Monthly Archives: august 2013

Și totuși, ce ascunde privatizarea CFR Marfă ???

Victor Viorel Ponta,  premier și Prim Ministru, a reușit să pună un ministru la transporturi.
Deci acum se poate semna celebrul contract de privatizare a CFR Marfă asupra căruia s-au ridicat atât de multe suspiciuni. Și pentru că Traian Băsescu a abordat subiectul de câteva ori atrăgând atenția deopotrivă asupra seriozității câștigătorului dar mai ales asupra trenării finalizării procesului. Dar nu numai ! Dat fiind faptul că în ciuda trâmbițatului succes, a presiunii timpului sub amenințarea intrării într-o zonă roșie în relația cu câștigătorul licitației și a faptului că a avut pe mânuța lui aia pufoasă toate elementele necesare să finalizeze istoria, VV Ponta s-a ferit ca de dracu să semneze documentele.

Noul ministru are sarcina scurtă și înainte de termen : să semneze urgent. Dacă se poate, înainte de a ceti ce scrie acolo.

Desigur nu are de ce să-și facă griji. Fenechiu sigur a făcut o treabă foarte curată iar premierul nu a semnat pentru că … probabil nu-și putea tăia din zilele de relaxare absolut necesare reîncărcării bateriilor pentru a conduce trebile guvernului.

Să nu fim răutăcioși.
Poate nu e nici o bubă acolo.

Hmmm ! 🙄
Și dacă e ???

Viq

Interesul individual VS interesul comunitatii

Din punctul meu de vedere, port-drapelul statului minimal este sistemul „de făcut dreptate” in societate.
Justitia.
Este atributul social pe care individul nu si-l poate insusi. Poate singurul.
Iar aici, la catarama justitiei, cred că este punctul de inflexiune al interesului individual VS interesul comunitătii despre care se făcea vorbire colateral mai deunăzi.

Controversa cea mai banală se naste de regulă privind prioritatea corectă dintre cele două.
Ce trebuie să primeze, interesul individului sau interesul comunitătii (statul) ?
Dacă privim prin prisma faptului că interesul comun este suma unor interese individuale, asta i-ar da mai multă putere coercitivă acestuia in raport cu interesul unui singur individ oarecare. Dar interesul individual este cel care determină de fapt interesul comun, deci primeaza !!! 🙄
Uf ! Uf ! Uf !
Oul sau găina ?

Musai trebuie să simplificăm că ne-nervăm si se duce naibili distractia de discutare a subiectului.

Suntem 8 personi pe o insulă putin pustie. Mai are niste broscuțe țestoșele, 3 paseri pe rămurele si 6 serpisori mici, dar ei nu are drept de vot. Nu le convine, muscă si fug.
Ne adunăm numa noi, oamenii bipezi, la ceas de sară langă pietroiul de pe plajă, botezat de noi „Stanca”, si facem un foc mare cu un băt mic.

Si stabilim că interesul individual al fiecaruia e să fie liber. TOTAL !
Ca d’aia ne-am retras voluntari pe insula pustie, dupa ce s-a zgrunturat bamporu’ pan’ la cotor de s-a dus de-a berbeleacu’ cătră abis, ce naibili ???? :D:D:D
(Aici cineva cu ochii mici era gata să bage o ironie cu marinel, dar după paranteza asta, s-a dezumflat 😀 )
Deci LIBERTATE !!!!
Fiecare să fie liber.
Inclusiv să dea la cap daca e’nnervat pe un altul din cei 7.
Foarte bine.
Scriem noi pe raboj cu un fel de creon chimic, improvizat dintr-o crengută muiată-n ceva maroniu ce miroase ca dracu’ 🙄
Mai stabilim incă  una, că tot interesul individual al fiecăruia e să nu primească pietroaie-n cap de la ceilalti 7 !
Bun si asta.
Zmazgălim mai departe cu maroniul pe scoartă.
Le denumim „LEGI” si urmează să le urmăm dat fiind că asta e ceea ce vrem.

Merem la culcare odată cu stingerea focului din motiv de umezeală excesivă in urma ploii torentiale care toarnă cu o galeată, numa ea stie pe unde-o fi găsit-o in pustietatea asta.

In zori, lumina soarelui ne arată ca cele doua decizii d’aseară e aiurea.
Nu se pupă.
Constatăm ca numai UNA dintre ele poate fi respectată.
Si alegem.
Mai bine să ne abtinem de la dat cu piatra si in schimb să ne asiguram fiecare că nu mancăm bataie de la ceilalti 7 !
Zis si făcut. Rămane asta.
Cădem cu totii de acord pană la poalele pietroiului „Stanca”, din cauza entuziasmului, si stabilim că cine nu respectă ce rămane scris acolo, mănancă bătaie de la ceilalti 7, dat fiind că asta inseamnă că s-a răzgandat si a optat pentru varianta „Dama cu Camelii”.
In cap.
Ele, legile, răman acolo cat le tine maroniul folosit la scrijelire, să zicem de la momentul in care fluxul atinge baza pietroiului „Stanca” pana la a doua venire a vantului dinspre curmatură.
Atunci ne vom aduna din nou si, in functie de experientele acumulate-n răstimp, le imbunătătim, le schimbăm sau pur si simplu le lăsăm asa mai departe.

Acum să revenim la problema „Oul sau găina ?”
Ce primează ?
Interesul comun sau interesul personal ???
Observam mai usor acum ca intr-o societate normală, liberă, problema nu există. Pentru că interesul comun este de fapt reflectarea interesului personal la nivelul intregii comunităti. Un fel de „numitor comun”.

Datele problemei se schimbă radical insă in momentul in care in numele respectării interesului comunitătii, interesul personal al membrilor nu mai are relevantă. Si este absolut normal să apară nemultumiri, frămantări sociale, revolte impotriva unui sistem artificial, abuziv si imoral.

Cum spuneam mai sus, cheia păstrării unei societăti armonioase este după părerea mea in buzunarul Justitiei.
Este cel mai important atribut al statului, responsabilitatea lui fundamentală in fata cetătenilor ale căror interese este obligat sa le slujească.

Precum poate unii au aflat, la Romania e un mic problem cu interesul „de stat” reprezentat de justitie si interesul individului păcălit de doamna mai sus mentionată. Justitia nu mai face ce a fost scrijelit initial ci protejează o clasă mafiotă cu bratul inarmat al politiei sub o umbrelă legislativă clocită de membrii respectivei găsti ce a ocupat Parlamentul.

In scopul păstrării legăturii justitiei cu interesul real al indivizilor comunitătii, a unei justitii independente, a protectiei sistemului impotriva ingerintelor politice, cu ceva timp in urmă, Cristi Danilet promova ideea unei independente TOTALE a magistratilor de orice ingerintă a oricui, inclusiv printr-un sistem de salarizare generos.

Eu m-am manifestat impotrivă.
Pentru că după părerea mea acest lucru nu ar fi posibil, dat fiind că totusi cineva tot trebuie să le repartizeze fondurile, deci banii de salarii si, in acel moment, pretinsa independentă dispare instantaneu.

Ceea ce ne intereseaza de fapt este ca aplicarea legii să urmarească suma,  numitorul comun al intereselor individuale ale membrilor comunitătii. Iar la noi legătura asta simbiotică se face doar prin legislatia emisă de reprezentantii nostri alesi si prin deciziile acelorasi reprezentanti in sfera justitiei.

In unele democratii occidentale mai există o parghie, cu efect important in functionarea actului de justitie.
Tribunalul cu jurati.

Ce-ar fi dacă….. ????

Viq