Noul drum al hartilor, virtualul cartilor

In Romania performanta cetitorilor de carti se spune ca ar atinge ametitoarea cifra (CIFRA, nu numar) de una bucata carte pe cap de roman pe una bucata an.
Daca mai scade un pic, trecem de la cifra la numar.
Subunitar.
http://printreranduri.eu/2012/10/peste-jumatate-din-romani-n-au-citit-nici-o-carte-in-2012
Sondaj 2012, pe un esantion de peste 1000 persoane (1081), marja de eroare +/-2,9%
1. Minimum 5 carti citite …… 15%
2. 3-4 carti citite ………… 11%
3. 1-2 carti citite ………… 21%
4. Nici o carte citita ……… 53%

Un studiu al Comisiei Europene ceva mai recent ne vede cu 51% cititori dar tot in coada clasamentului european.
http://hyperliteratura.ro/tarile-din-europa-unde-oamenii-citesc-cel-mai-putin/

Marturisesc ca am fost frapat la un moment dat de un aspect pe cat de neasteptat pe atat de interesant.

Dimineata in metrou.
Persoane care butoneaza. Diverse chestii butonabile.
Daca mai putem spune „butoane” la infinitatea punctelor „taciscrin” 😀

Persoane care rasfoiesc ziare.
Inca sunt, ca-s gratuite pe holurile underground-ului.

Dar si persoane care cetesc carti.
CARTI, chestii d’alea cu file multe si poze putine ! 🙄
Si nu doar una-doua.

Am fost frapat pentru ca am impresia ca asist la apusul epocii celulozei.
Iar odata cu ea, trecerea acestui suport de informatie intr-o simpla fraza cu conotatie istorica peste cativa zeci de ani.
Copii nepotilor nostri posibil sa gaseasca in „Worldpedia” ceva de genul : „… pentru aprox. 700 de ani omenirea a trecut prin perioada de aur a folosirii suportului de celuloza pentru vehicularea si raspandirea informatiei, situata undeva intre 1400-2100, denumita de unii istorici si „epoca dezvoltarii imaginatiei si a creativitatii individuale”, etapa premergatare si necesara catre creativitatea de grup, in contextul interdependentei societatii umane moderne, contemporane…”

Ce voi a spune e ca impactul tehnologiei moderne in general si al interconectarii umane in particular, oferita din ce in ce mai facil de gadgeturile-terminal deja functionale, transformarile pe care acestea le determina in mod firesc si necesar asupra tuturor compartimentelor vietii, depaseste destul de mult capacitatea de intelegere a fenomenului chiar si de catre unii personi cu oarece pretentii intelectuale, dar care fac eforturi 😀
Vezi „incrucisatorul” CTP care de la „cretineti” a topait la elogierea utilizatorilor dupa succesul Facebook in campania prezidentiala 2014.

Pentru oarece perioada lucrurile vor fi destul de incurcate, din varii motive.
Principalul fiind incapacitatea noastra de a intelege, accepta, folosi incredibilele parghii de care beneficiem cu mult inainte ca nivelul nostru moral sa se acordeze lor, fie si la cea mai joasa octava. Respectiv in usurinta de a emite/receptiona/completa-prelucra/retransmite… informatia va fi grav viciata de inducerea falsului. Nu vorbesc doar de erorile involuntare adaugate, a caror suma se acumuleaza in sensul inducerii celui mai accentuat dezechilibru („murphism” 😀 ) ci de erorile intentionat induse, de distorsionarea voluntara a datelor, a realitatii.

Nimic nou pe frontul de pe toate punctele cardinale.
De la primele cronici ale gramaticilor curtii ce „scriau istoria adevarata” a celui mai puternic, luminat, drept, destept si chipes imparat al tuturor lumilor si timpurilor, ce-i dicta eventual cateva onomatopee ce le putea reproduce gutural intre doua ragaituri, pana la rescrierea istoriei de catre comunisti si, cu voia dvs, excrecabila manipulare antenista.
Suporturile de informatie au fost folosite de diavolul din noi in egala masura si pentru distorsionaea adevarului cum a fost folosit si pentru vehicularea onesta a realitatii. Adevarat este, cu efecte multiplicate de impactul mai amplu la masele largi datorita gradul mai ridicat de tehnologizare si acceslui infinit mai facil de catre toate categoriile de umani si umanoizi.

