Daily Archives: ianuarie 20, 2015

„Podul Mileniului” peste raul de ceai : „Ce-ai, mah cu mine ?”

millennium_bridge_nw090609_1Am pus saptamana trecuta niste opinii care au atins/ranit sensibilitati.
Nu asta a fost intentia. Dar era inevitabil.
Din pacate omleta presupune si procesul asta.

Poate sunt mai greu de inteles uneori pe masura ce ma exprim mai greu.
Totusi unele opinii nu mi se par foarte eficiente si solide.
„Islamo-nazismul nu trebuie salvat, trebuie distrus! ….
Islamo-nazismul este primitiv, extrem si intolerant. Distruge societatea. De aceea trebuie distrus primul.”
Really ???!!!!
🙄 🙄 🙄 🙄
Cu bomba ar fi rapid, simplu si devreme acasa. Se poate curata teritoriul cu minimum de investitie.

Oare asta vrem ?
O Hirosima mai noua cat un continent mai vechi ?
Si ce faci mai apoi cu cei care traiesc in Europa, SUA, Canada … Africa ?
Ce faci cu IDEEA care trece ca spiritul malefic din om in persoana fredonand rece si umed la urechea bleaga : ” Time is on my side, yes it is !!”
Facem curatenie generala ?

Si nici nu „ard de dorinta de a slava islamul de el insusi”. Islamul ma intereseaza fix cat si celelate credinte religioase. Nu am afinitati majore din punctul asta de vedere.
Ceea ce ma intereseaza este o solutie.
Iar solutia este de a convietui, nu de a ne casapi, de a ne continua vietile intr-un mod civilizat, in armonie cu stadiul de progres uman al momentului.

Cred ca o acceptare a ideii ca religia poate fi o piedica in calea dezvoltarii civilizatiei este la fel de necesara cu acceptarea ideii ca poate sa NU fie.
Lupta impotriva religiei este tot o lupta, la fel cum e si cea religioasa impotriva „necredinciosilor”.
Din motive expuse deja si pe care nu le reiau, nu cred ca credinta in divinitate va disparea (curand) si nici nu cred ca tentatia de a (se) folosi de aceasta parghie pentru a determina mase mari de oameni sa actioneze intr-un anume sens/directie, recte religia, va apune curand.
Nu importa forma si interpretarea, divinitatea si zona de manifestare. Sunt detalii care nu schimba fondul.

Manifestarea puterii, managementul imperiilor, a fost practic imposibil fara parghia religiei. Si au existat peste 200 de imperii (cunoscute) in istoria civilizatiei umane pana acum.
Ca il aveau drept calauzitor pe Ra, pe Dumnezeu sau pe Allah, firul de nisip religios necesar formarii perlei puterii a fost indispensabil.
Nu este suficient sa dai legi si sa urmaresti respectarea lor. Fara un cumul de idei suprastatale, dincolo de perceptiile si orizonturile imediate, care sa uneasca poporul in jurul unor mega-ideologii, concomitent destul de indraznete dar si suficient de simpliste cat sa fie acceptate deopotriva si de cele mai stralucite si de cele mai modeste minti, nu poti pastra ordinea intr-o mega-comunitate.

Si pe cand ostenii se gadilau reciproc prin mlastina cu bete de fier si capace de lemn, zeii se certau si ei cu sulite de foc si trasnete pe loc.
Nu se stia cine o lua pe cocoasa acolo sus, printre nori, dar cine castiga pe terenul moale de la parter isi ducea zeii la templul cu tugui si incalzire centrala.
Cine nu, si-i lua acasa, si-i punea langa pestele de sticla de pe televizor si astepta vremi mai bune sa le dea suturi alora de la templu, sa-i rupa tuguiul si sa-i puna fes de turban.
Fiecare cu a ma-sii.

Actualmente avem o problema complet noua.
Suntem probabil intr-un moment extrem de delicat al istoriei omenirii. Din multe puncte de vedere. Cel al „imperialismului” si religiei inclusiv.
Pe zi ce trece, interconexiunea umana duce incet, cu poticniri si julituri, dar tot mai sigur, catre un imperiu global.
„O turma si-un pastor” ar spune cineva 😉

Aici se ciocneste problema.
Nu ca ar fi neaparat prea multi zei pentru un singur imperiu. Ci pentru ca ei „nu se pupa”, nu se agreeaza reciproc. Ei, plasmuirile mintilor noastre razboinice si intolerante, pentru ca in copilaria civilizatiei, in epoca confruntarilor si eliminarii reciproce, aceasta era politica (de stat) : confruntarea violenta pentru hegemonie.
Trebuie sa pasim in alta etapa.

Si revin cu aceeasi afirmatie : nu confruntarea e solutia, nu competitia intru eliminare e rezolvarea.
Ci gasirea punctelor de conexiune, ideilor comune, puntilor, podurilor ce pot detensiona si apoi coagula credintele si politicile popoarelor intr-un aluat mai legat.

Personal vad posibila aceasta varianta ca o sedimentare a celorlalte credinte (religioase inclusiv) in jurul uneia de factura mai noua : democratia.
Cerintele elementare ale libertatilor umane se impun a fi acceptate si respectate de intreaga comunitate, indiferent de aspectele divergente ale credintelor anterioare. Iar la o evaluare atenta si onesta am parerea ca fiece religie isi poate gasi punctele de referinta sub aceasta umbrela, poate contribui cu propriile caramizi la construirea podurilor care sa ne uneasca. Asemeni „Podului Mileniului” din imaginea de mai sus care duce foarte sugetiv „catre”… si „de la” …..

Desigur, la o alta scara se poate pune intrebarea daca un „imperiu uman unic” ar fi benefic pentru progresul omenirii. Este acceptata ideea ca dezvoltarea este rezultat al competitiei asa cum falimentul este rezultat al totalitarismului, prin urmare o singura „natiune” globala s-ar putea autodevora in lipsa unui competitor.
Experienta natiunilor cu economie de piata libera demonstreaza insa ca progresul isi urmeaza cursul firesc daca principiul este pastrat la microscara. Avem („Slava Domnului !” 😉 ) o gama impresionanta de actiuni antisociale cu care sa ne luptam. Si as indrazni sa spun ca ele nu vor disparea prea curand, probabil dat fiind ca sunt manifestari ce tin de comportamentul uman fundamental.
Dar e alta discutie.

O abordare pe subiect, ce mi s-a parut foarte interesanta, expusa de James Stavridis, amiralul Marinei Militare SUA, poate ajuta la intelegerea punctului de vedere pe care incerc sa-l aduc in atentie.

O saptamana excelenta tuturor.

Viq

Reclame