Daily Archives: ianuarie 5, 2015

Adevarul despre salariul minim mai pe inteles

Ok.
Am reusit sa-mi rup putin timp sa-i pun si vorbe.

Deci asta e :

Si poate ar fi necesare niste precizari.

Mecanismul e extrem de simplu si poate fi usor inteles pentru o minte deschisa. Daca vorbim de „piata libera” conceptul contine intrinsec libertatea de decizie, de miscare a fortei de munca, de fluctuatie a preturilor si alte aspecte vitale pentru functionarea mecanismului economic.
Daca intervine din afara sistemului un bat de fier intre rotile sale dintoase, face „Poc !”. Batul, rotile si zgomotul !

Aparent paradoxal, ceea ce poate bloca acceptarea/intelegerea functionarii sistemului nu este incapacitatea logica ci un concept mult mai profund, picurat decenii de-a randul si generatii de-a latul in toate mintile cuminti si ascultatoare, cu costumase bleumarin si rochite pepite. Anume ca patronul (capitalistul, deh !) este inamicul ce doreste saracirea majoritatii populatiei.
Dusmanul de clasa, adicatele !
Nimic mai fals.
In realitate, pe patron/antrepenor/afacerist…. nu-l intereseaza punga majoritatii populatiei. Il intereseaza buzunarul lui. Venitul lui si al familiei sale.
Si daca stam stramb si gandim vertical, trebuie sa recunoastem ca asta ar trebui sa caracterizeze orice persoana responsabila.

Printr-o alunecare fortata, a fost impins acest aspect catre ideea ca daca lui nu-i pasa de ceilalti este un om rau care le doreste pieirea.
Adevarul e de departe altul.
Cel care poate/vrea/are cu ce sa creeze slujbe are doar alte prioritati decat cel care vine la el sa se angajeze.
Nimic mai firesc.

Ba, daca ar fi sa privim mai global, cu cat masa de cetateni este mai bogata cu atat el este mai multumit. Are mai multi clienti care sunt dispusi sa plateasca preturi mai mari pe produsele pe care le ofera pe piata.

Cata vreme ideea asta cu „dusmanul de clasa” inca salasuieste in mintea noastra, sansele sa acceptam alte puncte de vedere sunt destul de scazute.
Iar aici cel mai profund impact pentru o schimbare semnificativa a mentalitatii l-ar avea RE-pozitionarea fiecaruia dintre noi din pozitia de angajat/slujbas la patron in cea de antreprenor.
Nu intamplator cei care prind cel mai rapid mecanismul sunt cei care au avut indrazneala de a incerca macar ceva pe cont propriu.
Nu are importanta daca au reusit sau au esuat si nici anvergura afacerii pe care au abordat-o. Odata pus in situatia de a angaja pe cineva, fie ca vanzator la sifonarie sau director de marketing pentru Polonia, esti pus in situatia aratata mai sus.
Acesta este motivul pentru care candva spuneam cuiva pe care l-am supraapreciat  : „capitalismul trebuie sa fie un sport de masa”. Este ca un seminar macrosocial in care toti au de prezentat niste referate.

Nu inseamna ca patronii chiar inteleg fenomenul corect, in intregime. Unii da. Multi nu.
Cunosc multi care abordeaza problema la fel de comunist. Pentru ei lupta de clasa ramane aceeasi doar ca se vad pe sine in „tagma celor ce exploateaza”. Ii recunosti usor dupa aroganta penibila afisata fata de proprii angajati pe care-i considera „sclavi de muls” si chiar si fata de alti antreprenori cu afaceri de anvergura modesta. Sau fata de liber-profesionisti.

Se naste intrebarea (legitima) : fata de asemenea categorie de „patroni”, cum este aparat angajatul ?
Nu este nevoie macar AICI de stabilirea unui salariu minim ?
Nu !

In primul rand pentru ca stabilirea vizeaza nu doar o firma sau alta ci toate firmele din campia economica. In al doilea rand pentru ca stabilirea oricarui salariu minim de catre guvern/parlament, sau oricine din afara sistemului activ este absolut arbitrara. Singurul salariu „minim” corect este cel autoreglat de piata muncii. Daca dobitocul de patron nu te plateste cat crezi tu ca meriti, iesi la vanatoare de slujbe.
Daca nu gasesti pe nimeni care sa te plateasca mai bine pentru ceea ce stii sa faci si nu vrei sa schimbi jobul, atunci sezi cuminte acolo, ca nu patronul e dobitocul. Daca ai gasit insa, ii dai cu demisia peste botic si pa.

Si in al treilea rand pentru ca provocarea aceastei miscari a fortei de munca implica si progresul economic.
In momentul in care nici nu gasesti alt angajator care sa te plateasca mai bine pentru ce stii sa faci si nici nu-ti convine cu cat te plateste „derbedeul”, faci o schimbare. Te califici/recalifici. Inveti sa faci altceva ce se cauta pe piata. De preferinta un job care e platit cat mai bine.
Nu mai umpli sifoane, ca de cand nu mai cumpara nimeni sifoane, patronul nu te plateste decat cu 5 bani pe saptamana si e singura sifonarie din oras.
Inseamna ca societatea nu mai are nevoie de sifoane si sifonari.
Dar poate Amazon are nevoie de soferi, depozitele au nevoie de motostivuitoristi si fabrica de moturi de basca de modele pentru prezentarea de moda.
That’s it !

Miscarea ! Acesta este raspunsul. Inclusiv pe plan geografic. Nu cred ca multa lume a sesizat ca, intr-o anume conjunctura, piratul a facut o remarca ce a oripilat un pic ceva popor. A zis ca tinerii e bine sa nu se repeada sa-si cumpere locuinte pentru ca asta le-ar limita optiunile in miscarea pentru obtinerea unor slujbe potrivite.
E bine de gandit si la asta 😉

Viq

Reclame