Notă


Î
NVIEREA

 


Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii,
Al morţii rece spirit se strecură-n tăcere;
Un singur glas îngînă cuvintele de miere, 
Închise în tartajul străvechii evanghelii.
*
C-un muc în mîni moşneagul cu barba ca zăpada,
Din cărţi cu file unse norodul îl învaţă,
Că moartea e în luptă cu vecinica viaţă,
Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-şi prada.
*
O muzică adîncă şi plină de blîndeţe
Pătrunde tînguioas
ă puternicile bolţi:
„Pieirea, Doamne sfinte, căzu în orice colţ,
Înveninînd pre însuşi izvorul de vieţe,
*
Nimica înainte-ţi e omul ca un fulg,
Ş-acest nimic îţi cere o rază mîngîioasă,
În pîlcuri sunătoare de plînsete duioase
A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg”.
*
Apoi din nou tăcere, cutremur şi sfială
Şi negrul întuneric se sperie de şoapte…
Douăsprezece pasuri răsună… miez de noapte…
Deodată-n negre ziduri lumina da năvală.
*
Un clocot lung de glasuri vui de bucurie…
Colo-n altar se uită şi preoţi şi popor,
Cum din mormînt răsare Cristos învingător,
Iar inimile toate s-unesc în armonie:

 

„Cîntări şi laude-nălţăm

Noi, Ţie unuia,
Primindu-l cu psalme şi ramuri,
Plecaţi-vă neamuri,
Cîntînd Aleluia!
*
Cristos au înviat din morţi,
Cu cetele sfinte,
Cu moartea pre moarte călcînd-o,
Lumina ducînd-o
Celor din morminte!”

 

Mihai Eminescu

 

*

Reclame

15 responses to “

  1. Paste fericit tuturor.
    Liniste si impacare cu voi insiva.

  2. Isuse, ce ti-am dat?…

    Tu ne-ai adus iertarea,
    Ne-ai dat Salvarea-n dar.
    Ne-ai scos din închisoarea
    pacatului murdar.

    Ne-ai dat o noua fire
    si un vesmânt curat.
    Dar noi, ca multumire,
    Isuse, ce Ti-am dat?

    Tu ne-ai adus putere,
    scântei din focul Tau,
    o sfânta-nvapaiere
    ce mistuie ce-i rau.

    Spre vesnica cetate
    o cale ne-ai taiat.
    Dar pentru-acestea toate,
    Isuse, ce Ti-am dat?

    Tu tot ce-aveai în lume
    si-n cer ne-ai daruit:
    si inima, si nume,
    si Duh nemarginit.

    Si-n zarea albastruie
    Tu ce-ai luat si cât?
    …Doar patru rani de cuie
    si-o rana-n piept. Atât…

    Costache Ioanid

  3. Sa fie lumina ! 😀

    Doresc tuturor ginduri bune si rezistenta la suferinta.
    Rabdare in fata incapatanarii in eroare…
    … intelegere si acceptare a imperfectiunii ce ne caracterizeaza pe toti.

    Undeva, povestea lui Isus e si o excelenta ilustrarea a tradarii, a pragului moral uman extrem de precar. Avem nevoie de o sursa de lumina de dincolo de noi.

    Pregatiti lumanarile !

  4. Daca am trecut pe categoria asta pun pe Radu Gyr poetul care a scris cantece legionare, si care a mai scris Ridica-te Gheorghe , ridica-te Ioane- cu ocazia colectivizarii – pentru care a fost condamnat la moarte de comunisti. Si care a fost luat in ras cand prostul de Mihai Neamtu a recitat cu naivitate poezia

    De pasti, cand imbuibatii ipocriti trec pe cele sfinte inainte de a hapai miei si oua ,sa aiba indigestie, si sa arunce cozonaci nemancati dar cumparati frenetic ,,, prefer poemul asta cu Iisus in celula

    Azi noapte Iisus mi-a intrat in celula.
    O, ce trist si ce-nalt parea Crist !
    Luna venea dupa El, in celula
    Si-L facea mai inalt si mai trist.

    Mainile Lui pareau crini pe morminte,
    Ochii adanci ca niste paduri.
    Luna-L batea cu argint pe vestminte
    Argintandu-I pe maini vechi sparturi.

    Uimit am sarit de sub patura sura:
    – De unde vii, Doamne, din ce veac ?
    Iisus a dus lin un deget la gura
    Si mi-a facut semn ca sa tac.

    S-a asezat langa mine pe rogojina:
    – Pune-mi pe rani mana ta !
    Pe glezne-avea urme de cuie si rugina
    Parca purtase lanturi candva.

