Intre Basescu si Macovei sau intre PMP-(Basescu) si PDL-Blaga?

Acum doua zile am vrut sa raspund „temei de casa” propusa de @eugeni –  daca a facut bine sau nu, daca ajuta sau nu dreptei, critica dura pe care i-a adus-o Basescu lui Macovei. [Ieri s-a adaugat in discutiile de pe blog si atacul Elenei Basescu la Monica Macovei]. Putem sa ne intrebam acelasi lucru si daca luam in discutie criticile (adesea excesive, asa mi se par, sau atacurile) noastre, ale celor de pe margine la unul sau altul dintre fragmentele care formeaza azi „dreapta”. Ar fi fost poate necesar si mai indreptatit  sa vorbim despre „dreapta” si influente asupra „dreptei” daca am fi fost in fata unei „drepte unite”, sau in situatia de a pleda pentru unirea ei. Asa cum multi am dorit-o multa vreme si poate, cum o sa o mai dorim la prezidentiale. Deocamdata, ceea ce se intampla pe scena politica romaneasca pe partea „opozitiei” (incluzand declaratiile tuturor actorilor politici) e o intrare in logica luptei (pre)-electorale pentru europarlamentare si n-are legatura in acest moment, cu „dreapta” in ansamblul ei. 

 

Revenind totusi la tema de casa, asa cum a fost ea data, rezolvarea mea a insemnat un text prea lung pentru un comentariu. Parafrazandu-l pe Eugeni, nu stiu daca insistenta pe subiect (si as specifica, un anume gen de insistenta, care depaseste prin forma si continut ponderea unei argumentari faptice), face sau nu bine. Dar se pare ca e inevitabila. Ca si disensiunile si tensiunile care apar…

 

In continuare, rezolvarea temei de casa asa cum mi-a iesit mie:

 

In primul rand – imi asum pozitia de sustinator al presedintelui Basescu, in care mi-am pastrat constant increderea. Adica sunt „basista” (eticheta acceptata, nu si cea de „taliban”). Apoi, apreciez ca extrem de valoroase si meritorii profesionalismul, tenacitatea, curajul, munca, eforturile, contributiile de necontestat ale Monicai Macovei in planul reformei justitiei (in tara si in PE). Din pacate, din punct de vedere al sustinatorului politic, nu ma pot considera si „macovista”, pentru ca in contextul politic actual nu am cum sa fiu si basista si macovista. Si imi pare rau ca lucrurile stau asa, dar trebuie sa le iau ca atare.

 

Cateva remarci: (plecand de la faptul ca in enuntul „temei de casa”, formularile sunt: „atacul lui Basescu”, „raspunsul lui Macovei”)

 

Despre atacul lui Basescu.

Intr-o recenta emisiune a Sorinei Matei, presedintele vorbeste despre faptul ca s-a simtit tradat de oameni care i-au fost alaturi, care ii datoreaza mult in privinta carierei politice si care ii ignora (sau neaga) merite in procesul de reforma a Justitiei.  (si da exemplul criteriului de selectie la sefia DNA, despre care i-a vorbit la timpul respectiv, ministrului justitiei de atunci, Monica Macovei: sa fie procurorul care a avut curajul sa trimita in instanta un politician al puterii – fiind vorba despre PDL).

A spus Basescu un neadevar? Personal sunt convinsa ca nu.

 

Raspunsul lui Macovei („in care nu se dezice de Basescu”, specifica @eugeni) 

Mie mi se pare si el o critica dura (chiar un atac prin procese de intentie) la Basescu : „istoria nu trebuie rescrisă în funcţie de interese electorale de moment sau de nervii dintr-un anumit moment”…”preşedintele vrea să inducă în opinia publică ideea că au fost, nu ştiu, proceduri fantomatice sau că l-a scos din joben pe Morar şi că n-a crezut în acele proceduri, este treaba lui.”)

