Generațiile noi, și aici mă refer la tinerii fără memorie ca Purly și de-aceeași categorie cu bramburiții buimaci-bezmetici (BBB) care lovesc caldarîmul cu PET-uri umplute cu pietricele în Piața Universității în numele unei orînduiri noi – memory not included – în care nu există vinovați ci numai victime, nu există politicieni ci numai oameni care fac politică, ne reproșează pe bună dreptate pactul cu dictatura comunistă înainte de 89, mai bine zis vinovăția de a fi trăit în acele timpuri fără să dăm jos regimul criminal și corupt.
Au dreptate.
Este legitim să întrebi: dar voi ce-ați păzit? cînd în memoria ta lipsește o jumătate de secol de informații.
Ștearsă. Ecran alb. Mituri. Petre Ispirescu.
Pentru ei zorii zilelor înțelegerii și inteligenței întrebătoare au început în democrație, în libertate , sub „dictatura” Băsescu. Penru ei istoria începe după „revoluție” în realitatea disimulată a televiziunilor și nimic din ce-a fost înainte nu este realitate palpabilă cu pielea, cu unghiile, cu ochii și urechile. Tot ce-a fost înainte sînt doar niște povești care de-abia le depășesc în credibilitate pe cele cu Făt-Frumos culese de Petre Ispirescu și citite cu glas șoptit la lumina unei veioze chioare de bunici responsabili cu bunăstarea spirituală a nepoților, dac-or fi fost și ăia.
Am trimis copiii la școală și cu asta basta. I-am lăsat pe mîna unor netrebnici deprofesionalizați, lipsiți de repere morale, să-i învețe ăia cum a fost cu propria noastră istorie fără să ne gîndim că asta ne era datoria cea mai de preț. Ăia 7 ani de-acasă. I-am obișnuit să privească numai înainte cu grabă și nu le-am spus să întoarcă capul în urmă spre trecutul care necunoscut se răzbună în reluare pînă cînd este înțeles și răzbunat.
Cum să crezi că niște neica-nimeni, aciuiți în sistemul educațional comunist românesc fiindcă n-au fost în stare să facă nimic altceva folositor în viață dar rupți în gură să se chivernisească din slujba lor publică, vor fi mai competenți să le explice copiilor tăi ce-ai făcut tu pe vremea dictaturii comuniste decît ești tu care-ai trăit pe viu realitatea aia?
Cum să crezi că mass-mediile unor jigodii comuniste vor scoate la iveală adevărul despre regimul în care ele au prosperat și s-au înmulțit pînă la limita sistemului și că de-aia au forțat schimbarea?
De ce să ne indignăm acum la absurditățile pe care ni le aruncă-n față unul ca Purly care crede că tot ce are astăzi i se cuvine de drept și nu trebuie decît să întindă mîna ca să culeagă? De unde să aibă el informația curată care să-i permită să tragă concluziile corecte? Din educația lu Kati Andronescu zisă și Abramburica? De la Antena 3? Din institutul Șincai a javrei de Iliescu sau de la ONG-urile iscate pe bandă rulantă de Voiculescu?
Unde sînt mărturiile noastre? Unde este istoria adevărată pe care am trăit-o? Unde sînt reperele morale pe care ne-am bazat cînd am supraviețuit în frigul întunecat al comunismului? Din ce rahat de doi bani a fost construită această minunată lume nouă în care oameni aflați la maturitatea reproducerii, la puterea de concepție a unor noi progenituri, nu sînt capabili să se poziționeze corect în realitate, nu pot produce o minimă logică care le-ar putea asigura supraviețuirea?
Cum ar spune optimistul Băsescu: nu e totul pierdut. Mai există speranță atîta vreme cît SNSPA-ul mai produce și altceva decît Victoria Stoiciu pe bandă rulantă, de unde trag concluzia că legea CICO* este cît se poate de actuală.
Și-acum urmează povestea!
Se numește Valeriu Antonovici, născut în 1983 în Basarabia, venit să-și continue studiile în România (ce fericire că există posibilitatea asta), absolvent de SNSPA (în ciuda cyborgilor de tip Victoria Stoiciu), doctorand în științe politice (din cîte am putut eu să aflu) și purtător de cameră de filmat.
Valeriu Antonovici
Unul dintre proiectele sale se află într-un stadiu aproape de finalizare. Se numește „Povestiri din Bărăgan. Amintiri din Siberia românească” și face ceea ce simțim cu toții că ar trebui făcut: șterge praful gros de pe istoria noastră, aduce aminte tuturor celor care au uitat, au dorit să uite sau pur și simplu n-au știut, un exercițiu pe care sîntem datori să-l practicăm înainte și după cafeaua de dimineață a fiecărei zile din prezentul de kko al anului 2013.
Iată aici link-urile cele mai ușor accesibile pentru a face cunoștință:
blog: http://filmandmemorii.blogspot.ro/
Facebook: https://www.facebook.com/valeriua
Iar mai jos urmează mesajul său la fel de actual după mai bine de un an:
luni, 14 mai 2012
Sprijin pentru proiectul „Povestiri din Bărăgan. Amintiri din Siberia românească”
RB-PJS-40 024/18.02.99; BIC(SWIFT): INGBROBU
Notă de subsol:
*CICO – Căcat In – Căcat Out.
