„Vedem întotdeauna drumul cel bun, dar nu apucăm decât pe cel cu care suntem obişnuiţi”

Azi Paulo Coelho împlinește 66 de ani !

Plus unul de la Doina, 67 ! 😀 😀 😀

Viq

Anunțuri

58 responses to “„Vedem întotdeauna drumul cel bun, dar nu apucăm decât pe cel cu care suntem obişnuiţi”

  1. Uff salut
    Dan Puric cand implineste 66 ?
    Ca sunt cam de aceiasi teapa…. Profunzi pentru superficiali

    • Last, si Umberto Eco il citeste Ian Fleming
      Doar ca cei ce-l citesc pe Eco nu-l citesc pe Fleming.
      Ciudata lume in care traim 😀

      Dar, ca sa-l citez pe Plesu intr-o discutie cu Liiceanu, la o Pizza, despre un june idealist: „Lasa ma tinerii sa scrie!”

      • Eu ii citesc pe amandoi. Pe Eco si pe 007. Nu ma omor prea mult dupa niciunul dar ii citesc cu placere. Dar Puric , Coelho …. brrrrr

        Plesu il parafrazeaza pe Eliade Radulescu

        • 🙂
          Are insa Eco ceva din Fleming, partea lui buna, as spune.
          Pt mine Eco e cumva inversul lui Faulkner, cand ma gandesc la impactul asupra mea. Faulkner imi omoara neuronii intr-un mod placut dar ce seamana cu o tortura, Eco ii trezeste intr-un dans ciudat.
          Ii alternez. Eco is my Hemingway.

          Coelho si Puric nu au niciun impact. Sunt ca o imagine la care te uiti cand te masturbezi, dar care nu te ajuta cu nimic,desi poate ai vrea, si te bagi la somn cu rusinea ne-mplinita.

          P.S. De aia zic, oricine poate/trebuie sa scrie, si, de ce nu, e bine sa o faca. Piata e mare si de tezele de estetica ale lui Hume nu stie toata lumea si nici nu trebuie. Stia si Radulescu asta ceva :D.

  2. Poporul romanesc spune acelasi lucru cand zice:
    Scorul final de pe tabela conteaza nu jocul.

    A penetrat-o (poarta binesur 🙂 ) sau nu a penetrat-o ? . Asta conteaza

    Vedem intotdeauna drumul cel bun …. Sigur ca il vedem, pt ca avem la intersectie 20 de drumuri intre care cel bun. Aici sunt 2 situatii: cea in care vedem drumul cel bun si il ignoram (vezi zecile de supozitii inainte de alegerile europene sau despre PMP, FC, NR ) sau cea in care recunoastem care este drumul cel bun dar din obisnuinta, lene, ipocrizie mergem tot pe cel care ne duce la prapastie

  3. Nu putea sa lipseasca „Maestrul” Paler, un fel de geaman autohton si pesimist al lui Paulo, mentorul pitipoancelor, coafezelor si educatoarelor, electoratul vizat de Doamna:
    „Uneori, e drept, omul oboseşte aşteptând. Şi n-aţi auzit, oare, de situaţii în care, când soseşte în sfârşit ceea ce el a aşteptat, soseşte prea târziu? E, poate, o victorie pe care a dorit-o mult, dar, obţinând-o prea târziu, nu mai are ce face cu ea; o victorie care reuşeşte să-l obosească şi mai mult. Şi renunţă la ea cu o ultimă mare tristeţe, deoarece nu e simplu să porţi o bătălie şi, ajuns la capăt, să-ţi dai seama că asta a fost totul. Bătălia. A existat cândva un scop, dar de atâta aşteptare scopul a murit… Te resemnezi la nevoie cu singurătatea, dar nu vrei să te resemnezi cu desăvârşirea ei.”

    Sau: „Cândva, mă intriga tristeţea de pe chipul „Învingătorului” sculptat de Michelangelo. Tocmai în clipa în care ar trebui să dea lovitura de graţie, el renunţă la victorie. Obosit şi scârbit, îşi întoarce privirea în altă parte. A descoperit, se pare, ceva mai presus de biruinţă şi de vanitate. Dar ce anume?”

    Profun(d)!

