Daily Archives: ianuarie 8, 2015

„Mai bine mori in picioare decat sa traiesti in genunchi !”

Islamul nu e o problema.
Prostia e o problema.
Intoleranta e o problema.
Violenta e o problema.
Iar se pare ca Islamul le cumuleaza.

Din principiu nu am nimic impotriva celor care cred in Dumnezeu, Budha, Allah sau intr-un borcan cu capac cu filet. Daca ei vor sa creada ca Pamantul a fost facut din praf cu putina apa, ca barbatul e eliptic de coasta din cauza de muiere si ca osemintele lui Dino, pet-ul lui Fred sunt testul de credinta pentru participantii la slujba de duminica, nu ma deranjeaza. Ma amuza.
Pana la o limita !

Dar daca vine si ma-npusca-n cap pentru ca nu ma deranjeaza, ma deranjeaza.

Parerea mea poate fi ca un religios e o persoana care inca mai crede in paradigmele evului mediu, drept pentru care este inca acolo. Lipsita de cele mai elementare cunostinte culturale si stiintifice, manata de instince animalice si putin retardata.
Poate fi gresita. Dar e parerea mea.
Iar in sec XXI AM DREPTUL SA AM O PARERE !!!!
Am dreptul s-o am, am dreptul s-o fac cunoscuta si daca am chef, am dreptul sa o pun pe versuri, pe muzica, dans tematic sau s-o fac scenariu de serial sitcom. Am dreptul si sa fiu ridiculizat daca e cazul.
Dar nu am dreptul sa NU am dreptul !!!!!

Intoleranta extrema a curentului islamist ce bantuie ca ciuma, dincolo de orice limita a convietuirii sociale, este de departe o boala ce ne ameninta pe toti. Pe credinciosi si pe necredinciosi deopotriva.
„Credinta” in numele careia nemernicii fac recurg la asemena atrocitati pentru simplul fapt ca victimle au indraznit sa aiba alta parere decat ei, nu importa subiectul, este doar un pretext. Indivizii respectivi se autoindentifica cu animale de prada, inferioare speciei umane careia-i doresc extinctia. Islamul nu este decat substanta chimica ce extrage puroiul uman din societate, sedimenteaza clustere de criminali, ii coaguleaza in jurul unor idiotenii tribale si-i pun la treaba.

Revista Charlie Hebbo a fost tinta violentelor adunaturii asteia de retarzi de prin 2006, cand au retiparit caricaturile danezului Kurt Westergaard.
Ca au facut asta pentru ca nu cred in Mohammed, pentru ca revista se vindea mai bine cu trasnaile alea sau pentru ca se plictiseau de moarte, nu are drept corolar moartea celor ce se plictisesc.
Dar in 2011, birourile publicatiei au fost arse din temelii in urma unui atac islamist.
Revista publica in mod curent caricaturi satirice si la adresa feminismului, a energiei nucleara si a securitatii nationale, dar n-a venit nici o muiere sa le dea cu uraniu imbogatit in cap ca sa salveze tara.
Au venit islamistii.
Sa-i impuste-n cap, one-by-one, pentru ca l-au desenat pe profet fara chiloti tetra.

Stiu, nu trebuie sa acuzam la gramada.
Dar sunt reactii elementare, instinctive, de autoaparare.
Aud „islam” trec pe trotuarul celalalt. Nu voi sa stau la masa cu un islamist, nici sa ma intalnesc cu el pe strada. Poate respectivul nu are nici un amestec in atentatul x, y sau z. Dar de ce sa (ma) risc ?

Respect memoriei celor impuscati in Paris ieri pentru simplul fapt ca erau oameni civilizati, constienti de drepturile lor fundamentale.

„Nu ma simt atat de puternic incat sa ucid pe cineva cu stiloul. Nu pun nimanui viata in pericol. Cand fanaticii au nevoie de un pretext pentru a-si justifica actele d eviolenta, il gasesc intotdeauna.
Trebuie sa fie la fel de firesc sa critici Islamul la fel cum critici everii sau catolicii. Mai bine sa mor decat sa traiesc ca un sobolan.”

Stephane Charbonnier, cunoscut ca „Charb”.

Viq

Reclame