 

Despre opinia lui C Preda (fata de care, ca personaj politic nu am avut niciodata o preocupare si nici o simpatie prea mare, remarcandu-i mai degraba declaratiile care mi s-au parut inoportune) o consider 1- ca facand parte din dreptul oricui de a se exprima (am vazut ca s-a comentat cu „n-are nimeni nevoie de parerea lui”) si 2- ca pe o reactie politica partizan-electorala, in contextul unor dispute politice partizan-electorale intre membri PDL si membri PMP. [Daca e important cine incepe o disputa si nu cine o continua, sau ii pune punct, cred ca „meritul” revine in acest caz PDL-Blaga]

 

Ca sa incerc sa inteleg cat mai corect originea acestor declaratii, si ma refer la primele doua, care sunt dpmv o (re)confirmare a despartirii mai vechi dintre Basescu si Macovei, trebuie sa fac un apel la memorie (cu mentiunea ca informatiile de care eu dispun sunt limitate la cele aparute in presa de-a lungul timpului).

 

In primavara lui 2013, in contextul numirii sefilor DNA si PG, presedintele Basescu a fost tinta unor atacuri de presa (si in mediul on line), extrem de dure ale asa numitilor „justitiari”. Cred ca nu exagerez daca le consider adevarate linsaje de presa, atata vreme cat s-au folosit expresii ca „tradator al justitiei”, „rusine Traian Basescu!”, „troc rusinos” etc. (nu mai insist, sunt cunoscute).

„Corul” mediatic il desfiinta practic la acel moment pe presedinte, il facea dusmanul nr 1 al Justitiei, negandu-i direct sau indirect, ignorand sau, in cel mai „bun” caz, minimalizand inclusiv contributia sa majora, esentiala in declansarea si sustinerea extrem de consistenta a procesului de reforma in Justitie si implicit a independentei acesteia (asta insemnand si contributia personala in indicarea unor criterii de alegere, in alegerea, impunerea si sustinerea unor oameni in interiorul sistemului). 

Concomitent Morar devenise pt aceiasi justitiari „eroul” sacrificat miseleste de presedinte…

„Corului” acesta, i s-a alaturat si Monica Macovei (fie prin elogiile aduse lui Morar, fie prin ingrijorarea fata de soarta justitiei, fie prin „taceri” semnificative despre Basescu). Fapt!

 

Paranteza. Dupa ce s-a dovedit ca Basescu a jucat magistral cartea DNA (in conditiile in care USL era la putere, cu o majoritate zdrobitoare), nu am vazut ca „justitiarii” care ii adusesera invinuiri atat de grave si iata, neintemeiate, sau care lasasera cu buna stiinta sa planeze asupra presedintelui suspiciuni atat de nedrepte, repet, nu am vazut sa-si fi recunoscut eroarea, sa-si fi facut un „mea culpa”.

 

La asta as mai adauga tacerile Monicai Macovei, tot semnificative dpmv,  fata de atacurile la Basescu (si PMP) venite din partea unor lideri si colegi PDL –  Cezar Preda, de exemplu, il acuza de curand pe presedinte de incalcarea constitutiei. Au fost atacuri mai voalate, dar avand ca tinta clara presedintele, in timpul mitingului PDL din februarie – Blaga  (liderul PDL care vorbea despre „valori impartasite” cu comunistii chinezi – scuze ca reamintesc episodul, dar a fost si ramane unul socant pentru mine). Pe scena de pe care s-au lansat aceste atacuri, s-a afla si Monica Macovei. Fapt!

 

Ma opresc aici cu rememorarea unor momente (nu sunt singurele) care ma fac sa afirm ca „atacul lui Basescu” a fost precedat de „atacuri la Basescu”, de care nici  Monica Macovei nu e straina. Aceasta este doar o constatare faptica, asa cum o percep eu, nu judec si nu acuz pe nimeni de nimic. Atata doar ca am mai multa incredere in Basescu. Si regret ca presedintele si Macovei nu mai sunt (acum) in aceeasi „barca”.