăunul să-i sparie cu chestii, (de fapt mai e, dar l-au lăsat știrb de câțiva din dinții toți) și ei o țin langa cu respectarea legilor și alte ciudățenii !!! 🙄 Dracu-a mai văzut ?????

Drept pentru care în sublima ofensivă propagandistică tradițională, tare ar fi vrut să-l spânzure pe marinar de catarg, să-l tragă pe timonă și să-l jupoaie încetișor, sâsâind răs-picat : „Dacă lu’ ăsta-i înnod mațele de intestine, vă dați seama ce o să vă fac vouă dacă nu vă dați pe brazdă ???” E la mintea oricărui Cocoș : suspendarea lui Traian Băsescu nu mai poate avea altă semnificație decât intimidarea. Un efect psihologic, o presiune emoțională care să reușească să răstoarne bărcuța justiției ce se zbânguie pe învolburata cascadă a hoției generalizate. Nu putem spune cu certitudine dar se pare că Justiția încă se mișcă iar faptul că Traian Băsescu este încă președintele României a avut și are un rol important în această stare de lucruri.

Așa stând lucrurile, domnul Tăriceanu își ascute manichiura torcând în surdină, pentru perioada post-Antonescu. Perioada în care speră să devină unul din exponenții „tradiționali” ai „dreptei românești”. O alianță cu Blaga și MRU l-ar face gigea-lustruit, sclipitor și ciugulit, numa’ bun de luat ochii la băștinoși și băștinoase.

Vor uita oare cei din urmă cum a dublat acesta numărul de bugetari pe când erea premier de Prim-Ministru ? Nu. Nu vor uita că nici nu au ce uita. Habar n-au.

Dar că același Tăriceanu a asigurat logistica în lupta împotriva instituțiilor democratice în vara 2012 … că a pus mâna și piciorul la suspendările (dovedit anticonstituționale) ale Președintelui României, Traian Băsescu… ???? Nici asta nu vor uita. Asta țin minte și după cât de otrăviți sunt acum împotriva marinarului, în urechile lor va suna tare bine.

Una peste alta, eu zic să nu fim surprinși de o renaștere a carierei politice a lui Călin Popescu Tăriceanu. Iar dacă această „dreaptă” îl va urma pe domnul „șontâc-șontâc”, nu cred că va ajunge prea departe.

Viq