Monthly Archives: septembrie 2013

Vești bune : ne prăbușim !

Dacă cetim cu sec ceva de genul : „Încasările bugetare pe primele 8 luni ale anului au crescut cu 4,4%, în timp ce cheltuielile au crescut cu 4,8% în acelaşi interval…” putem să ne păcălim.
Pentru că asta creează o anumită impresie că am fi pe pierdere.
Dar dacă încasările sunt să zicem de 100 de milioane iar cheltuielile de 1 milion, atunci, în valoare absolută, o încasare cu 4,4 milioane mai mult acoperă o cheltuială suplimentară de 480.000. Și mai și rămâne.
Spuneam cu ceva timp în urmă că se joacă ăștia cu cifrele de te doare mintea. Pot să te facă să crezi orice contorsionând datele și prezentându-le într-o formă cel puțin ambiguă dacă nu chiar exact opusă.

Așa că trebuie mers puțin mai departe cu datele ca să putem vedea lucrurile mai aproape de realitate.

Și după calculele unui fost ministru rezultă că s-au încasat 4,185 de miliarde de lei mai puţin decât era în prognoza bugetară la începutul anului.
Asta e mai clară.
Pentru că știm că prognoza de la începutul anului (cel puțin în principiu) este baza de calcul pe care se face întreg exercițiul bugetar. Pe baza sumelor prevăzute a veni la buget se fac (pe hârtie) repartizările fondurilor pentru a fi cheltuite.
Deci aici e clar : guvernul Ponta merge spre rău.

„USL se baza pe o creştere a veniturilor bugetare cu 7,47% în 2013 faţă de anul precedent. Creşterea este însă cu 3% mai mică decât era de aşteptat. Am încasat, în 8 luni, aproape cu 1 miliard de euro mai puţin decât ar fi trebuit.”

Ce efect are lipsa fondurilor prevăzute a veni și ele ale dreacu nu vor să vină neam … ?
„… există o scădere cu 9,7% a cuantumului alocat investiţiilor, ceea ce a generat creşterea şomajului de la 6,9% la 7,5% de la venirea Guvernului Ponta şi până acum.”
Acel guvern al lui Ponta care zbiera că va crea la locuri de muncă de nu le vom putea duce.
Și el a desființat și ce era.

Încasările din fonduri europene sunt în scădere faţă de anul trecut: cu 3,8%.
Încasările acelui guvern Ponta care lătra la sălile de sport făcute din fondurile europene cu bani, în satele românești cu capre.
Și el nu e în stare să facă nici o dublură de chei la ușile sălilor.

Cheltuielile cu pixuri, telefoane, tonnere, automobile, agrafe de birou și cadouri de protocol au crescut la 500 de milioane de euro.
Tot ale guvernului Ponta care spumega la agrafele guvernării Boc.

Dacă dpdv juridic se pare că România încă se străduiește să rămână în picioare, pe partea economică însă se prea poate să îngenuncheze curând.

Vestea bună e că s-ar putea să vedem pe stradă purtători de tricouri pe care să scrie :
„Am votat USL ! Sunt un bou !”

Vestea proastă e că nu va ajuta la nimic !

Viq

Copii ai timpului

Tanti Motto:
..greşit îi zici “popor firav”,
şi crezi că stă “ca prostu-n ploaie”
când vrea dreptate, este brav
deşi zeflemitorii-l cred … “de paie”
(China,”Răspuns patriotic” Ed. OaleSiUlcele, CDP/creangăContra)
…………….
Mai bravi eram decât firavul fir de pai,
Și răzvrătiți precum e toropeala din cuptor.
Ne ofuscam precum un pliculeț de ceai,
Scăldându-ne călduț făr-ajutor.

Că .. asta-i treaba : neavând nu ai.
Când din baloți îți construiești popor.
(Viq, „Părerea mea”, Ed. CDP, colecția „ScorburaCuTrăznăi”, prefață)

*****************************************************

Prin ’70, când noi ascultam orga lui Lord ca pe sfânta liturghie, în Gdansk a început un scandal al muncitorilor ce și-au permis să nu fie de acord cu creșterea prețurilor la alimente.
Grevele respective au fost rezolvate cuminte și cu mare înțelegere pentru problemele cetățenilor de către puterea comunistă poloneză, care i-a liniștit cu vorba bună.
Și 30 de morți.