Insa pe masura ce emisia de informatie a inceput sa fie tot mai facila („democratica” daca vreti) picioarele minciunii au inceput sa fie tot mai scurte si mai strambe. Iar directia e buna.
Actualele posibilitati tind sa scoata minciuna pe bordura autostrazii informatiei.

Fara indoiala „dark side of the force” se va agata cu toti dintii si ghearele din dotare sa faca cat de mult rau mai poate face. Dar obiectiv privind lucrurile, posibilitatea de a tine miscarea informatiei sub control centralizat e in cadere libera. Iar de aici deriva si incapacitatea minciunii de a mai influenta masele la nivelul anterior.
Actualmente pare ca facilitatea de a pune orice traznaie pe net (prezentele vorbe inclusiv 😀 ) si de a zapaci multimile, ar avea efect mai degraba anarhic.
Insa parerea mea este ca dupa inundatia emiterii de informatii, urmeaza inevitabil o etapa absolut fireasca : selectarea informatiilor.
Termenul de baza ce bate tare-n sonerie este CREDIBILITATEA.

Un exemplu cald.
Cred ca succesul campaniilor pe net sub patronajul lui Felix Tataru au in spate o asemenea viziune. Un fragment dintr-un interviu luat de „smecherul” Andronic, dupa succesul netului in alegerea lui Iohannis :

„D.A.: A fost Internetul/Facebook o gogoasa? În sensul în care s-a umflat, dar nu va tine mult, sau trebuie regândite toate strategiile politice pe termen mediu si lung în functie de noua realitate a retelelor sociale?

F.T.: Retelele sociale nu pot fi ignorate în nicio strategie de comunicare, indiferent ca e vorba despre un brand politic, comercial sau personal. Retelele sociale sunt un canal care acum a dovedit ca poate influenta mai mult decât TV-ul. Aveam România celor care se uitau la TV si România de pe Internet. Si la un moment dat s-a pus problema care are mai multa influenta asupra celeilalte. Care este capabila sa domine cu mesajul ei în viata reala?
Povestea se rezuma foarte usor, unor români li se îngradea un drept fundamental. Pe Internet însa, s-a putut simti emotia acestei povesti: oamenii simpli erau generatori de continut care impresiona tocmai prin autenticitate.

D.A.: Cum spuneai: autenticitatea face diferenta…

F.T.: Nu mai exista suspiciunea ca cineva face propaganda, iar emotia stârnita a generat revolta, a scos oameni în strada. În masura în care comunicarea e facuta destept, autentic, Internetul e cheia.
Daca doar bagi foarte multi bani, e o gogoasa, si expunerea de acolo nu se transforma în voturi.
Deci cheia e cum îl folosesti. Si în 2004, cu Gherila Digitala, dar mai ales în 2014 prin Facebook, am vazut cu toti ca net-ul aduce rezultate extraordinare. Conteaza sa te pricepi si sa ai si ceva resurse. Pe scurt, e nevoie de adaptare profunda. Si aici toti avem de lucru.”

Iar de aici se deschide o noua perspectiva in care ideea lui Turcescu de „reactie rapida” pe net in manifestarea optiunilor electoratului in raport cu decizii ale politicienilor poate avea un impact cu totul aparte.

Asa ca eu nu m-as mai ingrijora de soarta cartilor.
Ce poti gasi in carti si nu poti gasi pe internet ?
Nimic. Internetul contine deja SI cartile.
Ce poti gasi pe internet dar nu poti gasi in carti ?

Istoria nu mai intra in carti.
Cartile intra in istorie.