  4. hehehe , au navalit viermii. Sa vina cavaleria 🙂 O zi buna,
    @noapte @viq cititi in postarea trecuta la sfarsit comentul lui @eugeni in calitate de admin nedreptatit de voi la alergator spre dreapta ce este. Pune lucrurile la punct,.

  5. Ce-i, ce-a fost p-aici?!
    Mai nimic, au trecut alergatorii
    Sa-si arate muschii prin citate
    De la altii in graba luate.

    (Nu cinstindu-te pe tine
    Lustruindu-se pe ei.)

  6. 1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Paulo_Coelho n. 24.08.1947 – cati ani implineste azi ?
    2. Ieri Andrei Plesu a implinit 66 ani .

  7. buna dimineata 🙂 eterna dilema existentiala…pacatul originar a fost punctul de raspantie a destinului uman…drumul bun…drumul vietii vs drumul cunoasterii…de 6000 de ani omul desi cunoscand drumul bun a ales drumul gresit care este drumul cu care s-a obisnuit..drumul trufiei autodeterminismului…respingand legile divine de esenta spirituala si alegand legile umane de esenta materiala.. omul traieste de 6000 de ani in mizerie spirituala violenta nedreptate distrugere si suferinte de neinchipuit…6000 de ani de guvernanta umana ne-a adus unde suntem astazi in haos generalizat care ne va duce in final spre autoanihilare…autoguvernanta omului dupa principii materialiste…noi suntem stapinii noi le stim pe toate noi ne croim propriul destin noi facem lucrurile sa se intample….nu ne-a adus nici nemurire nici bunastare nici fericire si nici pace…si totusi nu suntem inca dispusi sa ne intoarcem la drumul cel bun…sa renuntam la material egoist in favoarea spiritualului…altruist…cautarea …regasirea…drumului bun… se poate face greu si numai la nivel individual…

    • 🙂
      Nu-mi permit sa comentez pe fond asemenea efluvii de intelepciune si tainica spiritualitat,e prilejuite neindoielnic de Prezenta Maestrului Paulo…
      Dar, ca injinier, as intreba totusi ce-i cu fixatia cu 6000 de ani?
      Intre acu’ 7000 de ani si 200000 era altfel?

      • ca injineer tu poti avea si dileme existentiale ? cine suntem de unde venim si care este rostul existentei noastre pe tera ? sau te marginesti numai fixatii ,,stiintifice,, caz in care te rog sa-mi spui tu cumm era acum 7000 sau 200000 de ani ? cand a aparut maimuta primordiala a lui darwin ?lumineaza-ne domn jener 😆

      • asa si ? ok m-am lamurit tu ai dileme existentiale… ai in schimb o problema existentiala…madame udrea si ce crezi tu ca reprezinta ea :mrgreen: lasa ca nu esti singur…nu vei putea niciodata ,,sa descoperi,, adevarul…pentru ca Adevarul nu poate fi descoperit…el nu poate fi decat Revelat…pana si Darwin a recunoscut asta…

  8. PS. numai spre sfarsitul vietii omul este in stare sa recunoasca Adevarul…de la michelangelo si newton pina la einstein si premiatii nobel contemporani tot vedem exemple… se pare ca..asa trebuie sa fie..

  9. emily, cum poti atunci concepe o cauzalitate exterioara a ceea ce este?
    Tot ceea ce este este subiect al materialismului. Exteriorul materialismului e subiect de credinta, nu de cunoastere. Daca spiritualitatea devine cunoastere atunci ea devine implicit parte a trairii materialiste si implicit se auto-distruge si altceva ii va lua locul.
    Niciodata omul nu va fi spiritual in exclusivitate pentru ca asta va insemnea ca ceea ce considera el in momentul initial a fi spiritual, va deveni material.

    Iar credinta nu poate deveni motivatie colectiva, ea apartine fiecaruia.
    Cred in plus ca e un pacat sa dualizezi fiintarea intre material si spiritual, din moment ce ai alte unelte de analiza.

    Nu mai vorbesc si de subiectivitatea superficiala a propunerii tale. DA, exista un adevar spiritual, dar, nu vom putea niciodata sa vorbim despre el sau sa-l conceptualizam. Ceea ce numesti tu spiritual sunt doar niste cuvinte fara analogie reala. Despre credinta poti vorbi, dar obiectul ei nu poate fi niciodata definit decat in termeni materialisti, ceea ce faci si tu.
    Spiritualitatea de care vorbesti e doar un materialism ezoteric.