    Oftand si-a intins truditele oase
    Pe rogojina mea cu libarci.
    Luna lumina, dar zabrelele groase
    Lungeau pe zapada Lui, vargi.

    Parea celula munte, parea Capatana
    Si misunau paduchi si guzgani.
    Am simtit cum imi cade capul pe mana
    Si-am adormit o mie de ani…

    Cand m-am desteptat din afunda genuna,
    Miroseau paiele a trandafiri.
    Eram in celula si era luna,
    Numai Iisus nu era nicairi…

    Am intins bratele, nimeni, tacere.
    Am intrebat zidul: nici un raspuns !
    Doar razele reci, ascutite-n unghere,
    Cu sulita lor m-au strapuns…

    – Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele.
    Din luna venea fum de catui…
    M-am pipait… si pe mainile mele,
    Am gasit urmele cuielor Lui.

    Radu Gyr

  5. Multumiri pt poezia lui Radu Gyr !
    Sarbatori fericite, Pasti cu bucurie, speranta renaste !

  6. EU sunt CALEA ,ADEVARUL si VIAȚA  …..ÎNCEPUTUL si SFÎRȘITUL …

    „Invierea lui Hristos a rupt valul care acoperea omului misterul existentei post-mortem, a deschis vietii omenesti o privire spre zarea vesniciei, a luat mortii rolul si caracterul de sfarsit tragic si dureros. Viata nu este o scanteie efemera si enigmatica in haos; este o existenta de durata cu destin spiritual in eternitate. Daca pana la Hristos, omenirea nu putea raspunde la intrebarea esentiala: Ce se afla dincolo de moarte?, iata ca acum gasim raspuns. Filosofi, lideri de religii, ganditori au incercat sa “exploreze” misterul mortii, insa fara succes. Nimeni nu a putut marturisi din experienta personala ce se afla dincolo de moarte. Toti au plecat “dincolo”, fara a se mai intoarce spre a-si confirma ideile sau invataturile. Singurul care S-a intors este Hristos, iar raspunsul tot la El il aflam: nu se termina totul odata cu moartea. Moartea este numai un prag catre o alta existenta. Daca trupurile se intorc in pamantul din care au fost luate, sufletele traiesc mai departe.”

    Paște fericit si lumină in suflete !!!

  7. Paste fericit..pentru toti cei care ne citesc!
    Pentru toti cei care CRED ca Speranta nu a murit!
    Pentru ca EA renaste in fiecare an,,cu fiecare INVIERE.anume destinata pentru noi toti!
    Hristos a inviat!

  8. Paste fericit, tuturor copacenilor,
    si special pentru tanarul de stanga, @lastnightmusic, in ale carui vorbe ma regasesc, cand nu am cuvintele la indemana.

  9. Muntele Măslinilor
    de Rainer Maria Rilke

    Pe sub frunzișul palid el pătrunse,
    înfrânt și pal, printre măslini, pe munte;
    și aplecându-și prăfuita frunte,
    în mâna lui fierbinte și-o ascunse.

    Povestea lui fusese încheiată.
    Eu plec de-acum și toți mă părăsesc.
    De ce vrei Tu să spun că ești când, iată,
    eu însumi nu te mai găsesc?

    Nu Te mai pot găsi. Nu. Nici în mine
    și nici în alții. Nu ești pe pământ.
    Nu te mai pot găsi. Și singur sunt.

    Sunt singur cu durerea întregii lumi în mine,
    pe care-am vrut s-o potolesc prin Tine,
    Tu care nu exiști. Ce grea rușine…

    S-a spus apoi: un înger venit-a să-l aline…
    De ce un înger? Noaptea a venit.
    Nepăsătoare, crengile foșneau.
    Discipolii prin somn se frământau.
    De ce un înger? Noaptea a venit.

    Și n-avea noaptea aceea nimic deosebit.
    Era cum sunt atâtea nopți în viață,
    cu câini ce dorm și crengi nepăsătoare.
    O noapte dureroasă, o noapte oarecare
    ce-așteaptă până iarăși se face dimineață.

    Căci îngerii nu vin de obicei
    la cei care se roagă cum el se tot rugase,
    și pentru ei nu-s nopți miraculoase.

    Pe-acei ce-și vor ei singuri pierzarea toți îi lasă,
    și tații lor se leapădă de ei
    și mamele îi izgonesc de-acasă.

    (traducere de Al. Philippide)

  10. …chiar sa fi fost un inger pe undeva Iisus nu l-a vazut……….

  11. Cristos a inviat!

  12. Paste Fericit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s