Viq

Anunțuri

36 responses to “Noul drum al hartilor, virtualul cartilor

  1. Philippus Aureolus Theophrastus Bombastus von Hohenheim

    nici din asta
    ce carte ai citit (si cand) ultima data doc. viq

    • Inainte sa vin pe insula, daca pentru tine conteaza asta. 😀
      Am carat cu mine 46.
      Am mai (re)deschis cam 4.
      Pentru pasaje precise ce se cereau revazute, regandite si reintelese pe alte paliere.
      Daca ai idee ce inseamna asta.

      Desi ma cam indoiesc ca pricepi ce spun.

  2. Viq, servus! 🙂

    Eu sunt mai bătrân, mai «îndopat» cu distopii SF ale anilor ’70-’80 care au dobândit prostul obicei de a se materializa în vremurile pe care le trăim:
    Aș porni de la «cazul» Fahrenheit 451, modul dirijat de a ucide cărțile ca să facă loc video-ului facil, descris în 1953 de Ray Bradbury (!).
    La capătul celălalt aș menționa ciclul Dune de Frank Herbert, o ipotetică istorie pe mai multe milenii a omenirii care s-a hotărât să se lipsească de «cârjele informatice», dezvoltându-și nebănuitele capacități latente ale creierului uman cu ajutorul cărora s-a răspândit în spațiul cosmic.
    Sunt două soluții extreme pentru dependența față de informația pe un suport foarte volatil și foarte expus agresiunii umane (câteva bombe de impuls electromagnetic strecurate prin sistemul de apărare care ar prăji băncile de date și rețeaua mondială), sau a mamei natura (același puls electromagnetic cu care ne-ar putea gratula Soarele, subiect foarte uzitat și uzat de Hollywood!!!)
    …așa că nu mă dă pe spate mulțimea de butonari care, dacă îi lipsesti de obiectul muncii lor, sunt mai slabi în supraviețuire decât un papuaș, unul singur! 😀
    Tot latinii au dreptate: Es modus in rebus!

    • Salve, Old.

      Mersul lumii isi face pasii, fie ca ne place au ba.
      Inevitabil noi ramanem oarecum tributari perceptiilor din perioada ce a sapat in piatra mintii noastre la momentul moale al vietii noastre.
      Acum betonul s-a intarit si va tine pe el zgarietura emotiilor tinere pana cand se va prabusi cu totul.
      De-asta evolutia speciei e mana-n mana cu inlocuirea periodica a indivizilor.

  3. Viq,
    sfirsitul postarii tale ma baga in butoiul cu melancolie: sa dispara cartile?
    (Marturisesc: inca nu am reusit sa termin nicio carte pe net, si am inceput citeva. Obiceiul din nascare (cica) nu are scapare! Tolanit in fotel, cu cartea in stinga si in dreapta cu tigara, lasata in scrumiera – si cite nu s-au fumat singure uitate acolo – doar pentru o gura de cafea, insumeaza mii de ore care nu pot fi uitate usor.) )
    Dar daca lumea se schimba, nu sint eu cel ce sa-i stea impotriva 😉
    Cu atit mai bine pentru ea ca nu sta pe loc.
    Cit despre cei ce spun ca se citeste putin in tarisoara noastra, ce dovada mai buna ca mint decit @ Philippus Aureolus Theophrastus Bombastus von Hohenheim. Cite tomuri masive si pline de molii ori praf a trebuit sa studieze pina sa-si aleaga numele (desi banui ca e doar o parte).

  4. Buna dimineața copaceni !!!!

    Cine dorește să citească o carte ,in aroma de cafea si țigară ,o va face in continuare ,indiferent de cite avantaje ar avea netul….pentru simpla plăcere de a rasfoi filele,pentru simpla plăcere de a simți sub degete paginile si mai ales pentru mirosul hirtiei .

    Bestsellerurile sunt sint pe net ,apar mai târziu si multi nici nu-si urca cărtile pe net ,iar placerea de a da ochii in realitate cu autorul ,nu o poate compensa nici macar Internetul .

