Mea culpa. Unde-i pulpa ?

Interesant cum ne incapatanam deseori sa ramanem intepeniti fix intr-o idee mai fixa decat orice altceva din univers.
Dat fiind ca acum stim ca nimic in univers nu e fix. Stiintologii au demonstrat cu o luminita ultravioleta de la o lumanare infrarosie ca universul insusi se umfla in propriile-i pene pan-o sa dea-n foc.
Sa vezi atunci probleme cu clima 🙄
Intre noi fie vorba, aceste minunate creatii – ideile – sunt cel mai interesant cumul de paradoxuri.
Din capul locului existenta lor desfide adevarul einsteinian ca nimic nu se creeaza/pierde in univers, ci totul se transforma. Ideile se creeaza si nu se mai transforma nici batute cu maiul. Ele doar dispar mai apoi si lasa locul altora noi, respectiv celor ce demonstreaza eroarea ideilor precedente.
Ideile nu pot fi altfel decat fixe 😀 😀 😀
Si odata cu atacarea acestui concept, el insusi o idee in prim time, e ca si cum ai spune „Orice adevar (inclusiv cel determinat stiintific) este o eroare.”
Sau clasicul „Nu exista adevar absolut. Aceasta este absolut adevarat !”
Sa dau exemplu de-o idee fixa : daca vrei sa rezolvi problema – cauta vinovatul !

Paragraful asta introductiv l-am lasat sa curga mai mult pentru a ilustra cat de usor ne putem pierde in hatisul teoriilor daca suntem suficient de isteti si doritori de profunzime.
Si odata ce pierdem legatura cu roca solida a realitatii prozaice si imediate, suntem mai neajutorati in ropotul vietii decat un melc fara imprumut pentru prima casa, in lapovita de toamna.
Un limax nefericit cu contul golit.
Cum esti putin mai inteligent decat media – cum faci trasnai mai mari decat media 🙄
(Ma refer la media umanoizilor din societate nu la mass-media. Pe asta nu o depaseste nici Kimi Räikkönen.)

Ma incapatanez si eu intr-o idee fixa la care tin ca si cum ar fi a mea : fratilor, prieteni…. oameni buni… hai sa nu ne aburcam mai sus in copacul evolutiei „telectuale” pana nu intelegem, acceptam si mai ales pana nu respectam principiile elementare.
Informatia e pe noi calare cum n-a fost niciodata in istoria omenirii.
„A fi destept” nu se mai identifica cu „A sti” nici cu „A sti SI a intelege”…
Acum suntem la inceputul epocii in care inseamna „A socializa”.
Dezvoltarea pe palierul intelectual nu se mai poate face decat impreuna.

Va garantez ca daca nu ne straduim macar sa facem asta vom avea enorm de pierdut.
Dar daca vom reusi vom castiga enorm !

Stiu ca in genere exista o reactie teribila (si penibila prin furia ei irationala) impotriva „truisemlor” ca si cum raportarea la aceste principii de baza s-ar face asa, d-am-proasta, numai sa-si manifeste cineva fericirea tampa ca a descoperit apa calda si roata rotunda.
Nici vorba.
De fiecare data, dar de fiecare data, aproape fara exceptie, referirea la acestea este impusa de derapajele de la ele.

Hai sa trecem de la teoria batului de chibrit la de ce ma doare povestea asta si sa ma refer la una din ideile ce ciripesc printre crengi in ultimile zile, privind-o din cateva unghiuri diferite.

Culpabilizarea celor din jur nu schimba o stare de fapt, chiar daca starea asta ne da dureri la nervii capului.
Culpabilizarea guvernantilor ca sunt la guvernare…
….. a mass-media ca a prostit cu graunte de plastic aproape intreg stolul de gugustiuci, …
….. a stolului de gugustiuci ca s-au repezit la margele ca gaina si i-au votat tocmai p-astia, …
….. a intregii generatii ce a trait sub comunism si a facut posibila existenta tuturor celor de mai sus…..

