Capitalismul e un sport de masa

E cel putin surprinzator cat de marcati suntem de mentalitatea comunista chiar atunci cand facem eforturi drastice de schimbare a paradigmelor. Subsemnatul nu face exceptie, ca sa nu avem vorbe 😀 .

O persoana ce promoveaza (pasa-mi-te) capitalismul, dadea un  citat din Winston Churchill sub forma : „Răul inerent al capitalismului este împărţirea neechitabilă a bogăţiilor. Bunul inerent al socialismului este împărţirea echitabilă a sărăciei.”
Originalul este : „The inherent vice of capitalism is the unequal sharing of blessings; the inherent virtue of socialism is the equal sharing of miseries.”

Diferenta intre „impartire echitabila” tradus de person si „impartire egala”, asa cum spune de fapt Churchill, pare nesemnificativa la prima vedere. Dar de fapt este uriasa.
In fapt este la antipod !
Pentru ca „echitabil” inseamna drept, cinstit, corect.
Iar impartirea egala este evident NEdreapta, NEcinstita si INcorecta.
Este suficient sa analizam simplu prima operatiune a „impartirii egale” : iei de la cel ce a realizat mai mult. Altfel nu ai de unde sa dai celui ce a realizat mai putin, logic.
Ce e drept-cinstit-corect aici ????
E furt, rapt, hotie, talharie, cum vreti sa-i spuneti, dar numai cinstit nu e !
Cu siguranta omul nici nu a realizat proportiile gafei.
Sa ne reamintim ca in clasa a IX-a cred, era un manual intitulat „Etica si echitatea socialista”. Ni s-au inoculat termeni mutanti, concepte strambe.

Este doar unul din nenumaratele aspecte ce demonstreaza ca majoritatea privim si incercam sa intelegem capitalismul analizandu-l cu instrumentele socialiste. Pentru ca doar astea le avem la indemana.
Si aici intra si resentimentul fata de cei bogati ce l-am regasit in mod repetat in ideea de confiscare a averilor ce nu pot fi justificate (prezumtia de vinovatie promovata ferm de MM 😉 ), si sentimentul ca cota fixa de impozitare este corecta, si afisarea ostentativa a unui sentiment de superioritate a celor ce intr-un fel sau altul au reusit pe piata, cel mai ades (asta e cu atat mai ridicol) a celor care au reusit doar sa acumuleze niste ani de studii la te miri ce institutii de invatamant, chiar daca la aplicarea in practica a muntelui de informatie acumulat sunt zero barat ..samd.

Cred ca marea provocare ce ne sta in fata este schimbarea mentalitatii multimii.
Noi ne focalizam exclusiv pe politicieni. Pe selectarea lor, pedepsirea lor, schimbarea lor…
Noi, adica unii ce ne pretindem ca tinem la niste standarde minime.
Dar aici avem un adversar imbatabil : TOTI ceilalti care nu au aceste standarde minime. TOTI ceilalti care inteleg sucit ideologiile. Cel putin „sucit” fata de cum intelegem noi 😀

Vestea proasta este ca toata datele problemei arata ca este normal ca acum lucrurile sa stea asa.

Vrem economie privata SI libertate sociala.
Dar pe o piata nereglementata de stat, in speta intr-un sistem economic capitalist, incercand sa pastram libertatea sociala la un nivel maxim, avem o mare problema : democratia.

Sistemul democratic isi are esenta in puterea de decizie a maselor, iar masele observam ca sunt formate din persoane care nu au afaceri in propietate si prin urmare se afla intr-un conflict de interese cu sistemul capitalist. Multimea patronilor/propietarilor de afaceri va fi intotdeana mai mica decat multimea angajatilor acestor afaceri. La care se adauga angajatii administratiei de stat. La care se mai adauga si persoanele asistate social.

Deci …. la prima vedere cei care ar putea agrea capitalismul sunt in numar net inferior (poate infim) in raport cu cei carora aceasta oranduire nu le surade. Majoritatea NEfiind propietari de afaceri, au interese aparent contradictorii cu structura economica capitalista.
Am putea spune ca manifestarea cea mai plenara a democratiei se poate face teoretic intr-o societate comunista. Dar care tip de societate colapseaza automat din cauza ineficientei economice. E verificat 😉 !
Pentru ca oamenii au tendinta de a opta pentru a primi roade pe care nu le-au produs, dispusi de a ignora lipsa de logica a optiunii lor.
Human nature.