    Momentul lansării unei cărți ,n-ar avea farmec in virtual …ar lipsi emoția si legătura specială dintre autor si fanii săi ,plus placerea de a semna pe prima pagina

    Sint lucruri reale pe care virtualul nu le poate compensa ,indiferent de cite informații si cărți vor fi pe internet .

    Internetul este o alternativa la manipularea televiziunilor si a ziarelor ,poate coagula mase,exista comunicare si legături între comunități mari de utilizatori ,mobilieaza utilizatorii cu aceleași idei ,poate face planuri ,menține legăturile si pot aparea noi lideri ….internetul este o forță ….o forță virtuală care se poate transpune in real ,dar nu va înlocui niciodată realul,este doar o parte dintr-un întreg .

    Singurul politician care si-a dat seama de forța Internetului a fost Traian Basescu …a si acordat multe interviuri in virtual ….iar primul a fost cel acordat lui Bleen …

    • Existînd alternativă la manipulari ,televiziunile ar face bine să își revizuiască atitudinile fată de adevăr ,fiindcă pe internet o informație reala se propagă cu viteza luminii …informație care este la îndemâna utilizatorilor si poate fi verificată din mai multe surse .

      Viteza de reacție si comunicarea este victoria virtualului asupra realului …Forța virtualului in fata realului falsificat .

      S-a cam dus supermația televiziunii .. 🙂

      Tot ce se emite in eter ,poate fi acum verificat ….nu-si mai pot permite să mintă la nesfirsit ,fiindcă vor dispărea

    • Concluzie : epoca celulozei nu va apune ,dar nu va mai detine supermația .

      Tehnologia este o parte din viața noastră ,dar unele lucruri se vor păstra .

      Tehnologia este parte din viața noastră ,dar nici ea nu va deține supermația .

      Un videoclip nu are același impact ca si un concert …o carte pe net nu are același efect ca si lansarea unei cărți in real ….tehnologia este o alternativa la realitate ,dar nu o poate înlocui total .

      Părerea mea !! .. 🙂

      • Epoca celulozei nu va apune ,dar nu se vor mai taia păduri întregi de copaci 🙂 ….un lucru extraordinar

        tehnologia este o alternativa la consumismul planetei.

        • Coboratul cimpanzeilor din copaci le-a fact bine, ca specie, nu-i asa? S-ar putea ca acelasi progres sa-l i registreze, acum, si omul, prin aceasta a doua dez-agatare de arbori.
          Sesizezi fatarnicia Omului, in privinta democratiei? Eu nu cred ca arborii au fost de acord ca Omul (cu subspecia sa, Verestoymul) sa-i taie ca sa faca din ei hartiute (verzisoare, in cazul ultimului). Au fost intrebati, democratic, arborii?

  5. „Ionel“, documentarul rusesc despre anii de studenţie ai lui Ion Iliescu la Moscova (VIDEO)

    Detalii incendiare despre anii de studenție ai lui Ion Iliescu. O televiziune din Rusia a realizat un documentar despre viața de student la Moscova a fostului președinte din care aflăm cât de popular era printre colege, ce jocuri incitante se jucau în căminele sovietice şi cât de nostalgic era PSD-istul în anii ’50.

    Pe atunci Iliescu era doar un aspirant la meseria de inginer hidrolog, dar pentru că îşi dovedise ataşamentul faţă de valorile comunismului, Partidul Muncitoresc Român l-a trimis la studii în Moscova.

    „Era un băiat de treabă. A fost simpatizat din prima. Era genul de persoană care spunea bancuri şi era în centrul discuţiilor“, spune Alexandr Velikanov, coleg de facultate cu fostul preşedinte al României, scrie Adevărul.

    Russia TV ne prezintă viaţa idilică a studentului Ion Iliescu la Institutul Energetic „Molotov“, din Moscova, în perioada 1950-1954, în documentarul intitulat “Ionel”.

