Daily Archives: octombrie 22, 2013

Niște știri din Uașintăn

Sper să ajungă asta pe zidu’ meu de Feisbuuk că am în sfârșit și eu ceva care o să adune laicuri măcar cât clipul ăla cu pisica agățată de ventilatoru’ din tavan .
Am trimis-o pe o hârtie lu’ văru’ Titel, că n-am mai avut acces la internet de acolo de unde-am fost.
Acces la internet, la leaptop, telefon, baie și mâncare.
Vă zic acu’ de ce.

Marele noroc de a fi selecționat în garda cu corp de pe lângă premierul nostru taman când se duce prin deplasare în America din SUA îmi dă ocazia nesperată de a transmite de la fața locului prin spatele blocului.

Așa că vă povestesc puțin de aici din Uașintăn extraordinarele peripețiii ale domnului nostru reprezentant al guvernului din România care ne reprezintă.
Și PSD.
De la USL.

Domnul premier ministru Ponta a fost întâmpinat cu deosebită căldură încă de la primii pași pe care i-am pășit pe aeroport.
După ce pompierii au venit cu o scăriță lunguță și ne-au dat jos de pe aeroport, aceeași căldură deosebită s-a manifestat și în interiorul clădirii, unde toată lumea era extrem de bucuroasă, așteptând fiecare pe câte cineva.

Este bine de menționat că dimensiunile acestui așezământ multicultural depășește binișor așteptările tuturor, mai ales ale celor a căror zboruri întârzie, drept pentru care ne-am și rătăcit puțin.
În cele din urmă, cu ajutorul telefoanelor mobile, unele dintre ele foarte mobile, săltate de câțiva americani tuciurii care vorbeau foarte bine dialectul din zona Țăndărei-Slobozia Nouă, am reușit să ne întâlnim la o ieșire, lângă o ușă mare, unde ne-am așezat prin prăbușire.
Atmosfera deosebit de emoționantă este greu de descris.

Am constatat cu această ocazie lipsa omului nostru de la ICR care ar fi putut edita acum o mare capodoperă în cel puțin trei volume, cu poze și un DVD mititel în coperta IV, pentru cei care vor să vadă pozele și pe televizor.

Odată ieșit cu deosebită dificultate din îmbrățișarea strânsă a mulțimii de americani de toate naționalitățile, reprezentantul țării noastre și al guvernului său a fost preluat de o limuzină specială de la Casa Alba-Neagra, un autovehicul minunat, galben, cu pătrățele de-a lungul, reprezentant emblematic însuși NewYorku’ din inima Americii, la rândul ei, ea însăși sufletul Statelor Unite.

După o călătorie de câteva ceasuri cu pendula, șoferii administrației cu pătrățele ne-au solicitat cererea să ne dăm puțin jos, lângă niște tufănele, și după ce le-am încredințat valorile mai valoroase, au plecat puțin pentru niște activități administrative prezidențiale asupra cărora au păstrat o secretomanie de-a dreptul impresionantă.
Domnul Ponta ne-a și spus :
– Uite băh.. !! Ăștia agenți de securitate ! Bine pregătiți, bine încorporați în peisaj, de nici nu zici că sunt ce sunt în realitate și mai ales știu să păstreze un secret. Ba chiar mai multe.

Eu am continuat să iau notițe cu un creon chimic, că agenții ne săltaseră toate leaptoapele și aipadurile.
L-am tras pe Gicu, colegul de securitate, mai la o parte și i-am împrăștiat temerile mele că e posibil ca agenții ăia să nu ne mai înapoieze dispozitivele electronice.
– Taci, mă, nu fi prost ! Pe-ale mele trebuie să mi le dea ‘napoi că n-are cum le folosi. La Aipad am pus parola „password” iar la leaptop bateria ține decât 18 minute și încărcătorul e la mine în geantă 😀 😀 😀

Pe scurt, după puțină vreme, cam 6 ore jumate, am fost localizați de niște avioane mititele ce ne-au bâzâit și s-au uitat la noi până au venit doo elicoptere care ne-au preluat ca-n filmele cu Geims Bond, simbolu’ de neclintit Americii încă din vremea cauboilor, când John Uain a interpretat pentru prima dată extraordinarul personaj în bătaie cu Jean Mare.