In doua vorbe : vrem o societate democratica (social)  SI cu economie capitalista (economic), adica un fel de „chel cu par”, sau „cerc patrat”.
Prin urmare, doamnelor si domnilor…. avem o problema !

Aici este probabil cel mai acut handicap pe care dreapta/capitalismul il are in fata tentantei oferte a stangii. Votul democratic al majoritatii cetatenilor societatii se indreapta in mod natural catre stanga. Acolo e pomana. Acolo e „bratul inarmat cu bata” al statului care sa oblige „firma” sa te plateasca ‘jde mii de lei – salariu minim pe economie si sa-ti dea 2 luni de concediu de odihna prost-natal, daca esti madama, si concediu pentru prost-tata, daca esti om 😀

Cum iesim de aici ?
Solutia poate fi probabil ca de obicei intr-o zona a compromisului.

Cel mai bine le-ar surade tuturor sa primeasca. Degeaba si cat mai mult.
Dar cum a primi „ceva” nu este posibil in Universul cunoscut, fara existenta unui producator care sa creeze acel „ceva”, oamenii trebuie sa accepte existenta si functionarea acestui sistem. Ce contine OBLIGATORIU propietarul de afacere, patronul, boss-ul.

Cum convingi lucratorii (masele, de !) ca trebuie sa ofere mai mult decat minimul (efort, interes, timp, calitate…) in activitatea pentru care sunt platiti de firma la care lucreaza ?
Ca trebuie sa fie dedicati slujbei pe care o fac in primul rand pentru ca firma sa fie profitabila si prin ricoseu, puternica si stabila, asigurand loc de munca pe termen lung si mai bine platit !!???
Prin aceasta atitudine consimtind de fapt la sistemul economic care dezvolta intreaga societate.

Este innot contra curentului, aruncat zoaiele din galeata contra vantului…..
Pentru ca in mintea angajatului raportul cu jobul este, in principiu, antieconomic.
Munceste cat mai aproape de limita minima, doar putin deasupra liniei unde ar risca sa fie dat afara.
Raspunsul-oglinda al patronului este sa-l plateasca cat mai prost posibil, doar putin deasupra liniei unde acesta si-ar lua lumea-n cap si s-ar duce la alta companie. Fiecare din parteneri dand cat mai putin posibil din ceea ce au de dat, rezulta o forta de franare a afacerii respective.

Pentru a face mecanismul sa functioneze, aceasta contradictie trebuie sa fie mai maleabila, partile  sa ofere mai mult decat minim-minimorum. Dar de fiecare data cel care creste primul oferta este angajatul si nu patronul !
Si am banuiala ca AICI este punctul in care trebuie actionat si la noi !

Cum constientizezi angajatul ca EL trebuie sa fie primul ofertant in aceasta ecuatie ? Poate silindu-l cumva sa se puna in situatia patronului, sa fie capabil de o doza de empatie, sa-l intereseze si aspectul vazut din celalalt punct de vedere !!!!!

Prima tentatie e sa te apuci de teorie, de explicat ce si cum cu sistemul de piata, de la Marx la Friedmann si de la Hayek la Keynes. Se paote face. Si noi poate ar trebui sa ne gandim la asta. Dar teoria nu este suficienta. Personal cred ca aceasta teribila dilema nu poate fi rezolvata decat prin diseminarea ideii de initiativa privata pana la nivel de individ. Fiecare persoana sa poata face o activitate din care sa castige ceva, de preferinta existenta.
Asta cel putin in teorie.

In practica am parerea ca majoritatea covarsitoare vor evita cu disperare sa se implice intr-o activitate de aces gen. Dar trebuie sa li se ofere posibilitatea si tocmai aceasta proba ii va sili cumva sa perceapa mai realist ca a crea o afacere, care eventual sa mai si faca profit, ca sa nu mai zicem ca ar fi bine sa cuprinda si ALTE cateva locuri de munca, nu e acelasi lucru cu a juca o partida de table pe banca, in parc.
Iar din cei care vor avea curajul, in practica unii se vor descurca mai bine, altii mai putin bine, altii deloc.

Ma opresc deocamdata aici.
Deja e prea mult pentru duminica asta.
Dar voi reveni asupra subiectului pentru ca am impresia ca un proiect care sa promoveze o insanatosire a societatii incepand de la radacina ei, de la palmasul fara liceu terminat dar cu drept de stampila, chiar se impune.

O zi excelenta in continuare.

Viq