    Colegii acestuia își amintesc că apelau mereu la garderoba lui „Ionel“: „Uneori, el nu avea ce purta pentru că toate hainele erau împrumutate pe la colegi. Fetele erau mai interesate de el decât de noi, ceilalţi. Era un băiat interesant, probabil că ţinea şi de naţionalitate“.

    Președintele de onoare al PSD era admirat şi pentru calităţile lui de înotător.

    Tot atunci Ion Iliescu a cunoscut-o și pe soția sa, Nina, cei doi căsătorindu-se la finalul celui de-al doilea an de facultate.

    Într-una din vizitele sale oficiale în Rusia, în perioada în care a fost preşedintele României, Ion Iliescu s-a reîntâlnit cu colegii săi de facultate. „Am avut discuţii, aşa ca între prieteni. Ei spuneau: «cât de bine a fost pe vremea lui Stalin!». Altul a spus: «Ai înnebunit, cum poţi să te gândeşti la asta?». Asta a fost, la 20 de ani totul era frumos şi bine. Aşadar, tinereţea a rămas în amintirile noastre ca fiind foarte luminoasă“, a rememorat Iliescu în cadrul documentarului.

    La finalul primului an de studiu la Moscova, Ion Iliescu a publicat în „Scînteia“ articolul intitulat „Fericirea de a studia în Uniunea Sovietică“. Într-un limbaj specific vremurilor, Ion Iliescu spunea: „Pentru orice student român este o cinste şi o fericire să studieze în Uniunea Sovietică. […] Avem de învăţat nespus de mult din felul de a trăi şi a gândi al omului sovietic, al acestui om de o mare înălţime morală, cult, modest, gata oricând să-ţi spună deschis ce gândeşte şi să te ajute”.

    În cartea autobiografică, „Fragmente de viaţă şi istorie trăită“, publicată în 2011, Iliescu spune că, de fapt, chiar în acei ani ai studenţiei la Moscova a început să-şi dea seama că e ceva putred în Uniunea Sovietică

    “De-abia acolo, în contact cu realităţile sovietice, pierzând, inevitabil, şi o anumită doză de naivitate adolescentină, am început să am unele îndoieli, nu cu privire la sistem, în general, ci strict legate de felul în care acesta era aplicat în URSS.”, afirmă Iliescu în cartea sa.

    Ion Iliescu a fost coleg, la Institutul din Moscova, cu Mihail Gorvaciov, ultimul Secretar General al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică, şi cu Li Peng, premierul Chinei timp de 10 ani, între 1988 şi 1998.
     
    „Ionel“ – documentarul produs de Russia 1 despre studenţia lui Ion Iliescu la Moscova

     

  6. Despartirea cititului de carte nu este o drama. Pe compozitori nu i-a cainat nimeni, niciodata, ca lumea nu le multiplica, nu le citeste si nu le pune in biblioteci libretele. In editii princeps, cu coperte aurii si legate in piele. Pierderile sunt apreciabile mai ales pentru edituri si fabricantii de mobila. Dar sunt doar imaginare pierderile pentru scriitori. De fapt, fenomenul este unul de recastigare a coerentei literaturii: lumea virtuala a romanelor se uneste cu insasi existenta lor in virtual. Bunicii, cei mai mari povestitori, nu au avut niciodata o editura numai a lor. In plus, copacii se simt azi mai putin amenintati. Ca si caprioarele care furnizau pielea pentru editiile destinate celor cu biblioteci de lux, ca AN0049.
    Coconii nu citesc, lucreaza; au mainile prea ocupate pentru a rasfoi file. Asta e, cu adevarat, destinul lor. Orbitor, adevarat. Si in primul rand – virtual.

    • Previzibila imputinare a celor care poarta cu ei Enciclopaedia Britannica (in editia tiparita, completa) in tramvaie si troleibuze este imbucuratoare atat pentru cei care vor un loc pe scaun, cat si pentru mecanicii de la RATB care au grija de suspensiile autobuzelor.

    • Asa e Judex.

