Vara fierbinte 1990…

De la distanța a 25 de ani, vara aceea – plină de evenimente importante pentru croirea unui viitor altfel pe care ni-l doream toți cei scăpați cât de cât întregi la minte și cu capul pe umeri din «epoca de aur» – pare o poveste de spus la un pahar de bere sau vin, după gustul fiecăruia.
Venea în continuarea unei ierni agitate și a unei primăveri înfierbântate, nu de fronturile atmosferice si ciclonii de deasupra Europei de Est, ci de speranța că gerul și nefirescul siberian care ne amorțise jumătate de secol, luase sfârșit.
Bieți copii naivi, ușor de amăgit de maeștrii minciunii și manipulării de mase a căror operă a fost încoronată în 20 mai 1990, Duminca Orbului, prin legitimarea la urne a unui PCR-reloaded și a președintelui format politic în străinătate, dar mai la est!
Acțiunile opoziției ca răspuns la refacerea, sub altă firmă, a partidului condus până în decembrie 89 de acela care «întinase nobilele idealuri ale socialismului» și a «brațului său înarmat» – noua securitate, au culminat cu manifestația maraton din Piața Universității începută pe 22 aprilie 1990 prin ocuparea și declararea pieței ca zonă liberă de neocomunism, simultan cu blocarea circulației prin piață.
…s-a vrut obținerea unui spațiu de sinceritate și puritate, neîntinat de ideile și sloganele celor aproape 50 de ani.
…s-a obținut un loc foarte bine conturat, usor de controlat și modelat de către meseriașii vechiului regim, infiltrații «cu misiune comandată» printre cei care credeau sincer că de aici va porni curățirea României de toate relele prezentului de atunci după avântul înnămolit din decembrie…
Mediatizarea, chiar partizană, a evenimentului – un soi de Cenaclu Flacăra pe dos – i-a asigurat audiența în țară și dincolo de granițe:
– avea tribună – balconul Universității;
– avea actori mai mult sau mai puțin conștienți de rolurile interpretate;
– avea figuranți – naivii atrași de aura revoluționară a Pieții și de sentimentul participării la scrierea istoriei, precum și ceilalții, hotărâții de a nu mai rata ocazia ca în decembrie trecut,
– avea public pro sau contra și evident, nelipsiții gură-cască.
Un asemenea melanj de curente nu putea fi lăsat de capul lui, că cine știe ce drăcovenie mai ieșea din asta. Băieții cu ochi albaștrii ai domnului-tovarăș profesor de socialism stiințific s-au topit în masă cu ordine precise: preluarea sub control a mișcarii, radicalizarea gălăgioasă a protestului antineocomunist pe principiul «câinele care latră…», întețirea «focului sub cazane» când acesta dădea semne de oboseală și, mai ales, deteriorarea imaginii generale a Manifestației prin zvonistica plățiilor numerar a prestațiilor în Piată, prin apariții surpriza de pilule euforizante în spațiul Pieții, prin filmări cu termoviziune de scene nocturne fierbinți petrecute în corturile permanenților și difuzate pe canale video vecine… 😳
Prestigiul balconului a fost și el ținta unei deteriorări treptate: de unde la început fusese tribuna autenticelor personalități anticomuniste, el devine puțin câte puțin un loc de pelerinaj și spălare de păcate a unor cunoscuți laudători ai «geniului Carpaților», culminând cu încercarea părintelui adevăratei Cântări a României de a se face auzit în acel loc.
Trece Duminica Orbului 1990 cu punerea prin vot liber a puterii în mâna comuniștilor rebranduiți și pentru aceștia devine inutilă și supărătoare menținerea Pieței. Mama natură le dă o mână de ajutor și trimite la sfârșitul lunii mai trei seisme depășind 6 grade Richter peste București: unul ziua în amiaza mare și două în noaptea următoare. Acum «infiltrații» dlui profesor în Piață reușesc o lovitură de maestru, demolatoare pentru imaginea manifestației: se hotărăște refuzul deblocarii căilor de acces prin Piață pentru vehicolele de intervenții necesare în Capitala lovită de cutremur… Morții (care în final s-a dovedit că n-au existat) și răniții din București sunt puși în contul demonstranților din Piață!
Două săptămâni mai târziu a urmat explozia de revanșă a Puterii împotriva «ultimilor mohicani» ai Pieții…

