Între bine și rău …

Tanti Motto :
„..Urcăm mereu pe un munte,
Fiecare-și are „muntele” său,
Ne legănăm pe o punte,
Între bine și rău !”

Ieri Michael Jackson ar fi împlinit 55 de ani.
Dar nu-i va împlini niciodată. E condamnat să rămână tânăr definitiv, ceea ce până la urmă nu e cel mai rău lucru dacă ai făcut ceva din cele bune făcute de el în timpul la dispoziție.

Dacă n-am apucat s-o fac ieri, vă sugerez să (re)vedeți la paharul din seara asta una din istorioarele pe care el a încercat (și a reușit parțial) să le aducă în fața sufletelor spre a lăsa lumea un pic mai bună decât a găsit-o.
„Bad”.

A compus piesa prin ’86, sub impulsul emoțional declanșat de un articol citit în „Times” (sau „Newsweek”) despre sfârșitul tragic al unui student de culoare care a reușit să „sară” din ghetou la o școală, undeva în nordul statului New York. Reușind să-și lărgească orizontul s-a hotărât să facă ceva cu viața sa și să se desprindă definitiv de zona gri-închis din care provenea. Când a venit în vacanță de „Ziua Recunoștinței” întâlnirea cu vechii amici care au interpretat decizia sa drept o „trădare de clasă” i-a fost însă fatală.
Michael a decis să nu atașeze finalul tragic la ilustrarea sa muzicală.

Aspectul social pe care-l semnalează aici vizează în principiu o categorie de persoane cu un înalt grad de frustrare, altoit pe energia specifică tinereții și nepermise lipsuri în educația elementară. Amalgamul ăsta nefast duce la manifestări antisociale absolut gratuite, din motivații cu totul absurde, lipsite de sens, din perspectiva cuiva cu o viață normală. Ești „cool” dacă ești „Bad”. Dacă nu vrei să fii „cool” riști să nu mai fii deloc.
În esență mai mult decât de a da o soluție materialul ăsta are a pune o întrebare asupra pierderii reperelor, a incapacității de a discerne între bine și rău.

Materialul video este realizat de Martin Scorsese și prilejuiește prima apariție publică a unui (până atunci) complet necunoscut dar cu bun potențial : Wesley Snipes.

Din păcate, piesa a fost difuzată de regulă tăiată ca la balamuc (ca mai toate piesele sale de altfel) iar mesajul a fost în cel mai bun caz mult diminuat, dacă nu chiar sufocat.

Asta e prima parte. Fără muzică 😉

Iar asta cea de-a doua, din care bucata muzicală a fost decupată să se facă bani cu ea.

Viq

Atitudini

O mare ofensivă media s-a dus o bună bucată de vreme pe tema comportamentului actualului președinte al României, Traian Băsescu. A fost înfățișat ca un individ necizelat, lipsit de bune maniere, aproape primitiv.

Trusturile media au reușit să convingă mulțimea că trebuie să aleagă persoane de calitate mai bună. Astfel că la conducerea țării au ajuns reprezentanți care au alt comportament.
Pasă-mi-te mai bun !

Pe actualul premier l-am văzut ieri.
Nu e lipsit de bune maniere. E plin de elevată fățărnicie.
Nu e necizelat. Zâmbește elegant și minte fără să clipească.
Nu e primitiv. E găunos și arogant ca un stâlp de telegraf fără telegraf.

În fruntea Senatului României a fost aleasă altă pațachină, ce reprezintă un grad și mai ridicat de civilizație în raport cu marinarul butucănos la vorbă și aspru la faptă.
Crin Antonescu pare a se fi născut cu unica dar dificila misiune de a purta o freză de colo-colo. Ceea ce e cu totul altceva, nu-i așa ?

În raport cu cei doi marinarul are o abordare de-a dreptul … omenească.

Cât de ușor de păcălit poate fi mulțimea încât să se lase dusă de nas în așa hal ???

Aici nu mai e vorba de fitilele lingăilor lui Voiculescu, nu se mai poate acuza strâmba interpetare a lui Nistorescu, CTPescu, Badea sau … Mucea.
Se poate vedea cu ochii proprii, auzi cu propriile urechi, gândi cu propriul cap.

Viq