    Tine cont si de faptul ca Wittgenstein, in ciuda analiticii sale rigide, e probabil cel mai spiritual ganditor al secolului trecut.

    • *a se taia „atunci” din prima fraza

      • @prl…nu voi incerca sa te ,,convertesc,,…in fond la spiritualitate se ajunge printr-o experienta Personala…dezbaterile religioase vs dezbateri gnosticiste sunt vanare de vant…sunt colectivisme care nu duc decat la indoctrinare..ratacire fara speranta..parerea mea …punct.

        • de unde stii insa ca ceea ce crezi nu e doar in capul tau.

          si eu am avut o revelatie personala, dar cunoscand hormonii o privesc cu scepticism si indoiala.
          Imi traiesc spiritualitatea, momentan, pe principiul:
          „Cred, Doamne, ajut[ necredintei mele!”

          • foarte frumos daca este sincera credinta ta …si te rogi …ajuta Doamne necredintei (slabiciunii) mele…atuci ..keep up the good work…

    • Sa nu-l uitam pe Gödel cu:
      Intr-un sistem axiomatic suficient de complex pentru a descrie macar aritmetica numerelor naturale avem:
      1. Daca sistemul formal e consistent, atunci nu poate fi complet.
      2. Consistenta axiomelor nu poate fi dovedita din interiorul sistemului.

      Adica, intotdeauna exista adevaruri care nu se pot demonstra.

      • bun argument.

        atunci avem credinta si aia e alta mancare de peste 🙂

      • @bill 🙂 tocmai ai motivat existenta Adevarului revelat de esenta divina care este absolut….adevarul uman demonstrabil numai pe baza ratiunii materialiste….cele cinci simturi fiind fundamentul..adevarul demostrabil astfel se dovedeste in final a fi…relativ 😆

    • Prw,

      Nu stiu, poate ca in ultimile decenii s-au acumulat cantitati majore de informatii pentru a se impune niste reevaluari ale conceptului.

      Conceptul filosofic al materialismului incerca sa dea o logica a ceea ce se cunostea la un moment dat.
      Separand cumva realul palpabil senzorial de realul impalpabil (informatie, timp, gand…credinta .. )

      Intre timp patrunzand din ce in ce mai adanc in atom, vazuram ca intre nucleul mic-mic-mic cum e ochiul de pitic, si electronii ce se dau de-a invartitelea pe langa el, este un nimic gol-pusca, un spatiu vid cam de 100 de ori mai mare decat dimensiunea nucleului. Electronii insisi nu-s niste bile de la niste rolimenti mici-mici-mici, ci cuante de energie, niste clustere-tensiune in care ai putea baga degetu’ ca-n fum, daca-i fi suficient de mic-mic-mic si degetu’ ar fi altceva decat un cumul de nimic energetic 😀

      Asemeni componentii atomului, protoni/neutroni, la randul lor clustere de quarci-up & down, lipite cu gluoni-superglue.
      Ajungi la celebrul „Totul e energie” care in subsidiar de fapt certifica stiintific ca nimic nu e „material”.
      Totul e „spiritual”.

      Doar ca „spiritual” capata alta conotatie, mult mai ampla decat o poate vedea (nu si intelege) un dement ca Abu Abduallah al-Britani spre exemplu in zece vieti.
      Nu stiu.
      Poate sunt concepte filosofice ce au avut perioada lor de glorie la un moment dat, cum au avut si unele teorii din chimie sau fizica, potrivite si necesare momentului dar modificate/schimbate ulterior in urma acumularilor de noi si noi informatii despre lume si ce dracu’ cautam noi in ea ! 🙄

      Este posibil ca multe din cele clasice ce le-am acumulat deja sa fie acum doar pura istorie, buna doar la self-esteem.
      Posibil ca altele sa-si pastreze valabilitatea chiar daca Socrate le-a gandit acum aproape 2500 de ani.

      Pe cele din urma le putem cataloga drept penibilitati, truisme, principii, banalitati ?
      yeap !
      Doar ca „stau in picioare” inca !
      Si asta e important.

      Asta apropo’s de „superficialitatea ” celor noua pasi inutili din citatul lui Coelho! 😀

      • Am un text, daca-mi dai voie il postez aici. dar e lung!