      „Despartirea cititului de carte”. Asta e esenta.
      Poate altcandva, altundeva, altcumva, despartirea culturii de citit.
      Si cine mai stie pana unde se vor mai „desparti” lucrurile.

      Traim doar un stop-cadru.
      Trebuie sa ai o cumplita lipsa de imaginatie sa crezi ca o fotograma e tot filmul 😀

  7. ce rusine se face propagandä indirectä pt. produsul
    KGB- ILIESCU; ii datzi prea multä importantzä, ei asta vor:

  8. ELOGIILE ADUSE LUI ILICI

    TÄRICEANU MANECHINUL ROSIU; UN TRÄDÄTOR FÄRÄ CARACTER
    SI MORALÄ; SE INTRECE IN AL LÄUDA: A FOST INTODEAUNA
    UN COLABORATOR A COMUNISTILOR:

    TÄRICEANU CU ECHIPA DE GUNOIERI CE VOR LA GUVERNARE,
    AR FI O RUSINE PT; ROMANIA:

  9. Buna seara!

    Despre carti, asa cum „le-am apucat” eu, numai de bine si ma bucur ca nu o sa apuc vremea cand vor fi poate, doar amintiri, sau raritati, prin biblioteci si muzee. Intratul intr-o librarie, satisfactia de a gasi titlurile, cartile care te intereseaza, nerabdarea de a le rasfoi inca inainte de a ajunge acasa, tihna lecturii intr-un fotoliu confortabil, sau pe o banca, la umbra unui copac, au un farmec anume pentru cine e…naravit la asemenea placeri.

    • Nu trebuie sa te bucuri sau sa te intristezi, Mih.

      Uite, la baza blogului, la capitolul „CDP Media Relax” sunt doua nuvele dragute, lalaturi la „CDP Media Social” doua romane interesante…samd.

      Verifica cate carti a cetit un tanar care n-a depasit douazeci de aniversari. Asta e realitatea de azi.
      Numarul de carti citite de 10 adolescenti in anii 70′ este atins azi de suma cumulata a elevilor de la cateva scoli.
      Iar procesul este accelerat.

      Suntem „dinozauri” 😀 😀 😀

      • Salut, Viq!

        Intristarile si bucuriile nu prea tin cont de „trebuie”-le formulate de noi. Cel putin cand apar. Cu „plecatul” lor, sau „ramasul”, e altceva…Ce spuneam eu e un mic detaliu. Personal(izat) 😀

        Despre ne-cititul in randul generatiilor tinere ca…mega-fenomen, el nu tine de natura „suportului” cartilor (de fapt, sunt doua teme diferite in postarea ta) decat poate, in masura in care viteza in crestere a evolutiilor tehnologice & accesului la informatie influenteaza interesul pentru continutul dintre „coperti”. Apoi, „gustul” pentru citirea cartilor este o deprindere direct legata de educatia timpurie. Si de tendintele, evolutia, sau involutia Educatiei. Si Culturii…Complicat fenomen…

  10. Lectie de…istorie 😛 😛 😛

  11. Doo amintiri despre o librarie (cea mai mare si bine aprovizionata din oras).
    1- il cunoscusem cu ani in urma (nu eram chiar amici), apoi viata ne-a despartit. Cind a reaparut (sau cind l-am revazut eu), era dus cu capul.
    Pe linga multe cele, avea o slabiciune: sa intre in librarie, sa mearga la rafturile cu Operele tovarasului (ulterior si a tovarasei) si sa le adreseze tot felul de vorbe de „dojana si ocara”. Pe un ton calm, dar ferm. Nu vreau sa reproduc spusele lui.
    Lumea se distra, libraresele il lasau in voia lui 😛
    2- in seara de 20 decembrie `89, cind coloana se indrepta spre Primarie (care avea sa fie incendiata), citiva s-au repezit spre cele 2 vitrine ale librariei. M-am nimerit linga si le-am spus sa sparga doar vitrina unde erau numai Operele celor doi impuscati peste 5 zile. Au spart-o, si zeci de carti s-au transformat in mingi de fotbal cu directia riul Timis, caci era aproape.
    NB,
    sint prea in virsta ca sa mai am o parere daca e bine au ba , sa dipara cartea pe hirtie. Nici nu mai citesc prea multe carti, mai mult recitesc 😉
    Mai ales ca am citit: elevii finlandezi, de la anul, nu vor mai invata sa scrie betisoare si cirligele, ci direct pe tastatura.

