Monthly Archives: martie 2014

Aceasta tara de vis

Când se va sfârsi asfaltul drumului
trupul meu si trupul tau se vor face asfalt
ca sa nu ramâna necalatorita
aceasta tara de vis.

Când vor cadea frunzele pomului,
când se va vesteji iarba câmpului,
pletele mele si pletele tale
se vor asterne pe câmpuri
ca sa nu ramâna înfrigurata
aceasta tara de vis.

Când vor seca izvoarele
si când ploile vor pleca în sus
eu si cu tine ne vom tine de mâna
si vom plânge, vom plânge
ca sa nu ramâna vaduvita de tristete
aceasta tara de vis.

Când vor muri câinii,
când vor pieri caii,
când iepurii vor fi mâncati
de gura mortii,
când ciorile negre
si pescarusii albi
vor fi mistuiti în gusa aerului,
eu si cu tine vom fi
câine si cal
iepure si cioara,

dar mai ales vom fi
pescarusul cel alb
ca sa nu ramâna
fara diadema de carne vie
aceasta tara de vis.

Nichita Stanescu !

O oferta posibila

Tot gandindu-ma de ceva vreme, atat de profund ca am si adormit de cateva ori, mi-am amintit ceva.
Ceva ce se potriveste cu o framantare ce ne cam framanta : ce sa faca frate partidele „de dreapta” sa castige ceva electorat ?
Inclusiv pe cel propriu !!!!

Ce gaselnita, oferta, nastrusnicie, sa scoata pe piata ca sa zica romanu’ : „Da, dom’le… asta e o idee buna. Pentru asta ii votez ! Macar de data asta, apoi…. mai vedem !”

Ceea ce mi-am amintit e un sfat al lui Maxwell. Care in original zice ceva de genul „People don’t care how much you know until they know how much you care”.
Si sfatul este folosit usor adaptat pe scara larga de o pleiada de profesionisti care inainte de a-ti prezenta extraordinara sansa de a achizitiona produsul lor, se straduiesc sa transmita senzatia ca le pasa de tine.
Daca asta este important in oferirea unui produs sau serviciu oarecare, cu atat mai mult conteaza atunci cand ceea ce oferi oamenilor este tocmai ideea … ca-ti pasa de ei. De necazurile lor, de interesele lor, de viata lor.
E limpede ca aici ar trebui sa vii cu ceea ce ei vor sa fie rezolvat, nu cu ce vrei tu sa rezolvi.
Nu vii cu o formula pentru matrice si determinanti daca el vrea o analiza literara.

Nu o sa reusesti sa faci asta nicicand atat vreme cat nu catadicsesti „a te cobora” la nivelul lor si a empatiza efectiv. Este zona in care chiar trebuie sa mergi printre ei. Sa te pui in pielea lor. Sa faci ce fac ei, sa privesti ce privesc ei, sa intelgi cum inteleg ei… in cele din urma sa simti ce simt ei si sa vrei ce vor ei.
Si atunci vei sti.
Vei sti ce vor, ce au nevoie, ce sa le oferi si cum.

Aici cred ca mai trebuie mentionat un aspect.
Noi spunem/scriem pe aici deseori ca poporul asta vrea pomana. Ca vrea sa i se dea. Si prin asta ca o alta maniera de guvernare decat pomana pe termen scurt cu dezastrul pe termen mediu/lung adoptat de PSD este singura oferta viabila.
Poate.
Dar daca nu ?
Daca gresim, ca oameni suntem, na !
Daca la faza asta frustrarea isi ia o halca mult prea generoasa din capacitatea noastra de judecata si evaluam eronat situatia, sub excesiva emotie, conform discutiei de-o avuram cu putin in urma ?

Aparent electoratul vrea sa „i se dea”.
Aparent.
Numai ca daca privim mai atent de fapt electoratul nu tine neaparat „sa i se dea”. El in realitate vrea „sa aiba”.
O slujba mai buna, bani mai multi, timp liber de vacanta si siguranta pe termen lung….so on.
Asta cred ca este ceea ce electoratul (inclusiv al PSD) vrea in realitate.

Iar daca este asa, atunci „sa i se dea” poate fi inlocuit.
Pentru ca de fapt aceasta concluzie se refera doar la una din solutiile ce pot rezolva problema, solutia „mancam acum sacul cu seminte chiar daca la primavara crapam ca si asa … pe termen lung toti suntem morti” 😀 😀 😀 😀
Dar nu este singura solutie care ar putea rezolva problema electoratului.
Dimpotriva. Realitatea istorica a dovedit ca este o non-solutie.
Iar impartirea lumii dpdv economic a dezvaluit si o alternativa viabila : obtine singur ceea ce doresti.