        • in fine. precizez ca textul imi apartine si mi-l asum in intregime.

          Cateva consideratii primare. Husserlian, doar ca in alta directie. Nasterea termenului „Filosofie dynamică”

          Stiința vrea să arate că lucrurile sunt. Si reuseste. E vorba de un “a fi” care capătă astfel natura unui enunț triumfător: „Doar ceea ce este, este cu putință să fie! Tot ce este se releva ca fiind prin știință.”
          Raționalismul filosofic, în toate posibilele interpretări de până acum ale termenului (plus, desigur, toate emanațiile sale moderne, fie că e vorba de fenomenologie, filosofie analitică, etc.) a pierdut contactul cu ceea ce este! Ființarea ca atare a devenit obiect științific iar ce e în afara studiului riguros, rece, expermimental sau deductiv, dar oricum legat indisolubil de concret, a eșuat.
          Empirismul a eșuat, pe de altă parte, prin lipsa sa de a prevedea limitele observației și astfel s-ar vedea, teoretic, nevoit să nege acele descoperiri ale științei care ies din sfera sa limitata, deși ele nu sunt deduse pe care rationalista, doar pentru ca nu sunt observate pe cale empirica. Trebuie să precizăm la ce ne referim: Exista in stiinta moderna descoperiri teoretice ce insa nu sunt teorii, deductii ca nu sunt supozitii, adevaruri care nu pot fi inca zarite, particule care pot fi stiute fara a se fi demonstrate sau analizat existent lor. Ele scapa empirismului, ele ies din sfera sa.

          Sa fi murit filosofia in intregime?

          Sa ne uitam la enuntul nostru initial: „Doar ceea ce este, este cu putință să fie! Tot ce este se releva ca fiind prin știință.” Ce mai ramana? Ce mai ramane pentru ca gandirea si observatia filosofica sa nu cada pentru totdeauna in ridicol (sau chiar sa se poata salva din ridicolul in care se afla acum).

          Etica (intelegem aici estetica, metafizica si in general tot ce tine de leibnizian-heideggeriana: „De ce există ceva mai degrabă decât nimic?) a esuat. Tot ce incepe cu De ce/Warum presupune chiar prin sine existenta cauzei, nu explica insa necesitatea ei. „De ce te intrebi de ce…?” ar fi mai corect – o asemenea intrebare devine insa, instantaneu, stiinta si filosoful ramane gol. O presupunere ce pleca din interogatia unui „De ce” e ceva anuleaza caracterul valid al problemei si implicit legatura sa cu fiintarea. Ceea ce este, este si asta e tot ce putem spune. Prin De ce etica se anuleaza pe sine, se transforma in speculatie ce pleaca de la o speculatie iar intrebarea in sine se releva a fi nimic mai mult decat un fals grosolan.

          Filosofia analitica faureste o lume in care exista un set de legi rigide fara de care intreaga constructie se prabuseste, asta in timp ce stiinta demonstreaza, tot mai pronuntat, ca nu ne putem bizui pe legi atunci cand vorbim de ceea ce este.

          Fenomenologia se autodesfiinteaza in raport cu psihologia si neurologia. Neurologia moderna, in special, i-a demonstrat deja esecut si inutilitatea si probabil ca vom vorbi pe larg despre asta, dar nu credem ca e cazul aici.

          Ne permitem sa propunem o abordare diferita, o abordare care sa ia in considerare faptul ca stiinta nu poate esua. Stiinta ce exclama: „Doar ceea ce este, este cu putință să fie! Tot ce este se releva ca fiind prin știință.” nu poate fi contrazisa. Filosofiei ii ramane doar sa enunte, tot cu mandrie: „Doar ceea ce este cu putinta sa fie, poate sa fie! Tot ce poate sa fie se releva prin filosofie.”

          Filosofia este stiinta putintei de a fi.

          • Mda !
            Aproape ca inteleg ! 😀 😀 😀
            Si cred ca sunt de acord cu tine sau cel putin cu directia in care privesti.

            Cu niste mici observatii !

            Stiinta cred ca demonstreaza tot mai pronuntat inversul. respectiv ca tocmai legile sunt singurele concepte pe care ne putem bizui, precum scoarta si mantaua pe nucleul prapaditului asta de gogoloi. Cumva patrunzand in esenta cam din orice directie am incepe sa sapam drumurile ne duc radial tot cam pe acolo : legea atractiei universale, centrifuga, centripeta..samd.
            Inclusiv desfacutul firului „materiei” catre ultima intimitate despre care vorbeam mai sus.