  12. Buna seara!
    Cum pot cara eu cartile care imi trebuiesc cu mine?
    Le scanez si le citesc pe laptop.
    Stiu ca este ceva de munca dar merita pentru ca in loc sa car 1Kg de hartie prefer sa pun in bagaj 1Kg de altceva.
    O carte in format electronic poate fi citita oricand dupa un telefon bun sau tableta.

  13. Poate ca o sa vina timpul cind n-o sa mai fie destui copaci pentru hirtia cartilor 😛
    dupa cum se taie padurile.

  14. pai de ce numai altzii este da vina, mai domn viq?
    de ce te dai pa dupa copacu din mijlocu padurii si nu recunosti ca si tu ai partea ta de vina la asta.
    sa nu te faci ca nu pricepi.
    dar daca nu vrei sa pricepi, te ajut io, ca astazi sunt baiat citit si de gashca.
    pai nu ai tu blogu asta pe net?
    il ai.
    si ce facem noi astia care belim toata ziua ochii in ecran ca sa vedem ce o mai zis mih, loda, victorash l si ceilalti?
    pai asta facem, in loc sa citim o carte, pierdem timpul aici, comentand sau nu, injurandu-ne sau nu.
    acu vezi cine e vinovat?
    da rau asta are si o parte buna.
    asa nu mai uita victor l. tzigara aprinsa pe noptiera,intrun coltz pe etajera, si doamne fereste de un incendiu…
    cu cartea in mana mai adormi, cu blogu … nici o sansa…

    • Mai dom’ John !!!

      De unde si cum tragi concluzia ca acuz ceva sau pe cineva de posibila disparitie a cartilor ???
      Doar fac o constatare.
      Nici macar.
      O observatie a unei posibilitati probabile.

      Mai departe observatia ta e mai profunda decat crezi.
      Da.
      In virtual se infiripa ceva ca o prelungire a traditiei. Autori de orice pot „publica” orice, oricand si fara costuri.
      Ba mai mult.
      Aduna evenimentele, reflectiile, conflictele, interpretarile, manifestarile, prieteniile, rautacismele, blazarile, incurajarile, bucuriile….samd catalizate de Copac in 5 ani de zile si vei avea un roman-fluviu de un realism perfect al trairilor umane pe un palier social in primul deceniu al sec. XXI.

      Inmulteste asta cu miile de alte tomuri de genul asta, fiecare cu zeci/sute de autori simultan.

      E alta lume, John !
      Noi desi am pasit in ea inca n-o percepem ca atare.
      FOlosim max 10 procente din ce se poate folosi.

      ByTheWay, cati dintre noi folosim mai mult de 25% din facilitatile oferite de HTC sau Samsung, sau ce ganganie mai avem prin buzunar sun pretextul de „telefon” ?

    • @John
      Buna dimineața tuturor!
      Ai într-un fel dreptate ca ,,radio șanțul” acum s-a mutat în virtual.
      ,,Radio șanț”= denumire generica data la întrunirile stradale dintre babele de la tara după slujba de duminica. 😀

  15. (pauza la snooker.)
    corect, lord
    @ john.
    Dar mergind mai departe cu rationamentul tau şugubăţ, de vina ar fi inventatorii netului 😛
    (Cit despre adormitul cu cartea in mina, mi s-a intimplat foarte rar, iar tigara se „fuma” singura in scrumiera, da, fara riscuri 😉 )

  16. Sara buna !

    Zi dedicata familiei, azi 😀 😀 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s