Acum hai sa ne gandim un pic, ca tot se poarta indemnul la gandeala, care om ar opta pentru alternativa de a primi ceva ce altcineva decide si in cantitatea pe care respectivul o considera, daca ar avea alternativa de a lua el singur exact ce doreste si in cantitatea dorita ????

Probabil ca asta bate oarecum cu „visul american”. Ceea ce pana la urma nu este deloc mai rau decat cosmarul rusesc.

employ-bar-chart-FINALDaca e asa, atunci singura problema reala cu care oferta de pe trotuarul non-USL(USD…whatever..tot un drac) se confrunta este transmiterea increderii ca cetateanul simplu chiar ar fi in stare sa faca o asa minunatie.
Pentru asta as avansa doua idei de baza ce pot constitui oferta :
1. Asigurarea functionarii corecte si stabile a unui stat de drept real.
Si aici pot fi o multime de subiecte subsidiare, de la avocatul poporului la indendenta justitiei si retur.
2. Incurajarea, stimularea si sprijinirea intreprinzatorilor.
Cu posibile puncte :
– Scutirea totala de impozit a veniturilor obtinute din activitati private ce nu depasesc doua salarii medii pe economie;
Aici pot fi conditionari care sa simplifice monitorizarea si sa limiteze evaziunea, precum obligativitatea de a misca fluxul financiar exclusiv prin tranzactii bancare si transparenta institutiilor financiare in fata administratiei de stat prin acceptul clientului, sau ceva de genul…
– Asistenta legislativa gratuita pentru pornirea si functionarea unei activitati private;
– Asistenta financiara gratuita pentru pornirea si functionarea unei activitati private;
– Asistenta manageriala gratuita pentru intreprinzatorii privati in primii X ani de functionare;

De buna sama este absurd sa ne inchipuim ca daca asta s-ar face, atunci toti romanii ar purcede cu motoarele turate la activitati private de nu mai ramane samanta de picior de bugetar. Sunt si personi cu inertie excesiva si mult mai multi decat acestia, multi neincrezatori pe care nu-i convinge decat succesul fratelui mai mic si mai prost.
Dar am parerea ca ceva se va intampla.

SE2In primul rand s-ar limpezi si simplifica enorm oferta, ar putea fi exprimata simplu si clar sub forme concise : „Fiecare sa munceasca pentru sine si familie, nu pentru stat !”, „Dreptul de a obtine rezultatul muncii tale !”, „Tu decizi nivelul tau de trai !”…so on.

In al doilea rand cred ca ar creste numarul celor ce vor sa se desprinda de statul asistential.
Daca in campanie s-ar pune accent pe suma ce se duce la stat drept impozit si pe risipa iresponsabila pe care statul o manifesta fata de finantele stranse din punga cetatenilor, cu exemple extrem de concrete si convingatoare, ceva se va petrece in mintea oamenilor.
In definitiv, fata de starea existenta, o activitate privata part-time macar, la inceput, ale carei venituri ar fi scutite de impozit, nu poate fi decat extrem de tentanta. Ganditi-va ca la o simpla amplasare de automate de jucarii spre exemplu, sau de cafea 😉 , timpul necesar pentru functionarea afacerii ar fi extrem de suplu si elastic iar venitul obtinut ar putea dubla relativ usor finantele familiei.

In al treilea rand sunt aproape sigur sa s-ar obtine un efect-avalansa.
Asa cum ziceam mai deunazi, in jumatatea care se arata deschisa schimbarii/progresului, primele 2-3 procente, constituie nucleul dur, cei indrazneti care vor sa fie primii. In linii mari, ei sunt deja implicati. Lor insa li se va alatura un segment important, respectiv urmatoarele 13-14 procente de doritori-retinuti, de ambitiosi-tematori.
Odata constientizati de „fereastra asta de oportunitate” acestia ar face pasul. Iar daca se atinge punctul critic de 18%+ atunci poate blugarele de zapada o poate lua la vale.
Pentru ca putine persoane vor mai ezita in momentul in care fratele mai tamp isi cumpara masina mai buna si coliba la Busteni, in momentul in care pe sub-mediocrul clasei de acum x ani, il doare-n luxatie de ajutorul de stat pentru incalzire si isi face vacantele pe plajele mediteranei.

Atunci va fi tot mai usor de inteles de ce „a primi” este net inferior fata de „a obtine” si de ce statul trebuie sa-si vada de treaba lui, de … stat, separat si cuminte.

Viq