            Formula sub care propui sa explici cu ajutorul stiintei nu explica nimic in opinia mea.

            Este mai lesne de observat daca facem corectura necesara la “Doar ceea ce este, este cu putință să fie!”.
            Aici „este” inseamna ad litteram prezentul, iar daca interpretam asa, asertiunea e falsa, pentru ca cele mai multe din cele ce pot fi evident ca nun „sunt”.
            Astfel ca formulata corect pentru a ilustra ideea, suna „Doar ceea ce poate fi, poate fi..” ceea ce … e acelasi lucru cu ce atribui filosofiei si cred ca nu poate fi negat… dar fara a ne ajuta cu vre-un graunte cognitiv ! 😀 😀 😀

            „Filosofia este stiinta putintei de a fi !”
            Hmm !
            🙄 🙄 🙄
            Nu sunt sigur ca patrund suficient asta !

            Personal eu am acceptat imaginea filosofului-observator la marele spectacol al lumii.
            Pe teren lumea joaca meciul vietii.
            Pe marginea terenului sunt rezervele, antrenorii ce studiaza jocul, explica fenomenele ce au loc intr-o forma un pic mai adanca dar suficient de simpla pentru a se putea concluziona ceva si planifica-coordona jocul din teren.
            Mai sunt insa si altii, in tribune.
            Care privesc si-si exprima parerile chiar fara o finalitate actionala.

            Iar filosoful ii priveste pe toti cei din grupurile de mai sus cautand sa explice ce, de ce, cum….. are loc ceea ce are loc pe intreg stadionul.
            In forma asta, cred ca este de inteles mai usor ca ceea ce el observa („filosofia” sa) poate evolua de la un moment la altul pe masura ce intreg tabloul se modifica pe toate palierele, inclusiv pe cel al cresterii propriei sale capacitati de intelegere si patrundere a fenomenului complex ce are loc acolo.

            dar daca fac un efort in plus si in observatia observatorului includ si observatorul insusi cred ca as putea banui ca la asta se refera
            „Filosofia este stiinta putintei de a fi !”

          • minunat viq. trebuie sa recitesc si sa recitesc ce mi-ai raspuns, dar pana ce dau drumu la sistem va trebui sa iau in calcul cele mentionate de tine, chiar foarte exigent, in special in ceea ce priveste natura de observator a filosofului.

            in mare m-ai inteles. desigur, fiind un textulet scurt, el are lacunele lui de explicatie. ma refeream la altceva cu expresia “Filosofia este stiinta putintei de a fi !”, dar recunosc ca e vina mea ca nu am fost mai exact. Oricum, daca devine vreodata carte, iti trimit cu dedicatie. 😀

            ____________________________
            Sa fie primita ! 😀 😀 😀
            Si eu iti trimit una daca o s-o scriu candva ! 😀 😀
            Cu amprenta cu tus 😀 😀 😀

  10. ”Asta e “politica” noastra, mai larga un pic decat media.”

    mă faci să (mă) râd Doc. viquinius , no offence ! BTW , despre securiştii de pe bloguri … gavarim … cândva ?!!!
    retoric … dăăăă!

  11. … şi dacă tot ne culturalizăm … am o dedicaţie pentru tine :
    http://oliviahorvath.wordpress.com/2014/08/23/icr-paris/

  12. “Vedem întotdeauna drumul cel bun, dar nu apucăm decât pe cel cu care suntem obişnuiţi”

    Nu chiar toţi. Altfel era o veselie de cimitir.
    Majoritatea oamenilor sunt mânaţi de temeri şi nu de vise.

    De aceea conducătorii (politici) ne tot umplu de temeri (taxe, impozite, legi arbitrare) şi nu ne lasă să visăm.