Căposul electrician, unul … Walesa, a fost luat în vizor și, 6 ani mai târziu, când a organizat manifestații de comemorare a morților din ’70, individul a fost dat afară că prea avea priză la mase.
S-a angajat el la alte întreprinderi dar de fiecare dată a luat câte un șut în dos pentru același motiv: îndemna oamenii la răzmeriță. Ceea ce nu e frumos !

În ’80 când iar au început scandalurile din cauza creșterii prețurilor, Walesa a sărit pârleazul în curtea șantierului naval din Gdansk și nemulțumiții l-au ales șef.
Greva a fost atât de puternică încât a inspirat ca un focar altele similare și a aprins toată Polonia.
Guvernarea comunistă a acceptat concesii și a semnat acorduri cu noua formațiune „Solidaritatea” condusă de Lech Walesa, care reprezenta acum o forță tot mai importantă în peisajul social polonez.
Și acesta se pare că a fost începutul sfârșitului regimului comunist din Polonia.

Din persecutare în detenție și din manifestație-n succes socio-politic, electricianul Lech Walesa a ajuns în cele din urmă președinte ales al Poloniei sub administrarea căruia regimul comunist a fost înlocuit cu unul democratic.

Ce mi se pare interesant aici, este că poate mai mult decât în alte părți, decât în URSS spre exemplu, unde schimbarea a fost inițiată/permisă/gândită de la vârf și nu de la poale, sau de România unde schimbarea de regim s-a făcut fără ca mulțimea să aibă idee ce face, cine în cine trage, cine pleacă și cine vine în loc, în Polonia schimbarea s-a făcut sub presiunea maselor, practic în cel mai pur stil … comunist 😀 😀 😀

De la martirii din ’70 la răsturnările politice din ’89-’90 când Solidaritatea a câștigat alegerile și a format guvernul iar Walesa a câștigat președenția, „brațul poporului” a bătut cu pumnu-n masă și „a făcut ordine”.
Poate că tocmai aspectul ăsta „muncitoresc” este așa de apetisant unor personi din media românească de văd în „revoluția poloneză” exemplul etalon de schimbare de la comunism la capitalism.
Într-adevăr nu e departe de un exemplu privind schimbarea, însă asta nu trebuie confundat cu apetitul pentru capitalism. Polonezii nu cred că au făcut schimbările alea motivați de înțelegerea sistemelor socio-economice și a conștientizării inferiorității comunismului. Dimpotrivă ei au aplicat metode ce au mult mai mult în comun cu maniera comunistă decât cu cea capitalistă, pentru motivul simplu de a scăpa de sărăcie.
Dacă asta nu s-a putut decât prin înlocuirea sistemului comunist cu cel capitalist, … asta e.
Ceea ce, să recunoaștem, nu este un raționament deloc rău.

Poate este cel mai elocvent exemplu care spune cât se poate de clar că sistemul comunist nu are nici o șansă, că ideologia egalitaristă este falimentară fără nici un drept de apel și orice tentativă de o face să încadreze societatea în chingile ei se soldează cu implozie sigură mai devreme sau mai târziu.
Sămânța eșecului este în însăși conceptul său fundamental.
Fără profit nu există economie viabilă.
Și fără economie viabilă nu există progres, bunăstare, societate mulțumită.
Iar masele ce constituie societatea ies atunci la drumul mare, cu furca și trei topoare.
Inclusiv cu placa „martirilor” căzuți sub opresiunea regimului antipopular….
Exact conform manualului de luptă comunist, dacă așa ceva ar exista.

Lech Walesa a primit premiul Nobel pentru pace în 1983 și a fost primul (și cred că singurul până acum) străin care s-a adresat unei sesiuni comune a Congresului Statelor Unite (15 noiembrie 1989) fără să fie șef de stat.

70 – număr magic astăzi.

Azi Lech Walesa împlinește 70 de ani !

… iar în ’70 când el începea rebeliunea, noi ascultam asta

Viq