Daily Archives: februarie 22, 2014

De-un leat cu Grigore

Azi, 22 februarie, 214 ani de la nașterea lui Grigore Alexandrescu.
Și noi suntem încă acolo …. 🙄

Vulpea Liberală

Vulpea fără-ncetare,
Strigă în gura mare,
Că de când elefantul peste păduri domnește
Trebile merg la vale și lumea pătimește.
Că este nedreptate,
Că va să cheltuiască
Veniturile toate
Pentru masa crăiască.

De-acestea elefantul, cât a luat de știre,
Temându-se, cu dreptul, de vreo răzvrătire,
Pe iepure la vulpe cu un bilet trimise,
O invită la curte, o-mbrățișă și-i zise:
“Am aflat, jupâneasă, că ai mare talent.
Voi să te pui în pâine;
Și începând de mâine
Îți dăm cu mulțumire,
Ca un semn de cinstire,
Al găinelor noastre întins departament:
Caută-ți bine treaba.”

— “Pe seama mea te lasă”,
Răspunse oratorul și, sărutându-i laba,
Se întoarse acasă.

În ziua viitoare,
Vulpea ca totdeauna veni la adunare;
Dar însă oblojită, pe sub barba legată,
“Ce ai, de ești astfel?” o întrebară toate.

“Îmi e rău de aseară, îmi e rău cât se poate,
Și cu trebile țării să mă lăsați în pace.
Craiul știe ce face;
El ne-ncetat gândește la al obștii folos.
Adio! sunt bolnavă: m-am înecat c-un os.”

Cunosc mulți liberali, la vorbe ei se-ntrec,
Dar până în sfârșit cu oase se înec.

Lupul Moralist

V-am spus, cum și se pare, de nu îți fi uitat,
Că lupul se-ntâmplase s-ajungă împărat.
Dar fiindcă v-am spus-o, voi încă să vă spui
Ceea ce s-a urmat sub stăpânirea lui:
 
Auzind împăratul că-n staturile sale
Fac năpăstuiri multe păroșii dregători,
Că pravila stă-n gheare, că nu e deal sau vale
Unde să nu vezi jertfe mai mulți prigonitori,
Porunci să se strângă obșteasca adunare,
Lângă un copac mare;
Căci vrea pe unii-alții să îi cam dojenească,
Și-n puține cuvinte,
Să le-aducă aminte
Datoriile lor.
 
Toți se înfățișară: și-nălțimea lupească
Începu să vorbească
C-un glas dojenitor:
 
„Domnilor de tot felul! Bune sunt astea toate?
Datoriile slujbei astfel le împliniți?
Nu aveți nici sfială, nici frică de păcate,
Să faceți nedreptate și să năpăstuiți?
Toate slujbele voastre țara vi le plătește;
Încă, pe la soroace,
Câte un dar vă face.
Dar reaua nărăvire,
Ce o aveți din fire,
Nu se tămăduiește.
Vedeți cu ce morți grele
Se isprăvesc din lume
Și cum lasă rău nume
Acei care fac rele.
Gândiți-vă că poate veți da cuvânt odată.
La-nalta judecată.
Gândiți-vă la suflet, și luați de la mine
Pildă a face bine.“
 
Ast cuvânt minunat,
Pe care domnul lup auz că l-a-nvățat,
Trecând pe lângă sat.
La ziua unui sfânt, când preotul citea
Și propoveduia,
Pe mulți din dregători, să plângă i-a-ndemnat.
„Ei! ce ați hotărât, jupâni amploiați?
Oare-o să vă-ndreptați?“
Îi întrebă atunci înălțimea-mblănită,
Ce purta o manta de oaie jupuită.
„Spuneți, o să schimbați purtarea-vă cea proastă?“
 
— „Să trăiți la mulți ani, dobitocia-voastră,”
Răspunse un vulpoi, în slujbe lăudat;
“Ne poate fi iertat,
Să vă-ntrebăm smerit, de vreți a ne-arăta,
De unde-ați cumpărat postavul de manta?“
 
Când mantaua domnească este de piei de oaie,
Atunci judecătorii fiți siguri că despoaie.

Grigore Alexandrescu