    … şi …

  13. Nu sunt un tip care se încântă uşor.
    În cele aproape cinci decenii de când am deschis ochii mintii spre lume, am învăţat să nu mă constitui în adeptul unei cauze de la prima vedere. Ideile în faţa cărora mă înclin sunt bine prefirate şi abia apoi acceptate de propria mea raţiune.
    Din cele de mai sus, s-ar părea că mă număr printre fericiţii lipsiţi de îndoieli, de nesiguranţă.
    Eroare, îndoiala – prima etapă a formulării şi acceptării unei convigeri – este cea care mă consumă cel mai mult. Tocmai de aceea m-am apropiat cu grijă de problemele cărora nu le-am putut estima de la prima privire amploarea. Am aflat că în astfel de cazuri singurul ajutor nu-mi poate fi decât intuiţia, fulgerarea magică a gândului care strînge brusc într-un tot logic elemente aparent fără legătură, impletita cu credinta ca “dincolo de orizont” mai este totusi “ceva”, un ceva pe care îl accepti sau nu, asa cum este.
    Știu că mintea mea de Homo sapiens sapiens poate cuprinde imaginea și destinul Universului de la marele Bang al nașterii până la prăbușirea în finalul black hole, dar și că în fața lui nu contez nici cât ultimul fir de praf.
    Știu că sunt un mic nimic efemer de lumină, mai mult sau mai puțin pură, într-un infinit gol de etern întuneric.
    Dar mai știu ca eu, nimicul acesta, i-am dat un chip. Mare, mic, adevarat, fals…
    …și ,totuși, la scara Lui, nu știu mai nimic.
    Acestea sunt puterile mele!!!
    Știu și accept…

    • Salve, Old !

      Un sugubat spunea undeva ca Dumnezeu a creat omul din pura curiozitate, pentru ca, undeva intr-un viitor, sa se poata privi pe sine !

      … cred ca la momentul ala o sa aiba o mare surpriza ! 😀 😀 😀 😀

      • Viq, servus! 🙂

        …poate nu imagine de oglindă ci a unui Alt Creator! 😀

        • Pai, nu se zice ca „nebanuite sunt caile domnului” ?
          las’ sa-i facem si noi niste surprize. 😀
          Apropos, cica Dumnezeu are demult internet si s-a gandit intr-un tarziu sa ne conecteze si pe noi, ca se plictisea pe feisbuc.
          „Papa Francisc afirmă că „Internetul poate oferi posibilităţi de întâlnire şi solidaritate între toţi oamenii şi că acesta reprezintă un lucru bun, un dar de la Dumnezeu”.

      • Mie mai mult imi place asta:
        ” Dumnezeu l-a facut pe om din lut si l-a lasat sa se framante singur.” ❗

  14. @old servus 🙂 frumoasa profesiune de credinta…am vazut de curind un documentar de popularizare stiintifica pe bbc…care explica ,,pe intelesul maselor,, elementele chimice din care este alcatuita persoana umana si provenienta lor paminteana unele si exclusiv extraplanetara altele…iata cum ajungem astfel si ,,stiintific-materialist,, la concluzia ca omul este alcatuit din …praf de stele 🙂 vorba poetului…

    • emily, servus! 🙂

      Când puneam in cuvinte alese dintr-o postare mai veche cele de mai sus, mi te inchipuiam chiar partenerul de dialog! 😀

    • Emily,

      daca e ala in care are componentele chimice in cantitatea calculata, asezate in gramajoare in fata, inclusiv o mana de cuie 😀 😀 :D, cred ca il am undeva la tolba.

      BTW, ai acces la BBC ?
      Inseamna ca nu suntem departe 😉

      Azi si maine in Hornchurch e „Havering show”-ul anual !
      Azi l-am ratat ca-s blocat la jobul II de azi dimineata de la 6:00 pana deseara la 22:00, dar maine ii halesc 😀 😀 😀

      Juniorul mi-a adus joi inapoi camerele 3D … abia astept 😀 😀 😀

  15. frumoase discutii azi aici! Dumnezeu e intunericul cel mai luminos, asta spunea parca un sfant parinte. si bine mai spunea.

    • asta suna a blasfemie …daca nu cumva ,,parintele,, citat de tine se refera la ,,printul luminii,, la care el se inchina si care intradevar in ciuda paradoxului nominae apartine intunericului…

  16. nu e blasfemie, e vorba de cunoastere. e necunoasterea cea mai de cunoscut, intunericul cel mai luminos, paradoxul infatisarii divine care desi e minunat, e imposibil de zarit.
    mie imi pare minunat! cred ca era pseudo-dionisie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s