Cu tot respectul, sunt prostii mari cat casa.
Cu totii stim ca :
1. – Generalizarea e o eroare;
Oricum am intoarce-o nu exista aceeasi cantitate de vina pe cap de gugustiuc, indiferent unde/cum/cand a trait.
Daca te calca un sofer beat ce vine de la revizia anuala cu trotineta reparata, nu bagi la bulau de la mecanicul ce a schimbat bujiile, pana la vanzatorul ce i-a facilitat betia (ca sa faca el profitu gras) si bineinteles toata multimea de trecatori care prin lipsa lor de atitudine cetateneasca au facut posibil ca tampitul sa urce la volan.
Deci, nu.

2. – Culpabilizarea celorlalti produce feedback negativ.
Cu sau fara a avea dreptate.
Daca in cazul in care avem dreptate, ne pasa mai putin ca trezim in partenerul de discutie o mare placere …. de a ne luam la palme (cu variantele de a ne pare rau ca-l ranim dar acceptam asta drept consecinta a actului de dreptate SAU de a ne satisface noua placerea perversa ca ne-am gasit paratrasnet frustrarilor proprii) in cazul in care NU avem dreptate nu facem alt decat sa provocam aiurea reactii de revolta indreptatita.
Deci nu.
Culpabilizarea celorlalti combinata cu generalizarea potenteaza efectul negativ.
Deci nu – nu.

3. – Gasirea vinovatului nu presupune gasirea solutiei.
Vinovatul si solutia sunt intodeauna elemente distincte.
Uneori solutia problemei poate fi o actiune asupra vinovatului, fapt pentru care e foarte usor de cazut in plasa asta, dar de cele mai multe ori nu.
Ba mai mult.
De cele mai multe ori cautarea vinovatului limiteaza, intarzie sau chiar impiedica gasirea solutiei si prin urmare rezolvarea problemei. Exemplul clasic al cautarii prin iarba inalta a sarpelui veninos ce tocmai te-a muscat trebuie tinut minte.
Priviti in jur !
Tradus in optiunile politice ale momentului, nici invinovatirea de catre opozitia de azi a fostilor secretari de partid nu duce la dezvoltarea societatii asa cum nici invinovatirea de catre USL a cui vrei si cui nu vrei nu rezolva aceeasi problema.
Solutia nu se gaseste pe terenul asta.
Si singura doar solutia va face ca viata stolului sa fie mai buna candva.

Cred ca este „omeneste” ca aceste derapaje sa apara uneori.
Pentru ca ceea ce duce la asemenea atitudini tine de psihologic, de manifestarea brutala a unor scurt-circuite emotionale sub presiunea stressului. Acolo logica rece si calculul rational sunt date afara in suturi, neuronii sparg geamurile la mansarda iar neuroanele danseaza din buric pe mese, imbracate cu … greu.
Dupa ce le ia somnu’.
DAR … ele, derapajele, nu trebuie luate nici in serios nici in obisnuinta.

Trebuie mentionat ca datorita acestui aspect, componenta emotionala adica, este foarte usor de manipulat indivizii de buna credinta catre un comportament eronat de tipul asta, provocand fie identificari aiurea a unor vinovati fictivi fie blocarea lor intr-o bucla inchisa a cautarii vesnice, de fiecare data momeala avand drept scop indepartarea respectivilor de gasirea si aplicarea solutiilor la disfunctionalitati.
Cine face asta ?
Cei ce beneficiaza de existenta respectivelor disfunctionalitati.
Dar aici intram pe terenul manipularii care e alt subiect.
Am vrut doar sa evidentiez aspectul.

Prin urmare cred ca ar fi bine sa intelegem derapajele, ale altora si ale noastre deopotriva, dar sa incercam sa nu ne lasam provocati de ele. Sa incercam in schimb sa dam mai mult timp si sa directionam efortul catre cautarea solutiilor.

E!
Zic si eu 🙄
Voi faceti cum credeti !

Viq