Anunțuri

12 responses to “Vara fierbinte 1990…

  1. „Să nu ai parte de odihnă în veci pentru 13-15 iunie 1990!”
    Daca va avea parte de odihna pe pamint, nicio problema; Iliescu nu crede in viata de apoi 😛

    http://www.prosport.ro/alte-sporturi/handbal/mesajul-dur-al-suporterilor-de-handbal-la-meciul-romania-serbia-sa-nu-ai-parte-de-odihna-in-veci-pentru-13-15-iunie-1990-14451459

  2. „se pare ca te repeti” mi se precizeaza

  3. Ca intre oameni civilizati, trebe mers la vecini sa le spui cine esti si ce vrei: nicio saptamina fara o vizita 😛
    „Presedintele Klaus Iohannis face o vizita oficiala de doua zile in Croatia.”

  4. sigur ,ce bine!
    ponta aleargä cu limba scoasä la rusi la americani, iar
    mumia mai face un pas, se plimbä in croatzia. stupid.

  5. „Emanatul” (neo)comunist iliescu & Co au avut nevoie de aceste trei momente-cheie intru manipularea romanilor, pentru a-si „insuruba” cu succes Sistemul: „teroristii” din seara de 22 decembrie ’89, asasinarea precipitata a lui ceasca, dupa un simulacru de proces, in 25 decembrie si mineriada din iunie ’90.
    NE-JUDECAREA acestui comunist-criminal se constituie (si ea, alaturi de multe altele) in cauza pentru consecintele pe care le suporta azi Romania, statul de drept, democratia.
    Buna parte din populatia tarii a fost si a ramas de-a lungul ultimilor 25 de ani COMPLICELE voluntar sau involuntar (dar prostia nu-i o scuza) al regimului & Sistemului „iliescu”.
    „Evenimentele” din 2012 = puciul parlamentar pus la cale si in practica de USL – o „mineriada” fara mineri, si cam tot ce se intampla de-atunci incoace, este lupta Sistemului de a inlatura efectele „accidentului” Basescu, care l-a cam „desurubat” pe parcursul celor zece ani de mandat prezidential, intru re-fixare solida si trainica pe fagasul urzit la „revolutie” si inceputul anilor ’90.

  6. bunä Mih,
    dacä Bäsescu era sustzinut, eratzi f. departe, nici acum
    romanii nu-si dau seama cat a luptat cu sistemul.

    noi ne crucim, „mumia ” pleacä in Croatzia pt. 2 zile, la 1-2 ore
    de Buc, asta se plimbä pe banii vostrii.

    • Servus, Theo!

      100% iti impartasesc aceasta parere: „dreapta”, politicieni, presa, societate civila, elite, l-au cam lasat sa se descurce singur pe Basescu, ba adesea, l-au mai si „faultat” cu entuziasm. Si de prin 2012 (toamna) – 2013, chiar mai mult decat atat 😦

      • Exact. Iata doua interventii care rezuma un deceniu.

        • Servus, Judex!

          Rezumatul n-ar fi complet fara mentiunea ca in ciuda a toate cele spuse (pe foarte scurt) si cu atat mai mult spre meritul lui, Basescu a reusit sa „defriseze” calea si sa urneasca tara asta pe un parcurs muuult diferit decat cel menit de „ursitoarele” rosii cu ochi albastri.
          De aici si ura dusmanilor sai (care este pe masura netrbniciei lor) care a fost si ramane si azi martor in favoarea…Piratului. D-aia si striga ei pe toate vocile ca Basescu trebuie sa taca, sa devina invizibil, sa dispara.

  7. INTR-O TZARÄ CU ATATEA PROBLEME; CU UN CRETIN
    CA PREMIER; LUCREZI ZI SI NOAPTE SÄ FACI LUMINÄ.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s