Daily Archives: octombrie 4, 2013

Transformarea continuă. De la România proștilor către România ticăloșilor

Politicienii sunt exponenții maselor care îi aleg.
Adevărat că se poate ușor presupune că o parte consistentă a votului din decembre a fost viciată.
Dar ar fi cu totul deplasat să considerăm furtul atât de mare încât să producă rezultatul cu diferența pe care o știm.
Cred că trebuie să acceptăm că România lui decembre 2012 a făcut o prostie de dimensiuni epice.

Putem să găsim explicații, să presupunem efecte manipulatoare de mare acoperire, asta e altceva. Dar rezultatul rămâne.

Dar de la momentul în care Ponta a preluat frâiele guvernării până acum lucrurile au căpătat altă turnură. Acum Ponta a intervenit brutal în schimbarea personalului din justiție pe posturi, pentru motive ce țin de persoanele pe care aceștia le anchetează și a recunoscut public aceasta.

Așa cum nu pot să nu accept rezultatul votului-catastrofă de la „sfârșitul lumii” acum nu pot să accept cecitatea pe termen lung a întregii mase în capul căreia se sparg oalele.
Drept pentru care consider că acum vede. TREBUIE să vadă.
Să vadă, să înțeleagă și să se comporte ca atare.
Iar acest comportament poate lua două aspecte.

Unul de nemulțumire (eu i-aș zice trezire la realitate) față de starea de lucruri și nașterea unui curent de opinie anti-Ponta-Antonescu-USL. Prostia și lipsa de profesionalism până la incalificabil a guvernelor de sub Ponta, deja e depășită în gravitate de hoțiile și hotărâta încălecare a Justiției, evident – piedica principală în calea hoțiilor.
În condițiile în care miniștri numiți au început să facă coadă la intrarea în penitenciar și căderile se țin lanț și în alte sectoare useliste la fel de pline de ticăloși, ofensiva susținută a armiei lui Ponta de a îngenunchea justiția fac ca lipsa de profesionalism în conducerea economică și administrativă să pălească, să fie aruncate centrifug către periferia importanței. Ne-am mulțumi acum și cu un guvern de tâmpiți dar care măcar să nu distrugă pilonul dreptății și principiile statului de drept, scheletul de bază al funcționării societății. La nivelul maselor o atitudine de nemulțumire crescândă, iar la cel al justiției, o reacție acidă a „sistemului imunitar” care să arunce afară orice nemernic ce răspunde la comandă politică.

Celălalt aspect este opus.
O abordare opusă revoltei, o manevră obedientă a oportuniștilor din sisteme, justiție inclusiv, care „se dau cu învingătorul”. Pe la axile.
Trec adicătele în tabăra cu bucate, indiferent de orice alte criterii, buzunarul fiindu-le farul călăuzitor și burta plină – scopul suprem.
În mod similar, la nivelul turmei, sau „firul ierbii” cum le place unora să spună, o abordare de asemenea lipsită de revolta firească a păcălitului ce constată că a fost prostit ca un gușter băgat în borcan, optând în schimb pentru pseudo-justificări a fatalității fatale.
În definitiv și sub Ceaușescu se putea trăi mai bine decât alții dacă promovai regimul.
Să trecem, cu alte cuvinte, din epoca prostiei în epoca ticăloșiei !

Foarte important este până unde va penetra acest nou virus.
Până unde va fi viciat sistemul judiciar, câte cozi de topor vor urma celor pe care deja le putem identifica ?
Și fără jenă i-aș trece aici din capul locului pe Robert Cazanciuc și pe Tiberiu Nițu care au subordonat funcțiile unei comenzi pur politice, dar și pe cei ce i-au înlocuit pe indezirabilul Papici și adjunctul său, respectiv Iuliana Bendeac (colegă cu Victor Ponta la Parchetul Judecătoriei Sector 1 pe vremea când premierul era procuror) și Viorel Cerbu pentru care, deși ar avea un istoric nu tocmai rău, faptul că s-a retras din dosarul Dragnea și a fost numit acum deja spune destul. Cele două elemente se leagă într-o singură logică : e omul lor. Personal cred că a fost cârtiță acolo.
Cei din urmă sunt foarte probabil „grăjdanii” mafiei, oportuniștii sistemului, gata oricând pentru scenariul „23 August” dacă la orizontul roșu mijește o treaptă profesională cu toate beneficiile specifice regimului totalitar.

Dar în afară de aceste cocote morale ce se plimbau îmbrăcate-n șnurul central, defilând lasciv, doar-doar s-o propti vre-o „oportunitate” și-n oferta lor, este imposibil să nu fie și alții.
De ce aceste exemplare au activat în sistem ????
De ce nu au fost eliminați dacă țin cu răufăcătorii ???
Trăiesc acolo împreună, sunt foști camarazi de școală, actuali colegi de birou, poate prieteni de familie !
Deci știu și alții foarte bine ce hram poartă !
Și atunci ?
Nu cumva tocmai faptul că sunt colegi/prieteni i-a ținut în sistem ?
Asta înseamnă că există o masă de manevră care poate oscila fără probleme de conștiință după cum bate vântul.

scales-of-justice

Dacă așa stau lucrurile, România, cu poporul ei amețit cu tot, va cam fi scoasă de pe traseul european.
Nu țin să fiu prăpăstios, dar am mari îndoieli că Uniunea Europeană chiar ar mai dori un asemenea popor drept partener cu drepturi.
Și egale pe deasupra.

Dar poate nu stau așa !

Viq

Încă tânăr la 70 !

Florian Pittiș este actor, regizor, traducător, interpret de muzică folk și realizator de emisiuni radio.
Da, a fost o vedetă a televiziunii „lui Ceaușescu” !
Era „vocea” celei mai interesante emisiuni a vremilor ălora triste, „Teleenciclopedia”.
Sau „Telecineclopedia” cum îi spunea mama.
„Hai mai repede, că începe telecineclopedia !”

O „varză” de momente ciugulite de pe Discovery-ul vremii, cu subiectele cele mai diverse, de la viața fundului mării, ca să vedem și noi ce e acolo …. la rachetele ce se duceau undeva, la dracu’ cu cărți, undeva unde habar n-avea omenirea ce e.
Iar peste toate se rostogolea vocea aceea care ar fi făcut să sune fascinant și-un lătrat de coțofană.

Cum poți reflecta personalitatea, stângăcia, obtuzitatea, falnicia, umorul, vitejia, ironia și fățărnicia, un uriaș amalgam de caracteristici neaoșe, contradictorii și neclar definitorii ale unui popor ? Prin vorbe …. !!!!

Uite cam așa :

Da, a fost mason.
Până la nivelul nu-știu-care…
Da, a fost cu Păunescu.
A fost cu restul poporului ăsta și a îndrăznit să fie viu sub regimul comunist.
Și încă este.

E viu !
E tânăr !
E fascinant !

Dovadă că trăim prin ceea ce facem. Și limita existenței noastre este dată de limita până la care ceea ce facem are impact asupra lumii.

Sunt oameni ce deși nu se mai numără printre noi încă trăiesc intens. Și alții care deși încă respiră, mișcă, vorbesc… sunt morți demult.

Viq cu material de la Fini