Tanti Motto :
„..Urcăm mereu pe un munte,
Fiecare-și are „muntele” său,
Ne legănăm pe o punte,
Între bine și rău !”
Ieri Michael Jackson ar fi împlinit 55 de ani.
Dar nu-i va împlini niciodată. E condamnat să rămână tânăr definitiv, ceea ce până la urmă nu e cel mai rău lucru dacă ai făcut ceva din cele bune făcute de el în timpul la dispoziție.
Dacă n-am apucat s-o fac ieri, vă sugerez să (re)vedeți la paharul din seara asta una din istorioarele pe care el a încercat (și a reușit parțial) să le aducă în fața sufletelor spre a lăsa lumea un pic mai bună decât a găsit-o.
„Bad”.
A compus piesa prin ’86, sub impulsul emoțional declanșat de un articol citit în „Times” (sau „Newsweek”) despre sfârșitul tragic al unui student de culoare care a reușit să „sară” din ghetou la o școală, undeva în nordul statului New York. Reușind să-și lărgească orizontul s-a hotărât să facă ceva cu viața sa și să se desprindă definitiv de zona gri-închis din care provenea. Când a venit în vacanță de „Ziua Recunoștinței” întâlnirea cu vechii amici care au interpretat decizia sa drept o „trădare de clasă” i-a fost însă fatală.
Michael a decis să nu atașeze finalul tragic la ilustrarea sa muzicală.
Aspectul social pe care-l semnalează aici vizează în principiu o categorie de persoane cu un înalt grad de frustrare, altoit pe energia specifică tinereții și nepermise lipsuri în educația elementară. Amalgamul ăsta nefast duce la manifestări antisociale absolut gratuite, din motivații cu totul absurde, lipsite de sens, din perspectiva cuiva cu o viață normală. Ești „cool” dacă ești „Bad”. Dacă nu vrei să fii „cool” riști să nu mai fii deloc.
În esență mai mult decât de a da o soluție materialul ăsta are a pune o întrebare asupra pierderii reperelor, a incapacității de a discerne între bine și rău.
Materialul video este realizat de Martin Scorsese și prilejuiește prima apariție publică a unui (până atunci) complet necunoscut dar cu bun potențial : Wesley Snipes.
Din păcate, piesa a fost difuzată de regulă tăiată ca la balamuc (ca mai toate piesele sale de altfel) iar mesajul a fost în cel mai bun caz mult diminuat, dacă nu chiar sufocat.
Asta e prima parte. Fără muzică 😉
Iar asta cea de-a doua, din care bucata muzicală a fost decupată să se facă bani cu ea.
Viq