Au urmat întâlnirile conform agendei inițiale, atât cât și-a mai amintit din ea domnul premier, și am fost primiți cu căldură de absolut întreg personalul ce se mai afla în clădirea administrativă.
Adică o secreatară din tura de după-amiază, cu niște gene luuuuuuuungi și doi ochi jucăuși ca niște vrăbii (păcat că avea numa’ doi), un nene cu perciuni hotărâți și o imensă legătură cu chei la brăcinar și doi tipi musculoși care vorbeau cu mânecile hainelor.
Restul personalului era în concediu fără plată de vre-o săptămână, de când Domnul Obama a rămas fără credit pe card, decât penalizări pentru ovărdraftul nearanjat anterior și n-a mai putut să le plăteasca salaru’.

În timp ce perciunosu’ cu cheile se ducea să închidă porțile la GrendCanion și parcul Uestminster, domnișoara secretară ne-a întrebat :
– Doriți să vă întâlniți acum cu reprezentantul EXONU’ sau după ce cinați prânzul ???
– Acum ! a răspuns ferm și hotărât domnul premier WP, stârnind privirile admirative ale vrăbiilor de s-au zburătăcit pentru o clipă puțin mai lungă decât eternitatea ce-mi era sugerată de o foame cât Texasu’.

Am fost poftiți într-o încăpere cu un perete plin cu cărți, care l-a făcut pe domnul premier să capete olecuță din culoarea partidului său și să se rotească brusc și semeț spre peretele opus.
Ăsta erea plin cu portrete de diplome înrămate care au virat culoarea domnului premier de la a propriului partid către cea a partidului partener de guvernare.

Ușa s-a deschis brusc întrerupând procesul cameleonic undeva pe la jumătate și, în fața violet-indigo a reprezentantului nostru s-a prezentat un domn cu o ținută ireproșabilă, un costum la 4+6 ace și cu un lustru la ciubote de s-ar fi ofilit de pizmă și Raj Kapoor.
Totul ar fi fost perfect dacă n-ar fi purtat masca aia de gaze ce-l făcea să semene puțin cu un purcel și care face aproape imposibil dialogul prin viu grai, că parcă vorbea din puțul gândirii lui Gândea.
Și cu ecou !

La rugămințile secretarei cu vrăbii, făcute extrem de elocvent prin limbaj surdo-mut și ajutându-se din când în când cu un băț, acesta a acceptat, cu oarece reținere, e drept, să-și scoată puțintel râtul de plastic ca să ne putem înțelege.
Cu translator.

După ce domnul nostru premier a expus strategia energetică cu alimentare a țării de la baterii de 12v, cam până când i-au obosit mâinile, domnul cu mască ne-a lăsat mască cu replică :
– Despre ce dracu vorbiți voi aici, că nu pricep nimic.
În Siria e clar că sunt gaze toxice și focul vânăt e purtat de vânt. Dangeru’ e la tot pasu’ și pe mine securitatea personală chiar interesează. Suntem într-o țară liberă !

Și odată spuse acestea, și-a pus înapoi mufa pe botic și a ieșit cântând imnul cuiva, poate chiar pe al Americii. Sau al SUA.
E !
Unul !

