Daily Archives: septembrie 15, 2013

Pseudoștiința de stânga

Ofensiva comunistă despre care vorbeam mai alaltăieri, materializată prin implicarea activă și extrem de concretă a unor organizații bine puse la punct, în miștocăreala din piață, este element component al unui plan de acțiune coordonat pe o scară mult mai largă la nivel internațional.
Am putut observa asta și din amănuntele de culise ce trag de ațe marionetele vizibile.
Cel mai probabil trebuie să înțelegem că ideea egalitaristă este extrem de apetisantă, că apucă de urechi foarte ușor și fătuci dar și băietani de ambele sexe, d’aiurea și autohtoni..
…numa’ muc, sfârc și hormoni !
De ce are un așa lipici este și pentru mine un semn de întrebare la care cochetez cu răspunsuri care de care mai năstrușnice, ce le țin deocamdată pentru mine să mă râd numa’ io 😀 😀 😀
Cert e că asta-i treaba !

Și dacă e cerere pe piață, conform legilor naturii (umane?) denumite de unii capitaliste, apare și produsul cu tot cu producătorul său în coadă.

Ne-am cam obișnuit ca la TED să găsim materiale valoroase. Dar nu există nimic absolut perfect, drept pentru care și aici își fac loc fitilele pentru „lampa lui Ilici”.

Profesorul Richard Wilkinson susține o dizertație pe fondul subiectului cărții sale „The Spirit Level” scrisă în tandem cu Kate Pickett în care încearcă să fundamenteze teoria binelui umanității fondat pe egalitate și egalitarism. Fără a relua tezele comuniste clasice, cu analize care să ducă la ideea „salvării” omenirii prin comunism din perspectivă economică, drept consecință a creșterii economice armonioase, a muncii înflăcărate a maselor de doritori a …. nimic !
A performanțelor uriașe fundamentate pe lipsa totală de motiv 😀 😀 😀
Profesorul Wilkinson are altă strategie. Simulează o concluzie pe baze statistice ce țin de psiho-social, un fel de „cercetare prin observare” simulând „concluzii” care să arate că aceasta e calea spre fericirea speciei.

Dar la orice privire mai atentă se dovedește că asistăm la aceeași gogoașă cu care mulțimea a fost păcălită propagandistic decenii în șir !
„Nu-i așa că s-au realizat 10.000 de tone la hectar ?
Daaaaa ….
Nu-i așa că asistăm la cele mai mari realizări ale poporului de când s-au construit blocuri care râd în soare cu toate balcoanele ?
Daaaaaa…..
Nu-i așa că sunteți fericiți ?
Mai vorbim ? 🙄

Întreaga teorie a lui Wilkinson, dacă o putem numi așa, se bazează pe niște date nu doar interpretabile dar imposibil de admis drept probe de lucru de către orice persoană serioasă, încercând să sfideze de fapt concluziile logice și realitățile ultimului secol prin desființarea logicii cu ceea ce el pretinde a fi „evidență” !
Pentru că pe cale logică a fost demonstrat și răs-demonstrat că egalitarismul e falimentar.
Atunci, dacă pe calea asta nu ține, ce și-au zis ?
Hai să încercăm să demonstrăm că egalitarismul nu face oamenii nefericiți, și … de ce nu, că îi face fericiți.

Plecând de la scopul ăsta au găsit desigur și datele necesare care să „argumenteze” ideea. Un fel de „cercetare inversă”.

Numai că fundația logicii nu se schimbă pentru că așa vrea dom profesor.
O concluzie corectă presupune o analiză corectă bazată pe premise corecte.
Adică cu grad pozitiv de adevăr. Pornind de la date și ajungând la concluzii și nu invers.
Wilkinson poate avea analiza corectă. Și se străduiește sincer să o facă așa.
Dar premisele sunt cel mai probabil false, dar cu siguranță incerte.
Deși revine de câteva ori în aserțiunea sa asupra ideii că ar fi folosit o bază de date credibilă și realistă, cu o insistență ce trădează de fapt labilitatea acesteia, nu este deloc greu de sesizat părtinirea cu care a selectat datele de lucru.
Că a fost cu sau fără intenție, nici nu mai importă. Personal cred că a fost CU, pentru că omul e prea bine poziționat profesional ca să o facă din eroare.

Drept pentru care Christopher Snowdon, autor și freelancer journalist, ridică câteva obiecții de minim bun simț privind maniera penibilă în care Wilkinson și-a selectat datele „primare” care să-i confirme în final „concluziile”. Arată că statisticile folosite exclud nejustificat state a căror nivele ar fi „perturbat” graficele (precum Cehia, Coreea de Sud, Singapore sau Hong-Kong), că folosesc cifre conjuncturale, accidentale, rezultate în urma unor evenimente/măsuri punctuale și locale, sau pur și simplu deformează datele, acestea efectiv necorespunzând realității.

Cel puțin jenant pentru un cadru didactic cu trecerea cu care domnul profesor se laudă, chiar în UK dar să nu uităm că și UK e plin de filocomuniști !!!!

Constat cel puțin două aspecte !
1. Ofensiva stângii este aproape permanentă și globală.
Odată acceptat acest fapt, trebuie acceptată la pachet și necesitatea de a ne opune ei, chiar dacă pare plictisitor și enervant.
Ei nu obosesc să reia la nesfârșit aceeași trăznaie, încercând uneori să „se reinventeze” dar reușind cel mai ades să se repete, aproape debil și absurd. Noi de ce am obosi ?
2. Se pare că ideologia egalitaristă (cea „curată”, nu cea cosmetizată de pensii și salarii de la stat) are priză cu precădere la tinerii idealiști, ce au drept singură experiență de viață dependența considerată „firească” de o entitate „datoare” să le asigure cele necesare existenței.
Datoria civică a celor ce au înțeles că există și dreaptă și îi văd rostul, este să-i ajute să se maturizeze.
Să-i sprijine să treacă de la stadiul „dependenței” la cel al „independenței”.

Dacă nu reușim e de înțeles. E ditamai stânca ce trebuie împinsă la deal.
Dacă reușim, brava !
O luăm de la cap. O nouă generație vine să pupe aceleași vise paradisiace și noi avem iar bolovanu’ la baza muntelui !

Vestea bună e că oricât de frumos ar fi parfumată ideea egalitaristă, oricât ar nega, distorsiona, mutila, interpreta …. realitatea, niciodată nu o va putea și schimba.

Viq

Reclame