Daily Archives: ianuarie 11, 2015

Antract cu…@euNuke

Citind articolul lui Sorin Ionita cu titlul “De ce vor sa ne omoare musulmanii: it-s not (only)religion, stupid” (contributors.ro), un articol lung si interesant, am remarcat (iar) un comentariu sub semnatura lui @euNuke. Il aduc mai jos, integral, fara alte comentarii in afara de afirmatia ca impartasesc acest punct de vedere.

@euNuke spune:

Preocuparea de seamă a tuturor intelectualilor poltroni -români şi nu numai- este cum să scape de datoria de a lupta. Şi nu vorbesc de lupta cu arma in mână, pe un front sângeros, ci de lupta cu cuvântul. Căci iată, se dovedeşte că e destul de periculos să te exprimi public împotriva unor satrapi religioşi zilele astea. Cel mai simplu este să pocneşti din degete, să agiţi bagheta magică a frazeologiei, şi pufff! duşmanul să dispară fără urmă. Cum adică duşmani? Nu există duşmani, iar cei care încă îi mai caută sau indică sunt -evident- stupizi. Omul cu adevărat inteligent a descoperit deja falsitatea acestei noţiuni, ca atare ideile de inamic, de vrajbă, de conflict intre civilizaţii şi religii sunt ficţiune, aiureli, delir mistic. Iar datoria civică constă nu in protejarea şi consolidarea unor valori deja cucerite prin identificarea, izolarea şi eventual condamnarea agresorilor invizibili ai zonei noastre libere -cei ce au recrutat, indoctrinat şi instigat, ci in potolirea stupizilor înfierbântaţi care abia aşteaptă să intre in cercul vicios al răzbunării. Datorie civică a intelectualului suprem este şi dezarmarea acestor zvăpăiaţi anti-fundamentalism religios, este şi muştruluirea acestor rebeli islamofobi inconştienţi, eventual, dacă nu se lasă, sancţionarea lor preventivă prin noi legi care să limiteze libertăţile periculoase precum vorba slobodă şi aiurea chitită să învrăjbească. Dezarmarea inseamnă confiscarea creioanelor, asta pentru că, in acest moment, creionul este singura armă utilizată de Occident -e vorba desigur de acel occident ireverenţios şi absolutist vizavi de drepturi şi libertăţi- impotriva fundamentalismului islamic. Intelectualul suprem nu se luptă cu islamismul, pentru că nu există această luptă, şi oricum este inadmisibil să porţi război impotriva unei religii nevinovate, respectabile şi onorabile aşa cum elocvent au invederat preşedinţii Americii, Bush şi Obama.

Şi cu toate acestea, cu toate panseurile preţioase in pacifismul lor care ni se toarnă in cap acum, iată că eu, stupidul luptător pentru libertate, continui să cred că Occidentul este sub atac şi că e cazul să-mi inmulţesc ripostele ireverenţiose, să lovesc şi eu cu ce am la indemână -citate ‘trunchiate’ din coran şi mojicie strămoşească, după putirinţa mea, acest sinistru conglomerat de secte mahomedaniste, că religie nu pot să-i spun din moment ce-i lipseşte organizarea proprie unei religii şi nimeni, niciun inalt prelat nu-şi asumă responsabilitatea pentru acţiunile imamilor din subordinea sa. Căci, până nu reuşim să domesticim acest oribil cult al morţii, aşa cum Europa a reuşit s-o facă cu sectele creştine pe care le-a transformat in culte instituţionalizate, in Biserici moderne aflate sub domnia legii laice, nu vom avea linişte, şi nu numai libertatea de exprimare va fi in pericol, ci insăşi libertăţile şi vieţile noastre vor fi periclitate prin expansiunea nestânjenită a islamului fundamentalist. Iar ca să-l domesticim, avem nevoie de Cuvânt liber şi de Lege nemiloasă. Cu cât vor fi mai mulţi europeni vocali, activi civic impotriva islamului, vigilenţi şi acizi in descoperirea şi criticarea imamilor instigatori, cu atât şansele noastre de a sensibiliza şi influenţa politicienii vor spori, şi mă refer la politicienii viitorului, nu la politrucii emasculaţi ai momentului. Ca atare, rugămintea mea e următoarea: dragi intelectuali supremi, vă înţeleg spaima, vă înţeleg cazna de a vă acoperi laşitatea, dar ce-ar fi să vă vedeţi liniştiţi de cariere şi să tăceţi, atât, să tăceţi când vine vorba de islam. Nu vă mai erijaţi in avocaţi ai islamului! Nu sunteţi plătiţi şi este tare ruşinos să vă atacaţi gratuit concetăţenii ‘stupizi’ ingrijoraţi de succesele obţinute de islam pe frontul european. E atât de greu să abdici cu bun-simţ, să te retragi decent, pe tăcute, in turnul de fildeş, fără să transformi abdicarea ta intr-un act glorios de retorică, intr-un triumf al raţiunii?

Mih

Reclame