Mie mi se lungiseră urechile de foame.
Domnul premier însă era chiar nedumerit de nemulțumire și s-a adresat foarte tăios fetei cu stolu’:
– Don’șoară, ai puțintică răbdare, cum e cu Exonu’ ???
– Păi tocmai ați stat de vorbă cu el ! răspunde colivia.
– Ce stat că ăsta erea chitit pe gazele din Siria.
– Păi da !
– Păi cum ?
– Păi așa !
– Păi nu !
– Ba da.
A fost reprezentant ONU pentru inspecțiile din Siria. Acum nu mai e, că l-au adus cu Crucea Roșie după ce a călătorit 6 ore cu un lift de la parter până la etajul patru dintr-un bloc care mai avea decât două etaje.
Așa că acum e Ex.ONU’ !
Exonu mi-ați cerut .. ex..onu’ v-am adus.

Foamea mă anunța discret că e timpul să mănânc pe cineva. Mi-am dat cu o mișcare bruscă pletele urechilor pe spate și am privit demn la colivie.
Privind-o cât de bine vorbea americana când își argumenta poziția nu mă puteam opri totuși să-mi imaginez o ciulama de vrăbii.

Totuși premierul nostru nu s-a lăsat așa, cu una cu două. A cerut să se întâlnească cu un Chevron măcar. Și a explicat clar că vrea pe cineva de la compania aia cu gazele de șist. Să nu mai fie contuzii.
Vrăbioasa a plecat și s-a întors după puțină vreme cu un individ ce tocmai înghițise un cornier laminat, cu o față de lemn și priviri de sticlă.
Ăsta a ascultat atent și răbdător preț de vre-o 4 secunde primele 3 sunete din cuprinzătoarea expunere a premierului după care a intervenit :
– De ce votați împotriva exploatării dacă spuneți că vreți să avem un parteneriat ?
– Cine ?? Eu ? …. nooi ?… cum… adică…. deci NU !
– Ieri partidul dumneavoastră a anunțat că va vota în Parlament împotriva exploatărilor !
– Ai mei ??? Nooooooo !!! Nici vorbă !
– Și dumneavoastră ați spus că nu sunteți de acord cu aceasta !
– Cine ?? Eu ?? Nici vorbă, domnule ! Ați fost dezinformat de Macovei și dușmanul Băsescu.
Dimpotrivă…
– Domnule, dumneata chiar crezi că noi trăim pe altă planetă ??
PSD a declarat oficial că voteaza împotrivă.
– AAaaa ! Ăia de la PSD… e ! Poate 🙄
– Păi nu sunteți președintele partidului ăla !
– EEuuuuuu ????? Noooooo !!!!!
– Nu vă supărați, da’ cu cine naiba stau de vorbă ?
– ăăăă…. ă …… ăăăăă …. ăsta… Sunt Coriolan Protopopescu, secretar de stat cu … cu ceva, reprezint și eu pe cineva dar e târziu și poate vă reținem…

Într-adevăr era foarte târziu, se dusasă dracu și cina prânzului.
Dom premieru’ a făcut brusc o piruetă și s-a întors cu reversul către chevronist, fix față-n-față cu mine în persoană.
S-a holbat un pic și după ce mi-a șuierat discret :
– Ce naiba e cu urechile tale, măh ???
… a pășit larg spre o ieșire.
Eu l-am urmat conform protocolului, fixând îndeaproape ceafa aia bucălată care mă atrăgea ca un magnet din motive ce-mi scăpau.
Pe jos.

Din păcate astea sunt ultimile știri pe care vi le înștințez că taman am descoperit că chimicu’ ăsta nu e tocmai rău la gust.
Mâine mai avem și altă agendă (cred că mere cu checia). Dacă om mai fi toți prezenți în carne și oase 🙄

Din SUA, prietenos, cu fusu’ întors pe dos,
J.J., văru’ lu văru’ Titel.

… epistolă căzută în mâna lui Viq 😀

Atansion !
În atenția canalelor Tv Antene și telespectatorilor acestora.
Articolul de mai sus e un pamflet, nu luați de bun ce e scris acolo. Oricât de realiste v-ar părea, totuși ele nu s-au petrecut cu adevărat. Chiar nu ! Adevărul este MAI înspăimîntător!